4,723 matches
-
privea pe navigatoare cu severitate. ― Poate că ar fi trebuit. Ea a respectat regulamentul. Arătă cu mâna spre laborator și spre pacientul nemișcat. ― Cine știe de ce e în stare chestia aia? Kane e cam impulsiv, e-adevărat, dar nu și mut. N-a putut s-o evite. Unul dintre noi va fi poate următorul pe listă! ― Adevărat, comentă Brett. Atenția lui Ripley rămase fixată asupra lui Lambert. Navigatorul nu schițase nici un gest și-și privea colega drept în ochi. ― Poate am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inconfundabil : anomie (în termeni sociologici). În termeni politici, putem vorbi (după cum încercam să sugerez referitor la revolta de la Facultatea de Istorie de acum cîteva săptămîni) de o revoltă fără motiv, nu pentru că ar fi cumva nemotivată, ci pentru că singurul motiv, mut, este disperarea. La toate acestea se adaugă un „agent patogen” la care Durkheim nu s-a gîndit vreodată : disprețul. Or, demnitatea disprețuită doare mai tare decît orice boală ! Exacerbînd anomia, actuala putere a făcut-o cu un dispreț suveran și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în partea centrală a țării (Ios 17,2). Asriel este nepotul lui Iosif și unul dintre numeroșii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acestea nu mai contează... Sânt obosit. Fac efortul vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la capăt povestea Ruletistului. Sfârșitul lui a venit repede, după ruleta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până când tot ce mai rămăsese din lume era pătratul de cer albastru închis de deasupra noastră, străbătut de pulberea de stele a Căii Lactee. Era povestea Celor unsprezece lebede, și vocea copilului suia, cobora, se rotea, înnebunindu-ne de tristețe. Copila mută, împletind straie de urzici pentru frații ei deveniți păsări regale, zborul acestora peste marea cea verde, o aripă de lebădă -toate acestea ..... Foarte multă vreme, Mendebilul parcă zâmbea . Când a terminat povestea, în liniștea nopții se auzeau vuind tramvaiele care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîietății mele, liniștea mea? Maitreyi începu să-mi sărute mâinile și să-mi spună că acum i-a uitat și pe guru, și pe arbore, că nu mă iubește decât pe mine, că celelalte dragoste n-au fost așa. Rămăsei mut, cu o sfâșietoare durere în suflet; se năruise ceva, simțeam o sfârșeală și o furie împotriva mea, necunoscute până atunci. Asta e gelozie? mă întrebam. ― Dacă nu te-aș iubi numai pe tine, n-aș avea curajul să-ți spun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adio, scumpul meu, n-am spus nimic care să te facă pe tine vinovat. Am spus numai că m-ai sărutat pe frunte. Trebuia să spun; era mama noastră și știa. Allan, prietenul meu, dragul meu, adio! Maitreyi." Am rămas mut privindu-i scrisul, Khokha fuma, tăcând și el, o bucată de vreme, apoi vorbi deodată, parcă și-ar fi continuat un gând. ― ...Și atunci trebuia să se afle. Prea ați fost imprudenți. Vă vedea toată lumea când vă sărutați pe jeț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi. Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă cu ochii ei albaștri, inexpresivi. Am rămas mut. E cu putință atâta sete de amăgire, atâta dor de dragoste? ― Îmi povesteai cum o iubeai pe Maitreyi, și eu mă gândeam la mine, cât de singură și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng... Cred că a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ceas. Aici, la "Platani", am observat asta mai demult, revine întîia oară după treizeci de minute, iar a doua oară, după vreo cincisprezece. Nu știu dacă astea au fost condițiile ei de la început, dar așa face. Iancu, patronul, e mut, parcă ar fi ferecat. Despre Leana, despre identitatea ei, sau condițiile contractului, și toate celelalte, nu scoate o vorbă. - Poate că nici aici nu ia nici un ban. - S-ar putea și asta. Căci și aici face ca la " Floarea-soarelui": din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ieronim, exclamă Marina, v-am vorbit eu despre trecut astfel decât un mijloc, și cel mai la îndemînă, de a trăi exclusiv în prezent? O priveau toți, surprinși, nedumeriți. Marina înaintă încet către ei, ca un personaj dintr-un film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că este ea, Marina, atât părea de tânără. Și în locul cizmelor militărești, avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ce mi-am spus la un moment dat, când, turburat de credința și nădejdea lui Zamfira, l-am implorat: "Bless our hearts, Ivan! Save our souls!..." Mi-am spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poată mântui cu adevărat, atunci ascunde un mister impenetrabil și cutremurător, căci, într-un anumit fel, incomprehensibl minții mele, el prezintă, sau exprimă, pe Dumnezeul necunoscut, agnostos theos, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut datoria. - Că dumneavoastră pierduserăți prea mult sânge, și aveați febră, și poate de aceea ne-ați cerut să reîncărcăm carabina, că nu mai știați pe ce lume sunteți, slăbit și nemâncat, și ostenit. Darie îi privi o dată, cu o mută exasperare, apoi zvârli țigarea și se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
