3,270 matches
-
apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii fulgi de nea pe cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin de zăpadă, cu veșmântul scânteietor - iarna. Lucian Moroșanu, clasa a IV-a A Toamna (Codrul toamnei) Vremea din ce în ce mai răcoroasă ne introduce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie a sosit cu cerneri mari din văzduhul căptușit cu nori de zăpadă. Soarele rotund
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe stradă cu ghiozdanele în spate, veseli că din policandrul imens al cerului picurau mii de steluțe în zbor legănat până departe în zări. De la fereastră, un bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în fapt de iarnă. Patria se oglindește în steaua căreia i-am dat numele meu și pe care am ales-o pentru totdeauna steaua mea; se oglindește în cerul cu lună și soare; în cerul care cerne primii fulgi de nea, așteptați cu aceeași bucurie și trăire sufletească, atât de cei mici, cât și de cei vârstnici; patria este marea, muntele, vacanțele; este grâul care se înalță mândru în soare, este câmpul pe care ai zburat în întrecere cu fluturii, este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a vrea să spună ceva. Rășina brazilor preacuvântează celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tine, insinuând că vrea să vadă și o carte de-a ta cu o prefață semnată de el...O critică mai des pe ,,toanta” de Ceaușeasca, spunea că umblă fără chiloți și că ea l-a ademenit în lipsa lui nea Nicu din țară. - Lăură, tu ești o nebună! La vârsta ta, ai asemenea preocupări?.. - Știu multe, multe, când ai nevoie de vreo informație, întreabă-mă. Îți pot vorbi o noapte întreagă despre orice subiect din Serviciile Secrete...Nu cumva să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
întinde în toate direcțiile (politicienii nesimțiți, băiatul în ultimul an de liceu, nevasta care totuși e un om de treabă, ștoarfa aia care uite-o cum se urcă în bemveu, Rapidulețul cu care țin de patruzeci de ani, patriotismul lui nea Nicu, prietenia cu un tovarăș cu care își bea cafeaua la 8 fixă, reflexele lui de demaraj, ocolire, depășire, penetrare auto rămân intacte. De obicei îmi place să ascult, nu să povestesc. Dar chiar dacă aș vrea să strecor o secvență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de facturi pentru lumină, gaze, apă... smochinite de chitanțe incredibile de Întreținere etc. Dacă există o plăcere adevărată, ea se revarsă asupra celuilalt, o Împlinește În altul... Iubirea molipsește! Uneori chiar puritatea alcătuirii făpturii de carne a iubitei albe, de nea, cum ar zice Eminescu, săracul... , angelitatea ei excită, incită, Îndeamnă la dulci maculări jucăușe ale „idolului“ căruia i te Închini de-a binelea... de fapt... Aș vrea să mă fac Înțeles, frumusețea mai cheamă și În mod pervers, cere, imploră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ce se întâmplă la mall, dar identificarea brandurilor este mai dificilă și necesită un studiu aprofundat. Vă ofer niște exemple ca să vă familiarizați cu terminologia. În prima piață unde mi-am făcut eu stagiatura* cei mai buni cartofi erau de la nea Zoli, leușteanul mai proaspăt era de la tanti Maria (n-am cumpărat niciodată, dar așa se spunea), iar ceapa cea mai dulce era de la Nelu din Coșereni. * Multe erori am mai făcut până să înțeleg cum decurg tranzacțiile acolo; odată știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
librarul sățși preamărească oferta. Lețam luat pe fiecare dintre ele, lețam sucit, lețam învârtit și, deodată, inspirația mța electrocutat din creștet până în călcâie și înapoi. O auzisem pe mama plângânduțse din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea Tase: unul dintre volume se numea Cartea Milionarului și era, dincolo de orice îndoială, un manual de îmbogățire. Am plătit fără să șovăi și am ieșit fericit, uitând săți răspund vânzătorului, care mă întrebase când vine tata să ia marfa serioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această revelație în august 1987, când, după ce am primit vizita lui nea Nicu Tilică, am petrecut câteva ore la masa de scris și am așternut pe hârtie povestirea Păcătosul. Întâlnirea cu acest om a fost crucială pentru mine. Și e cum nu se poate mai adevărat că - așa cum episodul apare în roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mai adevărat că - așa cum episodul apare în roman - aproape orb și apropiinduțse de moarte, nea Nicu Tilică mța întrebat dacă nu cumva eu eram ăla care a murit. Însă nimeni nu poate depune mărturie că, în ziua îngropării sale, lui nea Nicu îi crescuse în spinare o singură aripă îngerească ce mirosea a pasăre opărită. Asta sța întâmplat, tot aievea, dar în altă realitate... De ce vța atras construcția unui spațiu rural, cu margini fantastice, când trendul prozei este spre citadin? În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
