3,535 matches
-
mort la 23 iulie 1531, într-o duminică, după cum glăsuiește pisania; iar dedesubt, acest bărbat gata să coboare în mormînt vi-l înfățișează tot pe el. Nu-i așa că nu-i cu putință de văzut o mai perfectă înfățișare a neantului? Doamna Bovary își puse lornionul. Léon se uita la ea nemișcat, neîncercînd să mai scoată o vorbă, să mai facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
scrie: "Este o percepție grosolană și falsă care își concentrează toată atenția pe obiect, pe cînd, de fapt, totul este spirit". De asemenea, André Breton înfierează, în Manifestul suprarealismului, descrierile realiste: ("Cît despre descrieri! Nimic nu poate fi mai aproape de neant; nu sînt decît calchieri după imagini din cataloagele de artă, autorul se servește din ce în ce mai mult de ele, după voie, nu scapă ocazia să-mi strecoare cărți poștale, caută să mă facă să fiu de acord cu el în ce privește locurile comune
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ar putea totuși vreunul dintre ei rezista în timp? Liviu Antonesei: Cu siguranță niciunul din cei de mai sus! Nici măcar Ion Gheorghe care, totuși, la un moment dat, fusese un poet promițător. Nu, acolo, pe listă, e forma culturală a neantului absolut, a acelui neant care s-a bucurat de un sprijin extraliterar enorm până în 1989. