KorAP: Find »[drukola/base=mitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...209 >

5,217 matches

Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811

după ce susține că Sofia i-a apărut în fapt de trei ori în viață, cît și în cel occidental, prin intermediul Sfîntului Bernard de Clairvaux, abate cistercian și fondator al Ordinului Cavalerilor Templieri, care a scris un frumos tratat poetic și mitic, bazat pe Cîntarea Cîntărilor a părintelui Toma d'Aquino, căruia mulți îi atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care

[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755

Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu Coperta I: Georges BraquePictorul și modelul său, 1939 (c) CRISTIAN ARHIP (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 CUPRINS Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ ......................................................... 7 Capitolul II CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE .................. 86 II.1. Argument ........................................... 86 II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal eminescian ................... 132

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Coperta I: Georges BraquePictorul și modelul său, 1939 (c) CRISTIAN ARHIP (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 CUPRINS Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ ......................................................... 7 Capitolul II CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE .................. 86 II.1. Argument ........................................... 86 II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal eminescian ................... 132 Capitolul III APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE ............... 163

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cristian Arhip Altfel despre Camil Petrescu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 CUPRINS Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ ......................................................... 7 Capitolul II CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE .................. 86 II.1. Argument ........................................... 86 II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal eminescian ................... 132 Capitolul III APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE ............... 163 Concluzii ................................................... 202 Bibliografie ................................................ 209 Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
mitic al "Meșterului Manole" ....... 93 II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" .............. 108 II.4. Câmpul arhetipal "Hamlet" ..................... 115 II.5. Câmpul arhetipal eminescian ................... 132 Capitolul III APLICAȚII NARATIVE ȘI STILISTICE ............... 163 Concluzii ................................................... 202 Bibliografie ................................................ 209 Capitolul I E TOT PSIHANALIZĂ... PERSPECTIVA MITICĂ ȘI ARHETIPALĂ Cu riscul de a fi prea tranșanți, vom afirma că imposibilitatea de a interpreta opera lui Camil Petrescu din perspectiva psihanalizei denotă prejudecăți și false pudori ale criticii din perioada comunistă. Constrângeri ideologice de tot felul îngrădeau accesul

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o mitopoieză, limbaj mitic adiacent, sau măcar limbaj metaforic. Jean Starobinski e mult mai categoric, intuind un raport de complinire intre retorica psihanalitică și fenomenele cercetate, acestea din urmă fiind rezultatul modului specific în care metoda își construiește discursul propriu: "Prin aceasta, vedem stabilindu

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit o condiționare între arhaic, fantezie inconștientă și deschiderea mitologică: "În chip evident, arhaicul este în primul rând inerent fanteziilor inconștiente, adică produselor activității

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
refuz. (sic!) Știam cine e D. și a fost în mine ca o schimbare de cadril în neliniște, căci limpezit brusc din partea lui Ladima, devenisem nervos din cauza acestui D."47 Cu ce argumente judicioase poate sprijini psihanaliza (și împreună cu ea critica mitică și arhetipală) ideea atât de tentantă a indeterminării operei și, în subsidiar, a personajelor lui Camil Petrescu? Ab initio, corifeii acestei școli au văzut în mitul lui Oedip o soluție infailibilă de interpretare a unor capodopere din literatura universală. Celebră

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Ares ca pe o uriașă reptilă. Vuietul obuzelor îi amintește de șuieratul unui șarpe de fier, în timp ce gloanțele care lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
în timp ce gloanțele care lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea otomană

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
în operă sunt superioare vieții, devansând-o. Unde este locul Emiliei Răchitaru într-o rețea atât de vastă? S-a văzut că, în contextul Animei, imaginea mamei concordă cu vârsta de aur pierdută și regăsită (ne referim la acea încărcătură mitică de care este capabilă proiecția). Absența imaginii materne (în fond, o realitate în biografia scriitorului) provoacă în inconștient un halou, dublat de imposibilitatea tragică a reconstituirii copilăriei ideale. De această dată, orfanul devine frustrat, iar refularea iubirii materne poate să

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele Emilia Mogoleanu și Emilia Răchitaru? De ce a optat pentru ultima formulă? E o întrebare retorică. Capitolul al II-lea CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE Motto: ,,Cu adevărat mare nu poate deveni decât cel care are atâta imaginație încât să refacă, într-o intensitate egală cu a concretului, toate experiențele pe care le-a făcut omenirea până la el, mintal, rămânând să depășească lumea

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
o intensitate egală cu a concretului, toate experiențele pe care le-a făcut omenirea până la el, mintal, rămânând să depășească lumea printr-o experiență nouă." Camil Petrescu, Note Zilnice II.1. Argument Încercările de a uni literatura cu o sursă mitică sunt notorii. Prin educație, prin lectură, spectacol etc., omul modern transcende momentul istoric pentru a regăsi timpul mitic, al eroilor din istorie sau din literatură, al gesturilor exemplare ce poartă marca Marelui Timp137. Se obișnuiește a se spune chiar că

