12,372 matches
-
o ACȚIUNE. "Maria a rezolvat problema" reprezintă un act, în timp ce "a plouat ieri" nu reprezintă un act. 2. Un constituent sintagmatic al unei acțiuni, o acțiune fiind formată din mai multe acte. ¶Chatman 1978; Greimas, Courtés 1982. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. act de vorbire [speech act]. Un enunț considerat a fi un act direcționat spre un scop anume. Realizarea unui act de vorbire implică performarea unui ACT LOCUTORIU (actul de a spune, de a produce un enunț gramatical), a unui ACT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și FALSUL EROU la Propp). Într-o versiune mai recentă a modelului actanțial greimasian, Adjuvantul și Opozantul sînt considerați AUXILIANȚI, și nu actanți. Un actant poate ocupa un număr bine definit de poziții sau ROLURI ACTANȚIALE de-a lungul PARCURSULUI NARATIV. Subiectul, de exemplu, se poate stabili ca atare de Remitent, calificat (înzestrat cu competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca performer de succes și răsplătit pentru performanța sa. Mai mult, la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul, care rezultă din conjuncția a cel puțin unui ROL ACTANȚIAL și unui ROL TEMATIC, e reprezentat de o unitate echivalentă unei expresii nominale și individualizat în asemenea mod, încît să constituie o figură autonomă a universului narativ. Nu-i cazul ca actorul să apară ca o ființă antropomorfică: el ar putea, de exemplu, să ia forma unui covor zburător, a unei mese, sau a unei corporații. Mai mult, actorul poate fi individual (Ion, Maria), sau colectiv (mulțimea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
împăratului a adunat mere" ar constitui un alomotiv la motivemul "violare". Alomotivele sînt pentru motiveme ceea ce alofonele (variante ale unei clase delimitate de sunete distincte) sînt pentru foneme (clase distincte de sunete). ¶Dundes 1964. alternanță [alternation]. O combinație de SECVENȚE narative (relatate de aceeași INSTANȚĂ POVESTITOARE, sau de altele), astfel încît unitățile uneia și aceleiași secvențe alternează cu unitățile unei alte secvențe; o ORCHESTRARE de secvențe. Se poate spune că o narațiune ca "Ion era fericit și Maria era nefericită; apoi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ion a divorțat; apoi Ion trăi nefericit" și a unei unități alcătuită din "Maria era nefericită; apoi Maria s-a măritat; apoi Maria trăi fericită". ¶Împreună cu CUPLAJUL și INSERȚIA, alternanța este unul din modurile de bază de a combina secvențe narative. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ. ambreior [shifter]. Un termen sau o expresie al cărei referent este determinabil numai în funcție de situația (EMIȚĂTOR, DESTINATAR, timp, loc) enunțului său (Jakobson): "Eu" și "tata
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
schimbărilor în sisteme (lingvistice) sau în secțiuni ale lor, de-a lungul timpului. ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și ANALIZĂ SINCRONICĂ. analiză internă [internal analysis]. Prezentarea făcută de un narator, în cuvintele sale, pentru gîndurile și impresiile unui personaj; o REPRODUCERE NARATIVĂ de gînduri și impresii în cuvinte care pot fi recunoscute ca venind din partea naratorului (în opoziție cu MONOLOGUL NARAT); o PSIHONARARE. ¶Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978. Vezi și ANALIZĂ. analiză sincronică [synchronic analysis]. Studiul unui sistem (lingvistic), așa cum apare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sincronică [synchronic analysis]. Studiul unui sistem (lingvistic), așa cum apare el în unul și același moment (fără a aduce în joc factori sau elemente care aparțin altor momente). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și ANALIZĂ DIACRONICĂ. anizocronie [anisochrony]. O variațiune în VITEZA narativă; o accelerare, sau o încetinire a TEMPOULUI. Schimbarea din SCENĂ în REZUMAT sau din rezumat în scenă constituie o anizocronie. ¶Genette 1980. Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune articulată în funcție de un CONFLICT interpersonal implică două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Altfel spus, argumentul este un concept mai larg decît intriga: uciderea lui Laios este o parte a argumentului din Regele Oedip, dar nu este o parte a intrigii sale. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975. arhipersona [archipersona]. Un ACTANT; un ROL narativ fundamental. ¶Lotman 1977 [1970]. aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează povestirea printr-un set legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai larg decît intriga: uciderea lui Laios este o parte a argumentului din Regele Oedip, dar nu este o parte a intrigii sale. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975. arhipersona [archipersona]. Un ACTANT; un ROL narativ fundamental. ¶Lotman 1977 [1970]. aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează povestirea printr-un set legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
