6,081 matches
-
între două puteri nucleare. În primul caz, războiul iese practic din logica acțiunii statului, deoarece folosirea armei nucleare de către puterea nucleară asupra celei non-nucleare poate conduce la dispariția efectivă a acelei națiuni și a statului cu pricina. În acest caz, miza războiului sau a evitării lui este însăși supraviețuirea biologică națională, mai mult decât supraviețuirea și integritatea instituțională a statului respectiv. În al doilea caz, în care un conflict s-ar declanșa între două puteri nucleare, războiul nuclear nu intră în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o populație care reprezintă 7% din populația Terrei, SUA consumă 33% din resursele mondiale și elimină în atmosferă 33% din totalul cantității de dioxid de carbon, contribuind la accentuarea efectului de seră; războaiele, acțiunile militare au avut și au o miză economică importantă, concretizată prin acces la resurse (petrol, în special), justificare pentru bugetul militar al SUA. De pildă, numai din valorificarea țițeiului din Irak, în urma intervenției militare, SUA au obținut beneficii care au echivalat cu cheltuielile făcute cu desfășurarea războiului
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
interacțiune îi sunt atașate următoarele explicații (Forsyth, 2001; Keashly, 1997): regula reciprocității negative (persoanele care te-au rănit merită să fie rănite); fenomenul de asimilare comportamentală (asimilarea comportamentelor membrilor grupului care interacționează). În funcție de resursele disponibile (timp, informație, etc.) și de miza investită în situația conflictuală, partenerii se pot angaja în strategii de management al conflictului. Thomas (1992) (apud Bogathy, 2002) descrie cinci strategii individuale în managementul conflictului: competiția este o strategie tip câștig-pierdere: se persistă în conflict până când obiectivele uneia dintre
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în detrimentul celeilalte; acomodarea reprezintă o strategie tip pierdere-câștig și constă în cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorințelor acesteia, cu nesusținerea interesului propriu. Acomodarea poate fi abordată pentru a reduce costurile de timp și energie angrenate în conflict, atunci când miza nu e mare, când membrul care se acomodează a greșit anterior și/sau atunci când dorește să construiască o relație prin bunăvoință. compromisul prefigurează situația de tip pierdere-pierdere; Latura pozitivă a compromisului este că fiecare parte oferă ceva, dar nu e
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
explicați diferența între liderul tranzacțional și liderul transformațional să argumentați de ce nu există un stil de conducere ideal Calitatea exercitării funcției de conducere de către managerii de la orice nivel ierarhic este o măsură importantă a succesului în afaceri. Se apreciază că miza sau măsura calității exercitării acestei funcții rezidă în a determina acțiuni comune și eficiente ale angajaților în sensul obiectivelor organizației. Teoriile organizaționale ale conducerii promovează ideea că liderul obține acest rezultat de la oamenii săi motivând, influențând, inspirând, furnizând un obiectiv
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pentru analiza comportamentului electoral sunt dintre cele mai diverse. După unii autori (Drăgan, 1998, p. 293) ele se împart în statutare (caracteristici demografice și economice), comportamentaliste (încredere, temeri, credibilitate, atitudini tradiționaliste sau contestatare, optimism/pesimism, sindromul autorității) și interactive (percepția mizelor politice și a situației economice, evaluarea contextului politic imediat și de perspectivă, efectele cognitive ale comunicării politice, evaluarea majorității câștigătoare). Într-un studiu cu privire la opțiunile de vot cu ocazia alegerilor generale din 2004 (Bobîrsc, Comșa, apud. Comșa, Rotariu, 2005) categoriile
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Social Trends, pe www.crest.ox.ac.uk. Atkeson, Lonna, 1999, „Sure, I voted for the winner! Overreport of the primary vote for party nominee in the National Election Studies”, în Political Behavior, vol. 21, nr. 3. Bădescu, Gabriel, 1999, „Miza politică a încrederii”, în Sociologie Românească, nr. 2. Bădescu, Gabriel, 2001, Participare politică și capital social în România, Editura Accent, Cluj-Napoca. Berelson, Bernard R., Lazarsfeld, Paul F., McPhee, William N., 1954, „Voting: A Study of Public Opinion Formation in A
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
