KorAP: Find »[drukola/base=monstru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...213 >

5,311 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

termine fraza. Asta înseamnă că vei avea de lucru, Gourlay. Dacă vorbește cu ajutorul undelor radio, am putea pune la punct un cod prin care să comunicăm cu el. Așadar, acesta era Gourlay, șeful serviciului de comunicații! Grosvenor fu mulțumit: sosirea monstrului îi va da, poate, prilejul să înregistreze vocile tuturor membrilor mai importanți ai expediției. Căutase asemenea ocazii încă de la începutul călătoriei. - Ia te uită! Exclamă Siedel. Tentaculele se termină în formă de ventuze! Dacă ar avea un sistem nervos suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Kent? Șeful secției de chimie răspunse cu hotărâre, scuturând din cap: - Atmosfera ce ne-nconjoară conține mai mult clor decât oxigen, dar de fapt ambele elemente se găsesc în cantități neîndestulătoare. Oxigenul nostru ar fi ca o dinamită pentru plămânii monstrului. Grosvenor își dădu seama că uriașa felină nu se gândea la această primejdie, căci o văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
pneumatică împreuna cu Corl și cu cei doi oameni. Grosvenor se repezi și el în ecluză, laolaltă cu alți zece-doisprezece oameni. Poarta cea mare se închise și aerul începu să șuiere în încăpere. Oamenii se țineau cât mai departe de monstru. Grosvenor îl privea cu un sentiment de neliniște. Ar fi vrut să-i comunice lui Morton gândurile care-i treceau prin minte. La bordul navelor expediționare, șefii de secții aveau, în genere, posibilitatea de a comunica ușor cu directorul. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
sosirea oamenilor. Aceștia se arătară, în sfârșit, cu armele în mâini. - Suntem niște proști, spuse Morton. Ar fi trebuit să-i arătăm cum funcționează ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o cursă. Directorul îi făcu semn monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu atunci că ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
arătăm cum funcționează ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o cursă. Directorul îi făcu semn monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu atunci că ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați de electricitate. Îi era ciudă că se arătase atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și avea mai multe ruine, mai multe ascunzători decât își închipuise el la început. Porni așadar înapoi spre navă și răsuflă ușurat când zări monstrul tolănit în tihnă pe o stâncă, sub razele soarelui. Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l observe nestingherit. Rămase acolo vreo douăzeci de minute, până când auzi, în receptorul lui acustic, cutremurătoarea veste că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
brusc, în epoca ei cea mai înfloritoare. O asemenea catastrofă ar putea avea ca urmări, pe plan sociologic, falimentul moral, o indiferență totală față de moarte. Dacă ființa asta - felina asta - e descendenta unei astfel de seminții, înseamnă că-i un monstru perfid, care ar fi în stare să omoare cu sânge rece. - Destul! exclamă Kent. Directore, îmi ofer serviciile ca gâde! - Mă opun, îl întrerupse Smith. Ascultă, Morton, să nu cumva să omori pisica asta; chiar dacă-i vinovată, e o adevărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
când Jarvey e mort și nu se mai poate face nimic pentru el. - Sunt om, înainte de-a fi savant, replica Kent, cu arțag. - Ai fi în stare să distrugi un specimen prețios, din motive pur sentimentale? - Aș distruge acest monstru pentru că reprezintă un pericol necunoscut. Nu putem risca să-l lăsăm să facă noi victime. Morton puse capăt discuției, spunând pe un ton meditativ: - Korita, cred că-ți voi accepta teza ca o ipoteză de lucru. - S-ar putea ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
răspunse pe un ton amar: - Nu-l vom înmormânta imediat. Pisica asta blestemată căuta ceva în trupul lui. Cadavrul pare intact, dar s-ar putea să lipsească totuși ceva - o să aflu eu ce anume, și atunci o să vă demonstrez vinovăția monstrului, dincolo de orice îndoială. 3 Reîntors la bordul navei, Elliott Grosvenor merse direct la biroul lui. Pe ușă se putea citi: "SECȚIA DE NEXIALISM". Secția avea cinci încăperi, însumând o suprafață de doisprezece metri pe douăzeci și patru. Se aflau acolo mai toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
aflu. - Bine, dar ce conține castronul? îl întrerupse cineva. Savanții își lăsaseră revistele și cărțile, pentru a privi cu interes scena. - În castron sunt celule vii, într-o suspensie cu potasiu. Știți că le putem crea pe cale sintetică. Poate că monstrul ne-a refuzat hrana pe care i-am oferit-o o la prânz tocmai din pricină că ea nu conținea suficient potasiu. Sunt convins că-l va mirosi, sau îl va detecta cu ajutorul simțului ce-i ține loc de miros... - Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
de asemenea, că nu va fi deloc bănuitor. Totuși, întinde-i castronul - poate că reacția lui ne va lămuri oarecum. Experiența propusă de Kent era destul de rațională, în ciuda faptului că șeful secției de chimie era animat de setea de răzbunare. Monstrul dovedise deja că poate reacționa violent la un stimulent neașteptat. Reacția pe care o avusese când fusese închis în ascensor nu putea fi trecută cu vederea. Cel puțin, așa credea Grosvenor. Corl îi lasă pe cei doi oameni să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