archipersona]. Un ACTANT; un ROL narativ fundamental. ¶Lotman 1977 [1970]. aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează povestirea printr-un set legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în modul lui a face sau a se întîmpla) și ASERȚIUNILE STATICE (în modul lui a fi). ¶Chatman 1978. Vezi și ACT, EVENIMENT, ÎNTÎMPLARE, STARE. aserțiune procesuală [process statement]. O
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1977 [1970]. aserțiune narativă [narrative statement]. Un constituent elementar al DISCURSULUI, independent de mediul particular de MANIFESTARE a narațiunii: se poate spune că discursul promovează povestirea printr-un set legat de aserțiuni narative. Există două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în modul lui a face sau a se întîmpla) și ASERȚIUNILE STATICE (în modul lui a fi). ¶Chatman 1978. Vezi și ACT, EVENIMENT, ÎNTÎMPLARE, STARE. aserțiune procesuală [process statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui a face sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
două feluri de bază ale aserțiunii narative: ASERȚIUNILE PROCESUALE (în modul lui a face sau a se întîmpla) și ASERȚIUNILE STATICE (în modul lui a fi). ¶Chatman 1978. Vezi și ACT, EVENIMENT, ÎNTÎMPLARE, STARE. aserțiune procesuală [process statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui a face sau a se întîmpla; o aserțiune care prezintă un EVENIMENT și, mai exact, un ACT sau o ÎNTÎMPLARE. Împreună cu ASERȚIUNEA STATICĂ, este unul din cele două feluri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
se întîmpla; o aserțiune care prezintă un EVENIMENT și, mai exact, un ACT sau o ÎNTÎMPLARE. Împreună cu ASERȚIUNEA STATICĂ, este unul din cele două feluri de aserțiuni cu care DISCURSUL promovează ISTORIA. ¶Chatman 1978. aserțiune statică [stasis statement]. O ASERȚIUNE NARATIVĂ în modul lui este, una prezentînd o STARE și, mai exact, stabilind existența entităților prin identificarea și calificarea lor (cf. "Maria era ingineră" și "Maria era fericită"). Împreună cu ASERȚIUNEA PROCESUALĂ, este unul din cele două genuri de aserțiuni cu care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
autor implicat (Amelia și Joseph Andrews, Greața și Erostratus). În al doilea rînd, un text (avînd, ca toate textele, un singur autor implicat) poate avea doi sau mai mulți autori reali (romanele lui Ellery Queen). ¶Autorul implicat al unui text narativ trebuie deosebit și de NARATOR: primul nu povestește situații și evenimente (dar se consideră că este responsabil pentru selecția, distribuția și combinarea lor); în plus, el se deduce din întregul text și nu este înscris în el ca povestitor. Deși
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ucigașii, Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu claritate (de ex., în cazul multor NARAȚIUNI HOMODIEGETICE: Marile speranțe). ¶Bal 1981a; Booth 1983 [1976]; Bronzwaer 1978; Chatman 1978; Genette 1983. autoritate [authority]. Orizontul cunoașterii de către narator a situațiilor și evenimentelor narative. Un NARATOR OMNISCIENT (Tom Jones, Roșu și Negru) are mai mare autoritate decît unul care nu oferă o vedere interioară a personajelor (Dealuri ca elefanți albi). Vezi și PRIVILEGIU. auxiliant [auxiliant]. Un ROL ACTANȚIAL prin care SUBIECTUL este calificat de-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
echivalentă TRIMIȚĂTORULUI lui Propp și REMITENTULUI lui Greimas) este arbitrul care atribuie bunurile, distribuie valorile. ¶Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi și ACTANT. batos [anticlimax]. Un eveniment sau un grup de evenimente (îndeosebi către sfîrșitul unei narațiuni sau al unei SECVENȚE narative), mai puțin important (în chip vizibil și surprinzător) decît evenimentele care au dus la el; un efect dovedindu-se a fi mai puțin semnificativ sau intens decît se aștepta cititorul surprins; o ruptură în intensificarea progresivă a unei serii de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1980; Goffman 1974; Minsky 1975; Schank, Abelson 1977; Winograd 1975. calificare [qualification]. 1. În prima versiune a modelului greimasian al narațiunii, un PREDICAT static (în opoziție cu FUNCȚIA sau predicatul dinamic). 2. Consecința ÎNCERCĂRII CALIFICANTE în descrierea greimasiană a SCHEMEI NARATIVE canonice. Calificarea corespunde dobîndirii de COMPETENȚĂ din partea SUBIECTULUI pe axa de capacitate (a putea să facă sau să fie) și/sau de cunoaștere (a ști cum să facă sau să știe). ¶Greimas 1970 [1975], 1983a; 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
