14,353 matches
-
într-o veritabilă rețea de circumscripții electorale naționale. Grupurile etnice mai mici urmau a fi incluse în cadrul listelor electorale a uneia din „națiunile principale“ (spre exemplu maghiarii în cea românească, iar lipovenii în cea ucraineană) sau în lista alegătorilor acelei naționalități ce deținea majoritatea într-o comună dată39. Astfel, din totalul celor 28 de deputați ai colegiului electoral al comunelor, câte 10 reveneau românilor și ucrainenilor, șapte germanilor și unul polonezilor. Pentru alegerea celor zece deputați români și a celor ucraineni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ucrainenilor, șapte germanilor și unul polonezilor. Pentru alegerea celor zece deputați români și a celor ucraineni au fost organizate câte zece circumscripții electorale românești și ucrainene, pentru germani cinci, iar pentru polonezi una, în funcție de repartizarea pe zone a populației fiecărei naționalități 40. Acestea au fost grefate, în principal, pe districtele judecătorești existente, în a căror arondare intrau comunele urbane și rurale din provincie. La fel ca în cazul deputaților aleși în colegiul electoral al comunelor și cei 18 care urmau a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunele urbane și rurale din provincie. La fel ca în cazul deputaților aleși în colegiul electoral al comunelor și cei 18 care urmau a fi aleși în cadrul noului corp electoral instituit acum, cel al clasei sufragiului universal, erau distribuiți pe naționalități și anume: câte șase pentru români și ucraineni, cinci pentru germani și unul pentru poloni. În baza cadastrului național erau instituite circumscripții electorale teritoriale, separate pe principii naționale, pentru fiecare din cele patru etnii ce urmau a fi reprezentate în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ai marii proprietăți românești. Această curie se prezenta ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați ai marii proprietăți de altă naționalitate (de fapt evrei), precum și cei doi reprezentanți poloni ai comunelor și ai sufragiului universal; așadar o curie a marii proprietăți dominată de poloni. Curia a treia română cuprindea 16 deputați, fiind alcătuită din cei 10 reprezentanți români ai comunelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ai clasei sufragiului universal. Fiind constituită pe același principiu, curia a patra ucraineană reunea același număr de membri ca și cea română. În curia a cincea germană intra un virilist, rectorul Universității din Cernăuți, chiar și atunci când acesta aparținea altei naționalități, precum și șapte deputați aleși în circumscripțiile electorale germane. Ultima curie, declarată tot germană, dar care în fapt a fost o curie mixtă, germano-evreiască, reunea pe cei doi deputați ai Camerei de Comerț și cinci ai districtelor electorale germane 43. Paradoxul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și unul din curia a patra ucraineană, ce urmau să conducă alternativ ședințele Comitetului Țării, în caz de absență a căpitanului 46. La împărțirea agendelor parlamentare, referatele asupra comunelor, școlilor sau ale altor instituții provinciale, care erau dedicate unei anume naționalități, reveneau acelui membru din Comitetul Țării ce avea aceeași naționalitate. În același timp, Comitetul avea un cuvânt de spus la ocuparea posturilor de profesori, funcționari și slujitori în instituțiile provinciale care erau legate de o anume naționalitate, pe baza propunerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conducă alternativ ședințele Comitetului Țării, în caz de absență a căpitanului 46. La împărțirea agendelor parlamentare, referatele asupra comunelor, școlilor sau ale altor instituții provinciale, care erau dedicate unei anume naționalități, reveneau acelui membru din Comitetul Țării ce avea aceeași naționalitate. În același timp, Comitetul avea un cuvânt de spus la ocuparea posturilor de profesori, funcționari și slujitori în instituțiile provinciale care erau legate de o anume naționalitate, pe baza propunerilor făcute de unul din membrii săi, de etnie identică. Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dedicate unei anume naționalități, reveneau acelui membru din Comitetul Țării ce avea aceeași naționalitate. În același timp, Comitetul avea un cuvânt de spus la ocuparea posturilor de profesori, funcționari și slujitori în instituțiile provinciale care erau legate de o anume naționalitate, pe baza propunerilor făcute de unul din membrii săi, de etnie identică. Asupra celorlalte afaceri provinciale de competența Comitetului Țării, acesta urma să dezbată și să hotărască în privința lor în cadrul unor consfătuiri colegiale. Pentru valabilitatea unei decizii era nevoie ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vieții politice din Monarhia de Habsburg și, mai ales, cu eforturile făcute la nivel central sau local de eliminare a tensiunilor și agitațiilor naționale explozive. Rezultat al voinței și al toleranței politice exprimate de elitele diverselor grupuri etnice, înțelegerea dintre naționalitățile bucovinene a avut drept rezultat nașterea unuia dintre cele mai complicate sisteme electorale din monarhie și chiar din Europa acelui timp, ce a ființat până la începutul primului război mondial, dovedind că, prin compromis și bunăvoință, era posibilă punerea de comun