necesare, pe tonul de comandă care se impunea. Faptul că oamenii care i se supuseseră îi puneau acum la îndoială dreptul de a comanda nu avea importanță. Criza trecuse. Ceea ce făcuse el nu avea nici o legătură cu vinovăția sau nevinovăția monstrului. Oricare ar fi fost rezultatul final al intervenției lui Grosvenor, soarta monstrului nu putea fi hotărâtă de un singur om, ci de autoritățile recunoscute ale navei spațiale. - Ascultă, Kent, spuse Siedel cu răceală, eu nu cred că ți-ai pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
i se supuseseră îi puneau acum la îndoială dreptul de a comanda nu avea importanță. Criza trecuse. Ceea ce făcuse el nu avea nici o legătură cu vinovăția sau nevinovăția monstrului. Oricare ar fi fost rezultatul final al intervenției lui Grosvenor, soarta monstrului nu putea fi hotărâtă de un singur om, ci de autoritățile recunoscute ale navei spațiale. - Ascultă, Kent, spuse Siedel cu răceală, eu nu cred că ți-ai pierdut capul. Ai încercat dinadins să-l omori pe motan, deși știai prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
trăim într-o epocă de înaltă civilizație. Ba chiar de decadență! Dumnezeule! Exclamă el cu glas pătimaș. Nu există printre noi nimeni care să-și dea seama de întreaga grozăvie a situației? Jarvey a murit de nici câteva ore, iar monstrul ăsta, pe care-l știm cu toții vinovat de moartea lui, stă slobod aici și pune la cale vreo nouă crimă. Victima se afla probabil în această încăpere. Ce fel de oameni suntem? Suntem oare niște proști, niște cinici, sau niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
oameni suntem? Suntem oare niște proști, niște cinici, sau niște gropari? Sau te pomenești că însăși civilizația noastră e atât de raționalistă, încât am fi în stare să-l privim cu simpatie chiar și pe-un ucigaș? Avea dreptate Morton. Monstrul ăsta nu-i un animal, ci un diavol, venit din fundul iadului acestei planete uitate! - Nu mai fi atât de melodramatic, îi spuse Siedel. Analiza dumitale poartă amprenta unui dezechilibru psihic. Nu suntem nici gropari, nici cinici. Suntem niște oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
patru degete, nu vor izbuti să-l rețină, înseamnă că-i putem da pe mână întreaga navă. Grosvenor, care rămăsese în fundul încăperii, nu se amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
i se potrivește unui ucigaș. - Acum, că ne-am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l închideți într-o cușcă? întrebă Grosvenor. Neprimind nici un răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
nici un răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm precis mișcările, zise Grosvenor. Gata! Peste un minut, Corl îl urmă docil pe Grosvenor într-o încăpere pătrată, cu pereții metalici, care avea încă o ușă drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor, îi trezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
ți-o spun - doar știi bine că aș fi preferat ca motanul să rămână în viață - dar am încercat să-l scanez, cu scanerul telefluorescent, și nici o imagine nu s-a imprimat pe înregistrare. Adu-ți aminte ce spunea Gourlay. Monstrul ăsta pare capabil să recepționeze și să emită vibrații pe orice lungime de undă. Acum, după cele ce s-au întâmplat, e clar că nici o energie nu-l poate doborî - amintiți-vă ce-a făcut cu arma lui Kent, parc-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
vibrații pe orice lungime de undă. Acum, după cele ce s-au întâmplat, e clar că nici o energie nu-l poate doborî - amintiți-vă ce-a făcut cu arma lui Kent, parc-ar fi fost o jucărie! - Ce fel de monstru avem la bord? exclamă cineva. Păi, dacă-i în stare să capteze energia și s-o transmită pe orice lungime de undă, atunci nimic nu-l mai poate opri să ne omoare pe toți! - Ar fi făcut-o de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
simțuri. Era imposibil să-ți dai seama ce se întâmpla în cușcă. Deodată auzi vocea lui Pennons, mecanicul-șef: - Ceea ce aș dori eu să știu este de ce indicatorul telefluormetrului a fluctuat cu o amplitudine așa de mare în momentul când monstrul a făcut zgomotele acelea? Mă întreb ce s-o fi întâmplat? Atât pe coridor cât și în cușca se făcu liniște. Deodată în spatele lui Smith se auzi o mișcare: căpitanul Leeth și doi ofițeri în uniforme militare apăruseră pe coridor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
în uniforme militare apăruseră pe coridor. Căpitanul, un bărbat voinic, în vârsta de vreo cincizeci de ani, spuse: - Voi prelua comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi răspunse Morton. Acum suntem cu toții de părere că monstrul trebuie răpus. - Tocmai acesta era ordinul pe care mă pregăteam să-l dau și eu, zise căpitanul. Consider că securitatea navei e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Voi prelua comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi răspunse Morton. Acum suntem cu toții de părere că monstrul trebuie răpus. - Tocmai acesta era ordinul pe care mă pregăteam să-l dau și eu, zise căpitanul. Consider că securitatea navei e în pericol și este de datoria mea să o apăr. Faceți loc! Dați-vă înapoi! Adăugă el pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
că securitatea navei e în pericol și este de datoria mea să o apăr. Faceți loc! Dați-vă înapoi! Adăugă el pe un ton poruncitor. Îi trebuiră multe minute până să degajeze coridorul. Grosvenor era mulțumit de intervenția căpitanului. Dacă monstrul ar fi ieșit din cușcă și i-ar fi găsit pe oamenii aceia îmbulziți în fața ușii, ar fi putut să dea iama-n ei, omorându-i sau schilodindu-i pe mulți. Nici acum pericolul nu trecuse cu totul, dar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]