crezut că-i mort. Dar ceva din el refuză să moară și fu readus la viață normală ca prin minune" ar putea fi reprezentat prin următoarea diagramă (a se citi conform direcției săgeților și pornind de la A): Tot așa, programul narativ al Cenușăresei în care (1) eroina se află într-o stare care nu-i a ei de drept (și-a pierdut situația privilegiată după recăsătorirea tatălui ei văduv); (2) cu ajutorul unei zîne, ea apare la bal ca o femeie prea-frumoasă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
A): ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Bremond 1973 [1981]; Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. CASA cataliză [catalysis]. Un SATELIT; un MOTIV LIBER; un eveniment secundar din intrigă. În opoziție cu FUNCȚIILE CARDINALE, catalizele nu sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă, așa că eliminarea lor nu distruge coerența sa cauzal-cronologică: ele nu constituie noduri cruciale în acțiune, ci completează spațiul narativ dintre aceste noduri. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE. catastrofă [catastrophe]. Stadiul final, precipitat, al unei piese; scena care duce la bun
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SATELIT; un MOTIV LIBER; un eveniment secundar din intrigă. În opoziție cu FUNCȚIILE CARDINALE, catalizele nu sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă, așa că eliminarea lor nu distruge coerența sa cauzal-cronologică: ele nu constituie noduri cruciale în acțiune, ci completează spațiul narativ dintre aceste noduri. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE. catastrofă [catastrophe]. Stadiul final, precipitat, al unei piese; scena care duce la bun sfîrșit conflictul dramatic. Termenul desemnează de obicei DEZNODĂMÎNTUL nefericit al tragediei. ¶Freytag 1894. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG, INTRIGĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Scopul unei căutări este CONJUNCȚIA Subiectului și Obiectului. ¶Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982: Hénault 1983. centrul narației [focus of narration]. VOCEA și PUNCTUL DE VEDERE care guvernează situațiile și evenimentele prezentate. Brooks și Warren disting patru SITUAȚII NARATIVE, patru tipuri naratoriale corespunzînd la patru centre de bază ale narației: (1) persoana întîi (un personaj își spune povestea); (2) observatorul la persoana întîi (un personaj spune o poveste pe care a observat-o); (3) autorul-observator (un NARATOR HETERODIEGETIC restrînge
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
lăsîndu-se modelat în concordanță cu valorile și normele venind de la diferiți autori implicați). În al doilea rînd, un text (avînd, ca toate celelalte texte, un cititor implicat) poate avea doi sau mai mulți cititori reali. Cititorul implicat al unui text narativ trebuie deosebit și de NARATAR: primul este publicul unui autor implicat și este deductibil din întregul text, în vreme ce al doilea este publicul NARATORULUI și este înscris ca atare în text. Deși distincția poate fi problematică (de ex., în cazul unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
capătă o semnificație în funcție de una sau mai multe asemenea voci sau coduri (PROAIRECTIC, HERMENEUTIC, REFERENȚIAL, SEMIC, SIMBOLIC etc.). ¶Barthes 1974 [1987]; 1981a; Culler 1975; Jakobson 1960 [1964]; Martin 1986; Prince 1982. Vezi și FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE METALINGVISTICĂ, COD NARATIV. cod cultural [cultural code]. COD REFERENȚIAL. Toate codurile sau modelele deja-cunoscutului sînt determinate cultural; dar așa-numitul cod referențial sau cultural este, evident, cel mai cultural dintre ele. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a. cod gnomic [gnomic code]. Vezi COD REFERENȚIAL. ¶Barthes
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
face aluzie la un răspuns (posibil) ori la o soluție; sau dacă formează acel răspuns (soluție), reprezintă o contribuție la el sau acționează ca un obstacol în fața lui. ¶Barthes 1974 [1987], 1981a; Culler 1975; Prince 1982. Vezi și HERMENEUTEM. cod narativ [narrative code]. Sistemul de norme, reguli și constrîngeri în funcție de care un MESAJ se încarcă de semnificații. Sistemul nu este monolitic: el alătură, combină și ordonează un set de CODURI sau subcoduri (CODUL HERMENEUTIC, CODUL PROAIRETIC, CODUL SIMBOLIC etc.). ¶Barthes 1974
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de coda. ¶Labov 1972; Pratt 1977. comentariu [commentary]. Un excurs-comentariu întreprins de NARATOR; o INTRUZIUNE AUCTORIALĂ; o intervenție a naratorului care merge dincolo de identificarea ori descrierea de EXISTENTE, sau de relatarea unor EVENIMENTE. În comentariu, naratorul explică semnificația unui element narativ, emite judecăți de valoare, se referă la universuri ce transcend universul personajelor, și/sau comentează asupra propriei narări. ¶Comentariul poate fi pur și simplu ornamental; poate îndeplini un scop retoric; și poate funcționa ca o parte esențială a structurii dramatice
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]