KorAP: Find »[drukola/base=milă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...713 >

17,823 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

Henri Wald a fost entuziasmat, dar mie din acest sistem de raportare la trupul meu pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
adresate, nici orașul În care m-am născut nu Îmi mai seamănă, cum să nu crească În mine teribil și monstruos dorința de a contamina și eu pe cineva definitiv și total. Rostesc deci, cu toată frica și cu toată mila mea de mine, În clipa aceasta oraculară verdictul barbarului care sînt: „Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E o persoană care inspiră milă și desgust. Pare naiv și timid, nu numai față de femei, dar și În general. Deși vrea să dea impresia că e om de lume, se poartă prostește și se compromite pentru că nu are experiență În societate. Mi-nchipui că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
se află mereu pe lista celor amenințați să fie dați afară pentru că e complet lipsit de inițiativă, nu are nici relații, În schimb are rude În străinătate. A scăpat de fiecare dată datorită copiilor, Întrucît oamenilor li s-a făcut milă de el. Dar acum, dacă se dă În vileag toată nebunia pe care a făcut-o, nu cred să mai aibă vreo scăpare. 8. Într-un loc În roman se spune că are picioare păroase. CÎt de puține elemente intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau În redacție. Se făcuse ora prînzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de mine și mai vorbesc despre conștiință despre milă față de om nu sînt În stare să-mi depășesc frica dacă eram eu În locul ei ea n-ar fi zăbovit o clipă n-ar fi stat să-și pună probleme de etică sau lua-o-ar dracu de rațiune dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc să intru niciodată În pielea personajului, să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit În plăcerea lui, atît de izolat, ca un făt În uter. Ar fi trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să mă caut prin buzunare, speram să găsesc niște bani sau o bucată de pîine să-i dau. N-am găsit decît un săpun roz, parfumat. Nu știam ce să fac, cum să-l chem. Unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea în colivia ei, în dosul sticlei, nu mi-era teamă de ea. Îmi trezea doar milă. — Bine, atunci imaginează-ți că eu sunt mama ta. — Nu pot. Numai un pic, bine?! a țipat ea brusc. — Îmi imaginez. — Nu așa! Cu „m“ mare, cum zice poetul: Mama. — Bine, îmi imaginez, cu „m“ mare - i-am spus eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
următoare s-au lovit de o rezistență care a umplut toată casa de bucurie. Se părea că voi mai trăi o vreme. Mă supuneam voinței doctorului, dar pe al optulea pui de mâță l-am scos de sub pernă. Nu din milă, ci pentru că mă apăsa. Mai aveam câteva hopuri de trecut până să ajung la sentimente. Aveam doar senzații, uneori greșite. De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul personal și se întâlnea de mai multe ori pe zi cu El, când avea timp. Dar mai degrabă îi era milă și de El. Iar în afară de Dumnezeu, s-a mai înțeles bine, în felul ei, și cu mine, cât a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
intru în camera mea, pe masă, un obiect întunecat, necunoscut. Îl privesc. N-am chef să-l ating. De ce naiba nu m-a scutit de asta? Și dacă n-a reușit să-i facă lui Andor concurență, să-mi fie milă de el? Să-i spun rânjind că i-a ieșit? Legătură din piele de treizeci pe patruzeci. Fără numele lui pe copertă. Doar titlul presat cu Times, neaurit. Abia se observă. Îl pipăi ca orbii: Ziua cea Bună. Mă hotărăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