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
să depășească lumea printr-o experiență nouă." Camil Petrescu, Note Zilnice II.1. Argument Încercările de a uni literatura cu o sursă mitică sunt notorii. Prin educație, prin lectură, spectacol etc., omul modern transcende momentul istoric pentru a regăsi timpul mitic, al eroilor din istorie sau din literatură, al gesturilor exemplare ce poartă marca Marelui Timp137. Se obișnuiește a se spune chiar că, pentru un cititor modern, este tipică interpretarea psihanalitică, în vreme ce, pentru un cititor medieval, caracteristică e o abordare mitologică

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
de ultimul tip sunt, deopotrivă, specifice contemporaneității. Unele sunt cuceritoare prin subtilitatea decriptării, prin finețea receptării. Succint, amintim câteva de acest gen: Oedip, Ulisse, Orfeu, Euridice, Penelopa, Sheherezada, Sybilla, Cassandra etc. Se obișnuiește a se identifica și cuvinte-cheie ale interferențelor miticului în atitudinile afective și intelectuale ale receptorului: Cosmos, Eros, Hybris, Logos, Phisis, Eidos, Paideia, Virtus etc.139 Uneori, se subliniază aspectul relevant al posibilității de a diferenția naratologic operele literare. De pildă, scriitura interesantă a lui Karen Blixen devine pretext

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
conchide că mitul joacă rolul unui regizor, care împarte rolurile în durata culturilor, dar și în viața individuală a oamenilor. Nici istoria, nici destinul uman nu modelează mitul, ci invers mitul este chiar modelul lor. În structura lui abisală, discursul mitic (povestirea) desfășoară o tensiune antinomică specifică oricărei forme de gândire umană: " Mitul este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici (miteme), în care se investește în mod obligatoriu o credință (contrar fabulei sau basmului) numită pregnanță simbolică."145 (s. a.). Pentru C. G. Jung

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
psihanalizei, în înțelesuri conștiente, ce pot fi găsite în interpretarea convențională."149 În opinia noastră, în text trebuie să existe, în primul rând, anumite condiții răspunzătoare pentru faptul de a fi citit printr-o perspectivă psihanalitică, în fine, printr-una mitică. Cum bine se știe, există două tipuri de inconștient. Inconștientul personal cuprinde întreaga experiență acumulată de existența individulului, o sumă de achiziții care au fost fie uitate, fie refulate. Nu sunt excluse gândurile și sentimentele subliminale. Inconștientul colectiv, descoperire exclusivă

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
o formă lipsită de conținut, utilizăm, în analiza noastră, conceptul de mitem care, după cum am constatat, prin pregnanța simbolică, "umple" golul lăsat de arhetip cu un conținut și semnificații specifice unei funcții consacrate. O înșiruire de miteme creează un câmp mitic; preferăm termenul de câmp pentru a sugera caracterul organizat și limitat al mitemelor desprinse din mitul originar. II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" Este, fără îndoială, cel mai interesant și operant câmp de devoalat și de analizat în opera

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
lăsat de arhetip cu un conținut și semnificații specifice unei funcții consacrate. O înșiruire de miteme creează un câmp mitic; preferăm termenul de câmp pentru a sugera caracterul organizat și limitat al mitemelor desprinse din mitul originar. II.2. Câmpul mitic al "Meșterului Manole" Este, fără îndoială, cel mai interesant și operant câmp de devoalat și de analizat în opera lui Camil Petrescu. Totodată și unul insolit, deși G. Călinescu avea temeiurile sale când afirma în Istorie... că, vrând-nevrând, orice scriitor

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
în Patul lui Procust , afirmația noastră nefiind o simplă constatare. Romanul, mai mult decât alte specii, generează drame și tensiuni ce țin atât de conștiință cât și de existența umană, însă la capătul acestora se va întrezări mereu o concepție mitică asupra lumii: "De câte ori încearcă să privească în față, <<până la capăt>>, tensiunile existenței și ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o perspectivă euristică tradițională, evocă

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
și de existența umană, însă la capătul acestora se va întrezări mereu o concepție mitică asupra lumii: "De câte ori încearcă să privească în față, <<până la capăt>>, tensiunile existenței și ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o perspectivă euristică tradițională, evocă un reper mitic binecunoscut: jertfa (impusă de creație). Jertfa și ofranda sunt ritualuri sacrificiale care asigură comunicarea simbolică a oamenilor cu divinitatea. Este un fapt de

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
De câte ori încearcă să privească în față, <<până la capăt>>, tensiunile existenței și ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o perspectivă euristică tradițională, evocă un reper mitic binecunoscut: jertfa (impusă de creație). Jertfa și ofranda sunt ritualuri sacrificiale care asigură comunicarea simbolică a oamenilor cu divinitatea. Este un fapt de cultură universal, extrem de vechi: "Jertfele omenești și jertfele animale nu sunt decât evocări solemne ale asasinatului primordial

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]