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ardeal suferă, dar mai mult încă suferă cei din Basarabia și mai mult sunt amenințați în existența lor“. Curentul antantofil, mai puternic la începutul conflagrației, aducea argumente proprii, considerând războiul pornit de Austro-Ungaria ca „un război de negațiune a principiului naționalităților“. Trebuia să se țină seama de „instinctul maselor“, ce se manifesta cu acea putere elementară care aduce marile izbânzi sau provoacă marile catastrofe. Lozinca lui era: „liberarea Ardealului și această țintă se identificase cu idealul nostru național [...]. A merge împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cauză care nu era a lor“. Pentru mulți români, Puterile Centrale promovau o „politică brutală, cinică și ipocrită“, pe când alianța franco-anglo-rusă („umbra Rusiei țariste se estompa și se ștergea la lumina celor două mari democrații europene“) apărea ca promotoarea principiului naționalităților. Curentul antantofil se manifesta prin acțiuni tot mai ample, „la care luau parte toate straturile societății“5. Ion I.C. Brătianu și colaboratorii săi din Partidul Național Liberal (cu excepția lui C. Stere) se pronunțau pentru alianța cu Antanta, dar numai în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
singure școli în Polonia și închide pe cele poloneze și rutene din Galiția ocupată! Rusia, care nu recunoaște dreptul la existență națională nici măcar poporului atât de înrudit cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-a aruncat cuvântul de «pretinsă naționalitate» și care în Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manifestare a simțului național! Dar toate cele șaptezeci de milioane de suflete ale naționalităților încătușate în Sahara despotismului moscovit strigă la cer!“18. România trebuie - considera C. Stere - să-și îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poporului atât de înrudit cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-a aruncat cuvântul de «pretinsă naționalitate» și care în Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manifestare a simțului național! Dar toate cele șaptezeci de milioane de suflete ale naționalităților încătușate în Sahara despotismului moscovit strigă la cer!“18. România trebuie - considera C. Stere - să-și îndeplinească datoria față de sine. „Sunt convins că, față de interesul nostru de stat și de neam, față de situația de fapt în care ne aflăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
op. cit., p. 80-86. Ar mai fi de adăugat acestor direcții încă una, a cincea, impusă de complexitatea structurii etnice a Rusiei. Din nou, Lenin a perceput corect situația și promisiunea respectării dreptului la autodeterminare atenuează forța centrifugă a națiunilor și naționalităților componente. Este adevărat că mai târziu, în procesul edificării U.R.S.S. - o realitate începând cu luna decembrie 1922 -, își face loc completarea că dreptul la autodeterminare este acordat dacă este în interesul clasei muncitoare. Conducătorii regimului sovietic apreciau îndeplinirea condiției
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
der Bevölkerung und dem Staatsterror eine gewisse ambivalente Beziehung auf Gegenseitigkeit: Die Passivität dem Regime gegenüber erlaubte die Anwendung des Terrors, der Terror lieferte für die Passivität vieler verängstigter Bürger eine gewisse Rechtfertigung. CUM NE SCRIEM ISTORIA? VASILE PÂRVAN ȘI „NAȚIONALITATEA“ NEGUSTORILOR DIN IMPERIUL ROMAN Nelu Zugravu Editarea recentă, pentru prima dată în cultura română, a tezei de doctorat a lui Vasile Pârvan, Naționalitatea negustorilor în Imperiul roman. O cercetare istorico-epigrafică1, îmi oferă prilejul de a face câteva observații pe seama acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lieferte für die Passivität vieler verängstigter Bürger eine gewisse Rechtfertigung. CUM NE SCRIEM ISTORIA? VASILE PÂRVAN ȘI „NAȚIONALITATEA“ NEGUSTORILOR DIN IMPERIUL ROMAN Nelu Zugravu Editarea recentă, pentru prima dată în cultura română, a tezei de doctorat a lui Vasile Pârvan, Naționalitatea negustorilor în Imperiul roman. O cercetare istorico-epigrafică1, îmi oferă prilejul de a face câteva observații pe seama acestei opere pârvaniene de tinerețe, mai bine cunoscută în alte spații culturale și mai rar citată în istoriografia românească. Faptul mi se pare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în primul deceniu scurs de la publicarea tezei pârvaniene apărând două sinteze consistente, rămase de referință până astăzi, ale lui Jean Hatzfeld • V. Pârvan, Naționalitatea negustorilor în Imperiul roman. O cercetare istorico-epigrafică, traducere din germană de O. Nicolae, traduceri și coordonare traduceri din limbi clasice de M. Alexianu, ediție, note, comentarii, glosar de termeni de N. Zugravu, în idem, Scrieri de istorie romană, ediție, abrevieri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acțiunea lor prelungindu-se și în teritoriile limitrofe sau mai îndepărtate ale Barbaricum-ului19. Din punct de vedere metodologic, problema care l-a preocupat în mod deosebit pe Vasile Pârvan a fost aceea a criteriului pe baza căruia putea fi identificată „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman. Numele? Limba? Statul roman circummediteraneean a fost un conglomerat etno-lingvistic, încât, așa cum afirma tânărul istoric, „este aproape cu neputință“ să se determine originea comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