În copilărie cu cartea „reală” și a Înțelege În ce măsură memoria noastră despre cărți și mai ales despre cele care au contat atât de mult Încât au devenit părți din noi Înșine e fără Încetare reorganizată de situația noastră prezentă și mizele sale inconștiente. Acest caracter de carte-ecran conferă o importanță majoră pentru ceea ce știe sau crede că știe cititorul despre o carte și deci schimburilor verbale care o privesc. În mare parte, discursurile pe care le producem despre cărți privesc În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ori, În cazul În care vor depăși limita, vor fi puse pe seama umorului. În ambele cazuri, recunoașterea justeței enunțului Îi premerge formulării, iar conținutul acestui enunț contează oarecum mai puțin din această pricină. Să pui În evidență și să studiezi mizele puterii, sau, dacă preferați, să analizezi situația precisă În care te afli cînd vorbești despre o carte, este un element esențial al reflecției noastre despre cărțile pe care nu le-am citit, căci numai această analiză poate să ne dea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este un element din acest ansamblu vast pe care l-am numit bibliotecă colectivă, a cărei cunoaștere totală nu este necesară pentru aprecierea unui anumit element (Dempsey Își dă bine seama cu ce fel de carte are de-a face). Miza este să-i definești locul În această bibliotecă, Într-un fel pozitiv sau negativ, În aceeași măsură În care un cuvânt nu-și preia sensul decât În raport cu alte cuvinte sau cu alte cuvinte ale frazei din care face parte. Nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
alta, nici să te abții să Îți spui părerea despre ea. Să nu fi citit o carte este cel mai obișnuit caz Închipuit, precum și să accepți fără jenă o etapă de pregătire ca să te interesezi de ceea ce face cu adevărat miza jocului, nu o carte, ci o situație complexă a discursului, În care cartea este mai puțin un obiect, ci o consecință. Într-adevăr, cartea nu rămâne insensibilă la ceea ce se spune despre ea, ci se modifică, inclusiv În timpul unei conversații
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
criticii care tratează operele de artă cum tratează ele la rândul lor realitatea. Din această perspectivă, textul critic nu se sprijină pe operă mai mult decât o face Flaubert cu realitatea. Pe acest pe mi-am propus să-l fac miza acestui eseu pentru a Încerca să diminuez sentimentul de vinovăție care vine odată cu uitarea. Cele șase minute acordate unei cărți țin de anularea decisivă a acestei prepoziții, care trimite critica la ea acasă, adica la singurătatea ei, dar, de asemenea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
decât un fenomen contingent. La Wilde, opera Îndepărtează subiectul atunci când acesta este rațiunea de a fi a exercițiului critic. Dar, și pentru unul, și pentru celălalt, a citi Înseamnă să te abați de la operă. Să vorbești despre tine este, așadar, miza finală pe care o atribuie Wilde activității critice, și totul trebuie făcut din această prismă, pentru a proteja critica de puterea operei, ca să-i permită să nu se Îndepărteze de acest țel. De aceea, din punctul de vedere al lui
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
psihanaliză, cea care are ca primă funcție eliberarea celui se supune constrângerilor sale interioare și deschiderii prin acest filtru, În termenii unei călătorii În care rîmâi singurul stăpân, cu toate posibilitățile sale de creare. * Să devii tu Însuți creator, iată miza spre care conduce totalitatea constatărilor făcute aici, plecând de la această serie de exemple, o miză accesibilă celor al căror progres interior i-a eliberat de orice sentiment de vinovăție. Căci să vorbești despre cărțile necitite este o adevărată activitate de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
deschiderii prin acest filtru, În termenii unei călătorii În care rîmâi singurul stăpân, cu toate posibilitățile sale de creare. * Să devii tu Însuți creator, iată miza spre care conduce totalitatea constatărilor făcute aici, plecând de la această serie de exemple, o miză accesibilă celor al căror progres interior i-a eliberat de orice sentiment de vinovăție. Căci să vorbești despre cărțile necitite este o adevărată activitate de creație, la fel de demnă, deși mai discretă, ca activitățile cu mai multă recunoaștere socială. Atenția acordată
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
iasă”.) „Întâlnesc câțiva tineri În jurul a 30 de ani, supărați nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viața pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viața, dacă nu au investit nici o miză? Îi Întreb ce au vrut și-mi răspund cu ce li s-a părut că au vrut. Căci dacă vroiau cu adevărat lucrul acela (frumusețile artistice ale lumii, Împlinirile veacului, cărțile lui mari), atunci s-ar fi pregătit pentru Întâlnirea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