patru decenii, fără capodopere, dar cu ștacheta foarte ridicată, greu de ales unul. Nici măcar o antologie Best of... nu umple pretenția unei „recomandări“. Eu am obiceiul cronofag să ascult aproape complet un artist de calibrul lui Clapton. Când se așază neaua pe stradă și-n suflet, am sentimentul de Backless (Tusla Time o fredonam în anii ’80 ca să uit unde trăiesc), de Slowhand (ce bucurie re-masterul 5.1!), mă plimb pe 461 Ocean Boulevard, trec pe la Budokan - Just One Night - și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și simțindu-mă puțin timidă, pentru că nu sunt obișnuită cu atâta atenție. Mă tot gândesc că mi se văd chiloții sau așa ceva. Mă simt grozav. Puțin obosit, dar, în afară de asta, minunat, râde el, scoțând la vedere niște dinți albi ca neaua. Mă întreb dacă sunt falși. Încă un pahar de vin? întreabă el, iar eu dau din cap înainte să apuc să mă gândesc dacă am într-adevăr nevoie de încă un pahar de vin pe stomacul gol. Îmi arunc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora într-o clipă de luciditate. Fii liniștită, îmi este credincios și este mut săracul de el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
coliviei. — Se face frig când plouă, nu-i așa? am întrebat-o pe Reiko. — De-acum, cu fiecare ploaie, o să fie tot mai frig, până va veni zăpada. Norii dinspre Marea Japoniei lasă-n urma lor tone de fulgi de nea când trec pe-aici. Ce faceți cu păsările, iarna? — Le ducem înăuntru, normal. Ce să facem cu ele, să le îngropăm în zăpadă și să le scoatem congelate la primăvară? După aceea să le dezghețăm, să le readucem la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apartamentele angajaților. Parterul include recepția și un hol cu suveniruri prăfuite. Cu un etaj mai sus, pe scările late din marmură - cu stucaturi Într-o parte și un candelabru suspendat Într-un punct Înalt În spațiu, ca un fulg de nea uriaș - muzeul Împarte același spațiu cu apartamentele private ale Cancelarului Sănătății, Martin Froehlich. Într-o clădire adiacentă, donată de către fostul director Însărcinat cu echipamentele de război, Adam Hatz, se află niște clinici, arhive și biblioteca științifică a Fundației, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în foc pentru nimeni, dar putea spune liniștit că dacă nu jandarmii lui Călătorescu, cel puțin jurnaliștii de la Adevărul, mai bine de la Universul, îi dădeau de știre lui nea Cocoș cam pe unde se va abate potera a doua zi. Pînă la un punct nici nu aveau vreun interes să se întîlnească. Dacă s-ar fi întîmplat, cine știe ce-ar mai fi ieșit, poate chiar cu moarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un rost și pe urmă... - Mi-am făcut un rost... Am carnet de șofer, câștig bine și nevasta lucrează și ea într-o cofetărie... Acum e însărcinată! - Tocmai, zic, o să pleci militar și ce face ea singură? Așa zicea alde nea Simion... Era singurul băiat al lui nea Costică brutarul, încolo avea numai fete, vreo trei. N-aveau pământ și Gheorghe trebuise să plece din sat să se arănească și el prin București. Surorile erau prietene cu surorile mele, se pricepeau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcut un rost... Am carnet de șofer, câștig bine și nevasta lucrează și ea într-o cofetărie... Acum e însărcinată! - Tocmai, zic, o să pleci militar și ce face ea singură? Așa zicea alde nea Simion... Era singurul băiat al lui nea Costică brutarul, încolo avea numai fete, vreo trei. N-aveau pământ și Gheorghe trebuise să plece din sat să se arănească și el prin București. Surorile erau prietene cu surorile mele, se pricepeau la croitorie, aveau o mașină de cusut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
abjecția, se închidea la loc și înceta să mai existe pentru mine. Era frumos în acea zi de noiembrie și am rătăcit pe la șosea, prin preajma lacurilor. L-am uitat imediat și pe acel șef legionar și pe Gheorghe al lui nea Costică... Am uitat și de mine însumi, absorbit de contemplarea lacului și stăpânit, fără gânduri, de bucuria de a trăi. Eram fericit că scrisesem un roman de la început până la sfârșit (fiindcă mai începusem și altele, dar nu le terminasem) și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adesea cu capul plin de sânge după cine știe ce încăierare pentru un răzor pe care plugul vecinilor îl mușcase, sau după o bătaie cu socrii care nu dăduseră fetei nu știu ce vită promisă. Nu mai era mai-marele satului. - Tu ești băiatul lui nea Tudor Călărașu? îl aud că mă întreabă. Parcă avea o nostalgie în glas. Deci nu eram al lui Pațac... - Ce mai face Ilie? Ilie, nu Nilă. I-am răspuns că își vede de treabă. M-am mirat, zicîndu-i că nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu vrem să spunem nimic. Un gând ne împinge, un sentiment pe care chiar dacă nu-l exprimăm, stăm împreună și, vorbind, acel gând își găsește înțelesul, sentimentul se limpezește. - Ministrul, zic, o fi acasă? Ca și când aș fi spus "nea Stan, nea Gheorghe... Ce mai fac?" -Da, zice, e acasă... Cu voce scăzută, ca și a mea, firească, da, e acasă, a fost pe la deal, a dus de dimineață o căruță de băligar pe lot, dar pe la prânz așa s-a întors
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu oficialul și face praf categoriile puterii, alături de cele ale seducției. Realpolitik în varianta pop Cine sunt personajele sale? Primul e Nicolae Ceaușescu, decupat din aria de propagandă și trimis să danseze cu patru negrese goale în fața Taj Mahalului. Același nea Nicu care e urmat de bodyguarzi peste tot, fie ei generali imbecili ai armatei române sau chiar Silvester Stallone, privește cu atenție spre Omul Nou, un schelet parcă ieșit din colecția doctorului Mengele. Savanta de renume mondial în ipostaze porno
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]