specialist nu ne-a lămurit prea mult, auzi glasul unuia din interni. - Spunea însă că se mai cunosc câteva cazuri. Bunăoară, acel pastor elvețian, ars de fulger aproape 100% și care a mai trăit totuși mulți ani. E drept, rămăsese mut. Ca și omul nostru, probabil, adăugă coborând glasul. - Nu mai vorbi, că poate te aude, șopti cineva pe care nu izbuti să-l identifice. - Asta voiam și eu, să mă audă. Să vedem cum va reacționa. Poate că totuși n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
omul nostru, probabil, adăugă coborând glasul. - Nu mai vorbi, că poate te aude, șopti cineva pe care nu izbuti să-l identifice. - Asta voiam și eu, să mă audă. Să vedem cum va reacționa. Poate că totuși n-a rămas mut... Fără să vrea, fără să știe ce face, își descleștă încet gura. În acea clipă auzi trosnituri neobișnuit de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi rostind: Nu! și repetă cuvântul de mai multe ori. Apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Nu mut. Știa că voise să spună: Nu sunt mut", dar nu izbutise să pronunțe cuvântul "sunt". După zgomotele din odaie, și ușa care se deschise și se închise repede, înțelese că acele două cuvinte provocaseră senzație. Își ținea gura larg deschisă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă să-și deschidă gura. Și deodată se auzi rostind: Nu! și repetă cuvântul de mai multe ori. Apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Nu mut. Știa că voise să spună: Nu sunt mut", dar nu izbutise să pronunțe cuvântul "sunt". După zgomotele din odaie, și ușa care se deschise și se închise repede, înțelese că acele două cuvinte provocaseră senzație. Își ținea gura larg deschisă, dar nu mai îndrăznea să-și miște limba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a găsit nimeni vreo explicație plauzibilă, nici aici, nici în străinătate. Așa cum a căzut trăsnetul, ar fi trebuit să fii ucis pe loc, sau să mori asfixiat în zece, cincisprezece minute, sau, în cel mai bun caz, să rămâi paralizat, mut sau orb... Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece. Nu știm încă datorită cărui reflex n-ai putut deschide gura douăzeci și trei de zile și a trebuit să fii alimentat artificial. Este probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spirit ci să fie doar trepta pe care acesta pășește în drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice peste existența în corporalitate numai sub spectrul unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ilie știi și tu ce fire veselă și deschisă avea, se plânge cumnată-sa. — Ce să faci, n-ai ce să faci, lasă-l în bobii lui, îi zice ea. Da-n gând : ce te miri că-i ursuz și mut, că cu tine seamănă, parcă tu cum ai fost ? Parcă tu cum ai fost cu mine și cu toți care ți venea în casă ? Merită să i le spuie pe toate în față, da nu se mai ia în gură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să se oprească în drum, la piață : o să-și ia de la grătar trei mititei, doi o să-i mănânce ea, unu-l duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și lui poftă, săracu... Săracu omu ei, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stau împreună de patruj-nouă de ani ? Stau. Și-o să-i ducă și lui un mic de la piață, când o ajunge. Ei, mult a fost, puțin a rămas. Uite-acu dă colțu spre curte și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-ți știe deloc de frică ! Vezi că mai are și omu-meu dreptate : — Tu știi numa să te plângi de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să te plângi de mine, da aș vrea să văz ce-ai zice dacă i-ai vedea și pe alții... Săracu omu meu, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stăm noi împreună de patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scăpat ani de zile. Când îl vedeam cum apare în capu-străzii și cum vine așa, lipa-lipa, ca ursu, mă apuca, dracu știe ce mă apuca. Dracu știe ce mă apuca, așa, din senin, că-mi venea să plâng. Ursuz, mut, rău de clanță cum e, da-n ziua lefii scotea banii dân buzunar și mi-i dădea toți în mână. Io-i număram, io-i împărțeam : care la chirie, care la televizor, care la cărbuni și la lemne. El săracu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne apere ? Cum mai pot pune unii oameni asemenea întrebări, nu se știe ? Nu se știe nimic, pentru că Brătianu vorbește mai în doi peri ca oricând ! Tăcerea de sfinx a lui Brătianu a apărat până acum România ! Brătianu este mai mut ca oricând și cum prinde o clipă liberă, cum fuge la moșie, la Florica... Da, ca să se tolănească de pe o canapea pe alta și să-și țeasă proiectele catastrofice ! Nu se lasă Brătianu până nu va reuși să vadă România
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]