procesual și semnificația personală. Stresul este o relație continuă și dinamică între individ și mediu, în care ambele părți se modifică. Tranzacțiile se succed și formează un întreg proces. O relație sau tranzacție cu mediul este stresantă atunci când presupune o miză pentru subiect și deci are o semnificație personală. Anticiparea unui pericol, a unei vătămări sau a unei trăiri dureroase constituie o notă caracteristică a stresului. Evaluarea amenințării este o inferență asupra datelor unei situații, bazată pe experiența proprie, reală sau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Educației Universitatea București Conferința studențească organizată de UNICA (Rețeaua Universităților din Capitalele Europei) în Amsterdam, în perioada 27-30 octombrie 2004, a abordat o temă de o actualitate acută, care face obiectul unor vii dezbateri publice, politice și științifice, a căror miză, dincolo de a stabili un adevăr consensual referitor la existența sau inexistența unei identități europene, este în cele din urmă aceea de a fundamenta și întemeia valoric un proiect foarte îndrăzneț: Uniunea Europeană. Aceasta este cea de-a treia conferință organizată de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dar și cam narcisiace, abuzând, cu alte cuvinte, de uitatul în oglindă. Aceasta este, de altfel, intersecția principală a calităților și defectelor din scrisul lui Ștefan Agopian, prozator înzestrat cu darurile cele mai bogate, dar puțin înclinat spre pariurile cu miză mare și fatalmente riscante. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Ziua mâniei, București, 1979; Tache de catifea, București, 1981; ed. pref. Eugen Negrici, București, 1999; Tobit, București, 1983; Manualul întâmplărilor, București, 1984; Sara, București, 1987; Însemnări din Sodoma (Portret al artistului murind), București
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
François Fejtö, Czeslaw Milosz, Bronislaw Geremek ș.a. Ceea ce studiul său aduce În plus față de informația vehiculată În lucrările generale de istorie a comunismului este utilizarea masivă a surselor de limbă poloneză. Recunoaștem aici studii de caz asupra unor subiecte cu miză politică explicită, cum ar fi masacrul de la Katyn ori insurecția din Varșovia, sau analizele unor istorici disidenți, precum Jacek Kuron. Buhler urmează atent autoritățile domeniului, citînd constant lucrările lui Norman Davies, André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este Însă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu cea sovietică. Acest proces are o importanță politică deosebită deoarece În esență este vorba despre cine revendică trecutul, cine este ego și cine alter, cui datorează cetățenii loialitate și pe cine recunosc ei ca deținători legitimi ai puterii. Această miză suscită o intensă activitate de creare a miturilor, mituri care fac parte integrantă, după cum susține Kuzio, din istoria și identitatea oricărei națiuni. Elita politică postcolonială este interesată În mod special de evoluția și crearea identității pentru a-și dobîndi propria
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
istoria postcomunistă a relațiilor interconfesionale: Biserica Romano-Catolică organizează o expoziție dedicată vechimii creștinismului românesc, iar papa Ioan Paul al II-lea vizitează România În 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică de prim ordin pentru cei care voiau să asigure stabilitatea și siguranța RPR” (p. 26), iar patriarhul Justinian Marina „un organizator al rezistenței În cadrul BOR” (p. 27). De aceea, Securitatea a urmărit permanent: structura și organizarea BOR; dimensiunea rețelei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
două perioade din istoria României, utilizînd Însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate În epocă). Obiectul analizei sînt sistemele electorale din perioada interbelică și postcomunistă, precum și fenomenele politice generate de acestea. Miza lucrării este deci, după cum spune autorul Însuși (p. 11), nu una de natură istorică, ci una care ilustrează demersul critic al științei politice. Distanțîndu-se de metoda actuală de analiză bazată pe comparația celor două perioade din punct de vedere moral
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
judecăți de valoare” și ține să aibă ca fundament „judecăți empirice, factuale, teoria politică și comparativismul politic” („Prefață”, p. 11), stă În mod clar sub semnul subiectivității autorilor, ceea ce nu e neapărat un factor malign. În articolul „O istorie cu miză a Convenției Democratice” din Observator cultural (nr. 171), Gabriel Andreescu observă cu acuratețe: „[cartea] este departe de a juca rolul unui demers pur analitic. Notarea disciplinată a nuanțelor politice stă alături de atitudinea politică și de calificarea tranșantă. Un aspect care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
eficient masele pentru a accelera procesul revoluționar. O asemenea logică organizațională pare mai potrivită În primul caz, În care există automatisme, tehnologii cunoscute și salarii, și mai puțin În cel de-al doilea, absolut lipsit de rutină și având o miză foarte mare. Totuși, acesta era modelul de organizare pe care se baza mare parte din raționamentul lui Lenin. Pentru a ne face o imagine asupra speranțelor utopice ale liderului rus cu privire la partidul de avangardă, am putea vorbi despre „exercițiile de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]