3,219 matches
-
o sticlă mică de plastic, de jumătate de litru. Soția sa are în schimb la îndemână un termos verde de tablă, plin cu cafea. La rândul meu mănânc sendvișul insipid primit ca „hrană rece, mic dejun” de la hotel și privesc mulțumit această scenă matinală, formidabilă îmbinare de arhaic și modern. Grup de trei bărbați, după accent îi pot ghici ca fiind din Bucovina, oameni în vârstă, au mai mult de 75- 80 de ani. Se bucură cu voce tare că au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acesta ambulant îl practică pentru a-și întregi veniturile lunare, meseria lui de bază este de agent comercial în cadrul unei societăți private alimentare. Dacă pleacă cu un câștig net de aici de 10-12 milioane de lei vechi, ar fi foarte mulțumit, dar se cam îndoiește după cum se prezintă situația, criza este cuvântul de ordine. Ajung în curtea mănăstirii, unul dintre cele mai frumoase și interesante „perimetre de pelerinaj” pe care le cunosc, ca arhitectură sacră și configurație spațială. Racla cu moaștele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ar mai fi fost abordată adecvat de acum încolo decât cu ajutor sovietic (Soulet: 2008, 54). În aceste condiții, Armia Krajova "este practic desființată. Unii dintre membrii săi formează o clandestinitate anticomunistă; alții se alătură comuniștilor; majoritatea renunță la luptă, mulțumiți că au scăpat cu viață" (Andrew, Gordievski: 1994, 246). Perceput ca insuficient devotat cauzei revoluției mondiale, având Moscova drept far călăuzitor, Partidul Comunist Polonez a fost epurat integral în 1938. Peste patru ani a fost reînființat sub numele de Partidul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să spun... Se gătea, iar ce se gătea aia mâncam - se aduceau fasole, cartofi și mâncam cu toții. La 18 ani nu realizai grijile și problemele care te așteptau mâine, nu puteai să realizezi. Eu eram după bacalaureat și eram fericită, mulțumită că dădusem bacalaureatul. Mă durea sufletul văzându-i pe părinții mei, care făcuseră atâtea sacrificii... - iar pentru noi două erau Dumnezei din toate punctele de vedere: și ca pregătire, și ca moralitate, și ca fel de a fi, și ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suit pe deal și am privit cerul plin de stele Și i-am șoptit duhului meu: Când vom fi cuprins aceste lumi, toate, și fi-vom posesorii plăcerii și ai științei tuturor celor închise în ele, oare vom fi atunci mulțumiți și sătui? Iar el a răspuns: Nu, atunci dealul acesta va fi câmpia de la care porni-vom spre alte înălțimi. În ceasul acesta și voi îmi puneți întrebări și vă ascult. Și vă răspund că nu vă pot răspunde. Trebuie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și chiar picturi. Ei stabileau ce era donație. Pentru împrumuturi, trebuia să respect termenul de restituire. Nu am făcut niciodată liste, ce presupuneau efort de redactare pe loc. Promptitudinea cu care returnam piesele, stârnea mirare, mărturisită deseori de corespondenți. Plecam mulțumit sufletește, cu o liniște care venea din alte vremi. Ei ajungeau vara la Fălticeni, vizitau „Galeria” și-și manifestau bucuria de-a recunoaște în vitrine exponatele donate. Nu o dată mi-au cerut să-i conduc pe străzile orașului încărcat de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
drept, ca amândoi să predea la cooperativă câte un cuc și să-și împartă tenișii. Ca să fie mai convingător a spus că așa este corect, rezultat din dialectica cucilor, cuvânt auzit de el la o ședință de la raion. Toți erau mulțumiți; era primăvară, era frumos, cucii cântau încă, și până la Sfântu Petru era timp berechet, numai să fi perseverent și să-i prinzi. S-au dus demult vremurile acelea. Bărăgan s-a ultraelectronizat, vorbește din cutia televizorului despre alt comerț de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
coliva făcută pentru parastasul României: privatizarea C.E.C.-ului, banca săracului, care de le Cuza încoace, n-a încetat să fie sprijin și încredere pentru depunătorul mărunt. C.E.C.-ul aducea profit, făcea investiții, nu avea sedii luxoase, fondurile erau garantate, oamenii mulțumiți. Dacă se duce pe copcă și această bancă ca toate altele, este de înțeles că, dacă nu dispui în țara ta, de banii tăi, după propria voință, înseamnă că ești un nimeni. Poate că cineva, dintre cei tineri, care se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu 40%, dar nici nu se poate spune că n-au câștigat destul, mai puțin Capitala, dovadă că s-a trecut vârful de formă și începe alunecarea pe o pantă, deocamdată, lină. Dintre toți, numai liberalii puri sunt cei mai mulțumiți: guvernarea lor pe două roți, în loc să-i coboare, i-a dus în situația că fără ei nu se va putea guverna. Nu ne rămâne decât să urmărim creșterea cotei de popularitate a Independentului. Și, totuși, unde-i „mineriada” care să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