pe scaunul ăsta ca să nu mă mai roadă plușul la ceafă. Dacă ar fi fost zi, aș fi putut vedea unde mă aflu. N-am mai fost niciodată atât de departe de casă. Probabil că suntem la aproape două sute de mile distanță. Când nu-i nimic de văzut, nu-ți rămâne decât să asculți zgomotul trenului. Din când în când aud fluierul în depărtare. L-am auzit de multe ori, dar nu m-am gândit niciodată că voi călători alături de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
exista bărbat în oraș pe care tanti Mae să nu-l placă. Când nu se înfuria din cauza felului cum se îmbracă sau cum merge, tata râdea și el de ea. Mama i-a spus că tanti Mae era demnă de milă și că nu trebuia să râdă de ea. Iar asta m-a mirat destul de tare. Tanti Mae nu era demnă de milă. Cel puțin mie, unuia, nu mi se părea. Și i-am zis și mamei ce cred eu, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
cum merge, tata râdea și el de ea. Mama i-a spus că tanti Mae era demnă de milă și că nu trebuia să râdă de ea. Iar asta m-a mirat destul de tare. Tanti Mae nu era demnă de milă. Cel puțin mie, unuia, nu mi se părea. Și i-am zis și mamei ce cred eu, iar lucrul ăsta l-a făcut pe tata să râdă și mai tare. După aceea m-am supărat pe tata și nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
supărat pe tata și nu i-am mai spus ce vorbea tanti Mae cu mine. După aceea eram supărați unul pe altul și mie-mi părea rău că deschisesem gura. Dar tot nu credeam că tanti Mae era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază. Dacă mă-ntrebați pe mine, mie mi se părea că devin mai înalt și mult mai aprins în obraji, dar nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
trei scaune vechi și un birou. A închis ușa și m-a împins într-unul din scaune. — Am de gând să te raportez autorităților, mă auzi? Și-o să te ia ăștia, fii fără grijă! Sper ca Domnului să-i fie milă de tine pentru felul în care te comporți cu cei care încearcă să te instruiască pe calea sa. Tu și familia ta sunteți niște creștini decăzuți. Voi nu vă mai aflați în condicile bisericii. Eu văd asta, eu văd toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
în oraș să te pui bine cu doamna Watkins. Domnul Farney știa acest lucru și de aceea consimțea la tot ceea ce spunea ea sau cel puțin așa părea de unde stăteam eu. Părea atât de tulburat încât mi s-a făcut milă de el. Mi-am terminat sandviciul și îmi doream foarte tare să fi fost afară și să nu fi avut probleme. Am luat floarea de la tanti Mae - mirosea plăcut, dar abia sesizabil. Părea așa o floare nepotrivită pentru tanti Mae

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
că mă împiedicam de ele. Era ciudat că le era atât de frică de oameni când adevărații inamici erau de teapa lor. Nu mă enervau, pentru că știam cum e să-ți fie frică de moarte de cineva, îmi era doar milă de ele, pentru că mie nu mai aveam de ce să-mi fie frică de inamicul meu. Când am ajuns, toată casa era luminată si tanti Mae stătea pe verandă. Am pupat-o și i-am dat floarea, iar ea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
picior. Alunecase în timp ce alerga în jos pe deal. De câte ori venea pe la magazin, mă uitam la piciorul ei. Acum avea o cicatrice care mergea pe piciorul stâng de la genunchi până aproape de gleznă. Tanti Mae mi-a zis că i se făcuse milă de Flora și că i-a dat drumul când a auzit-o cum plânge. Cred că Flora își dădea toți banii pe lucruri pentru nepoții ei. Le cumpăra jucării și cărticelele pe care le aveam noi prin magazin și toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
că e de apreciat când oamenilor le pare rău pentru tine, dar eu nu simțeam asta și nu am făcut-o niciodată. Mă enerva la culme să văd cum cineva se purta cu mine ca și când aș fi fost demn de milă, întrebând mereu cum mă simt, pregătind lucruri speciale pentru mine, vorbindu-mi ca unui copil, uitându-se mereu la mine cu părere de rău în ochi. Am vrut să-i spun lui tanti Mae că mă scoate din sărite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
mă mai puteam gândi la nimic altceva când o vedeam pe mama în mașină, cu predicatorul spunând la toată lumea dup-aia cum a ajutat el orașul și cum a ajutat-o pe acea biată femeie. Dar n-a fost decât milă creștinească, ar spune el, oricare alt bun creștin ar fi sărit să facă același lucru. Începusem să mă satur de ceea ce numea predicatorul „creștinesc“. Tot ceea ce făcea el era „creștinesc“, iar oamenii din biserica lui chiar îl credeau. Dacă fura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
vârsta ei pentru că arăta mereu sănătoasă și reușea tot timpul să-i iasă bine toate. Dar tanti Mae era bătrână bine, am realizat brusc și m-am uitat la părul ei. Era blond ca întotdeauna. Și mi s-a făcut milă de ea. Nu știu de ce. Poate din cauză că mă gândeam la tot drumul pe care-l avea de făcut până în Nashville și că acolo va fi cu Clyde. Toamna acoperise cu totul dealurile. Pinii se biciuiau între ei în bătaia vântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

renunțat pe la jumătate. Chiar eram obosită. —OK. M-am târât pe saltea înspre capătul în care dorm. Părea o cale lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
împinsă înainte de acea forță. în timp ce ne mișcam, l-am zărit pe Față-de-Ou pe partea cealaltă a străzii, uitându-se în jur, ținând încă în loc traficul pietonal. Arăta atât de mizerabil încât nu m-am putut abține să nu-mi fie milă de el. * * * Aranjasem cu Tom să ne întâlnim într-un pub irlandez din sud, Freedom Arms, unul din principalele locuri de întâlnire pentru irlandezii expatriați din Londra. Sâmbătă seară petrecerea se revărsa în stradă. Geamurile, împodobite decorativ cu panglici aurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]