autentici de cei imigrați în provincii sau de localnicii romanizați se va avea în vedere „un nume care sună caracteristic pentru o provincie sau precizarea provinciei ori a originii italice“22. În temeiul acestor considerații, Pârvan identifica patru tipuri de „naționalități“: I. italicii; II. provincialii deveniți romani prin cetățenie sau prin însăși apartenența la statul roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23. După cum se poate observa, Pârvan îmbina criteriul etnogeografic cu cel juridico-cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
II. provincialii deveniți romani prin cetățenie sau prin însăși apartenența la statul roman; III. „grecii veritabili”; IV. orientalii de diferite origini, dar aparținând sferei culturale grecești 23. După cum se poate observa, Pârvan îmbina criteriul etnogeografic cu cel juridico-cultural. Dificultatea stabilirii „naționalității“ diverșilor negotiatores din provincii este o chestiune pe care studiile dedicate onomasticii din Imperiul roman n-au Louvain“, Louvain-la-Neuve, 21, 1988, p. 20-21; idem, The Barbarians Speak. How the Conquered Peoples Shaped Roman Europe, Princeton, 1999; B. Cunliffe, op. cit.; C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
termeni, în V. Pârvan, op. cit., p. 261-268. Vasile Pârvan și-a fundamentat analiza valorificând materialul existent la acea vreme în domeniul epigrafic 47, papyrologic 48, literar 49 și chiar arheologic 50. Pe baza lui a urmărit dispersia și prezența diverselor „naționalități“ de negustori fie ca întreprinzători independenți, fie sub forma asociațiilor de comercianți (corpora, collegia, conventus), respectiv a italicilor în provincii, inclusiv în Italia 51, apoi a gallo-romanilor, a locuitorilor din Germaniae, a britannilor, hispanilor, a celor din provinciile nord-africane și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vasile Pârvan, galloromanii 86. Numeroase epigrafe descoperite în diverse puncte din provinciile vestice și central-europene probează, într-adevăr, intensul comerț interprovincial 87 și dinamismul comercianților originari din Galliae 88. • În sfârșit, o altă idee importantă afirmată de Pârvan în urma analizei „naționalității“ și statutului social al negustorilor din Imperiul roman era aceea că „în activitatea comercială a lumii antice din epoca imperială romană nu poate fi vorba de o «Oikenwirtschaft» /economie casnică - n.n./“89. Fenomenul este valabil chiar și pentru Italia, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
jucat un anumit rol în comerț, dar niciodată aceștia nu au reușit să depășească păturile libere 90. Cu alte cuvinte, economia romană a fost o economie de piață, caracterizată prin circulația bunurilor, în special a mărfurilor, și prin „concurența tuturor naționalităților din Imperiu“91. În ciuda diverselor controverse, studiile recente de istorie a economiei romane n-au schimbat în mod esențial această concluzie 92. York, 2000, p. 44-48; W. Kuhoff, Diokletian und die Epoche der Tetrarchie. Das römische Reich zwischen Krisenbewältigung und
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
De aceea el s-a îndreptat mai întâi spre studierea trecutului românilor, pentru a descoperi alcătuirile sociale specifice, tradițiile și obiceiurile strămoșești, dar și pentru a extrage premisele realizării idealurilor de înnoire. Istoria, limba comună și tradițiile reprezentau chezășia păstrării naționalității în fața oricăror presiuni din afară. Schimbările care asigură progresul societății trebuie să pornească de la ceea ce este viabil în tradiția națională, făcând elogiul acesteia numai în măsura în care nu era „împotriva dreptei cugetări”. Criticând „haina din afară”, superficială, cosmopolită, „plantele străine”, „formele exterioare
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
mai 1946 (număr unic), avându-l ca director pe Ion Stavarache. Articolul-program, semnat de acesta, anunță că revista se va război cu „rămășițele reacționare și fasciste”, criticând „clicile de fantome ale trecutului”. F.P. aduce un omagiu lui G. Vlădescu-Răcoasa, ministrul naționalităților, care semnează el însuși un articol intitulat Facla Putnei. Literatura e reprezentată de două traduceri: poeziile Marinarul de Tristan Tzara, în versiunea lui George Dan, și Scris pentru voi de Loys Masson, în transpunerea lui Șasa Până, de articolul O
FACLA PUTNEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286930_a_288259]