liniilor aeriene. (Compania respectivă a fost cumpărată de Southwest.) „Aveam 250 de angajați care lucrau de acasă, efectuând rezervări pentru Morris Air“, a spus Neeleman. „Erau cu 30% mai productivi - făceau cu 30% mai multe rezervări doar pentru că erau mai mulțumiți. Erau mai loiali și pierderile de personal erau tot mai mici. Așa că, atunci când am pornit compania JetBlue, am spus: «Absolut toate rezervările vor fi făcute de acas㻓. Neeleman avea și un motiv personal pentru așa ceva. El este mormon și crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de la Microsoft. „Doar cu o lună mai târziu“, scria specialistul În tehnologie de la New York Times Randall Stross (pe 19 decembrie 2004), „fundația a sărbătorit un moment crucial remarcabil: 10 milioane de descărcări ale programului de către utilizatori“. Donațiile din partea noilor utilizatori mulțumiți ai Firefox s-au dus pe o reclamă de două pagini În New York Times. „Cu Firefox“, a adăugat Stross, „software-ul open-source trece de la obscuritatea din spatele biroului În casa ta și chiar și În a părinților tăi. (Copii tăi de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
sacrificând dorințele personale binelui general. Înainte de septembrie 1940 tata a fost chemat la Prefectura județului Prahova, destituit din funcție și repus cel dinainte. Tata găsise comuna datoare la bănci, iar acum o lăsa cu beneficiu în casă și cu obștea mulțumită. Singura pagubă o înregistrase dânsul, o datorie de 4.000 lei la bancă, banii pentru deplasări, diurna fiind simbolică. Pleca împăcat în suflet că și-a făcut datoria. Avea o singură nemulțumire, că nu a putut face mai mult. * Toamna
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Lumină a Vieții nealterată de nici o imagine. Efortul de coborâre în ființa intimă, cu chemarea Numelui lui Hristos, se oprea barat de o nepuțință pe care nu ne-o puteam explica. Aproape nici unul dintre cei care experimentam rugăciunea nu eram mulțumiți. Condițiile de temniță, cu zgomote neprevăzute, cu stări de instabilitate sau perioade de provocare și tulburare sufletească, socoteam că ar fi cauzele care, cu toate strădaniile pregătitoare, aduc neîmplinirea dorinței noastre. Aveam acum condiții naturale în munte și voiam să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în lupta de la Călugăreni"172. Panaitescu și-a amintit că Iorga nu l-a prezentat întotdeauna pe Mihai Viteazul într-o lumină favorabilă, numindu-l condotier și criticîndu-i comportarea avută în Transilvania. Panaitescu întreba dacă Iorga ar fi cumva mai mulțumit dovedind că Mihai Viteazul a fost fiul bastard al unui domnitor și nu al unei hangițe care vindea țuică 173. Nu exista nici o lege care să asigure succesiunea liniară în principatele române și erau foarte multe controverse în legătură cu originea lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au scurs între săvîrșirea ororilor de la București și răpirea lui Iorga, așa că știrile (ținînd cont de suprimarea totală a difuzării lor) n-ar fi putut ajunge la Sinaia. Reconstituind ultima zi a vieții lui Iorga, se pare că era destul de mulțumit. Primise cu poșta de dimineață o scrisoare de la prietenul său Constantin Angelescu, așa încît era ușurat știind că nu era complet părăsit, iar în scrisoare i se promitea rezolvarea problemelor sale financiare. Dar Buickul negru al Cooperativei Agricole, cu deja
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
timpul. Acum plec. Sper că n-ai să pleci. Am să te conduc până la drum, e mai ușor pe partea aceea. Dar mai înainte, n-ai vrea să-mi aduci binoclul de câmp, atârnă acolo, pe stânca aceea. Titus părea mulțumit că-i cerusem un serviciu, într-o clipită se lăsase să alunece pe povârnișul pe care eu îl urcasem cu atâta strădanie, și acum sărea ca o capră de pe o stânca pe alta, în direcția podului. Aveam nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i spună. Întotdeauna îi spune totul. — De astă dată n-o să-i spună, ani s-o conving eu. Vreau să te viziteze aici. Și, în orice caz, ce-ar putea el face, chiar dacă ar afla? Va trebui să se prefacă mulțumit. N-ai de ce să te temi. Nu mă tem. Fusese un început prost, eram încurcat și orbecăiam și, chiar în timp ce-i vorbeam, îl auzeam parcă pe Ben mârâind la ușă. Titus răspunse îngândurat: — Într-un fel, mi-e milă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prietenul meu, domnul Opian. Doamna Fitch. Pornește, Gilbert! Când mașina porni în viteză pe drumul de pe țărm, Hartley se întoarse spre mine, dar nu rosti un cuvânt. Probabil inconștient, își ținea mâna încleștată de mâneca hainei mele. Eu ședeam relaxat, mulțumit să-i simt atingerea degetelor și a genunchiului. Ochii ei căpătaseră nuanța violetă, iar fața avea acea expresie de stranie încordare care, în tinerețe, îi dădea un atrăgător aer de sălbăticie. Acum, îi dădea un aer de nebunie. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vrei să știi, mă duc să vărs. Se îndreptă în direcția golfului. Peregrine o porni din nou, cu febrilitate. Gilbert îl întrebă pe James: — Ce-a fost chestia aia din Ardeni, de care ai vorbit? James arată înviorat și aproape mulțumit. Întâlnirea cu Ben părea să-i fi redat buna dispoziție. Răspunse: — A fost o treabă curioasă. Individul acesta, Fitch, era prizonier de război într-un lagăr din Ardeni, trebuie să fi fost capturat prin 1944. În lagăr nu existau ofițeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dreapta era un grup de vreo 10 inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns, și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas bun de la el. S-a reîntors de la Pitești după două luni. Imediat am vrut să-l caut dar mi mi-au spus prietenii: Nu te duce acuma la el, mai așteaptă că, zice, e într-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
primirea adresei, pe care îndată o stabilesc pentru mâine, spre a pune capăt poveștii. În Viena sunt dezlănțuiți din cauza adresei. La masă primesc o depeșă de la Brătianu, pe care i-a trimis-o Bălăceanu, conform căreia acolo nu sunt deloc mulțumiți și Bălăceanu cere să plece. Elisabeta la teatru. Prefectul poliției la mine, depeșă de la Bălăceanu, care telegrafiază din nou; Kalnoky nu poate da un răspuns definitiv înainte de a prezenta problema împăratului (?). Totul încă sub semnul întrebării. Marți, 8/20 decembrie
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
M-am simțit foarte rău, dureri de cap și greață. După cină ceva mai bine. Ora 8 la Cercul Militar cu Candiano. Acolo plin și enorm de cald. Ținut conferința „Critica ultimelor manevre”, o oră și jumătate, mare succes, toți mulțumiți. Acolo până la ora 11. Marți, 14/26 decembrie Vreme minunată, înghețat puțin. Ora 10 plecat în oraș cu Elisabeta. Cumpărat lucruri de 7.000 franci de la magazinul Grant, acolo până la ora 11. Ora 11½ Cotroceni. Brătianu la mine, este foarte
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
din Dobrogea. Seara scris. Biliard. Scris lui papa. Vineri, 7 decembrie/25 noiembrie Vreme frumoasă, zăpadă adâncă, −6°R. La pavilionul de vânătoare prin zăpada adâncă. Ora 12 venit doctorul Theodori. Camerele nu fac nimic, Panu a încetat, Brătianu foarte mulțumit. După-amiază scris. Seara biliard. Noapte senină cu lună, foarte frig. Sâmbătă, 8 decembrie/26 noiembrie −12°R. Frig. Soare, vreme senină. Sărbătoarea Ordinului Sf. Gheorghe. Telegrafiat împăratului Alexandru și marilor duci Nicolae și Mihail. Promenadă cu Elisabeta. Ora 12¾ venit
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
dezvoltând același sens - „destinația”: „Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,/ Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” (M. Eminescu, I, p. 32) sau cu o interjecție, în enunțuri eliptice: Bravo gimnastelor noastre! Câteva prepoziții (asemeni/asemenea, datorită, mulțumită, grație, conform, potrivit) impun substantivului să se situeze în dativ. Prin recțiunea acestor prepoziții, dativul își amplifică planul semantic, prin intermediul funcției sintactice de complement indirect: A reușit datorită priceperii sale. sau de circumstanțial: Grație ajutorului lui Tudor a depășit starea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]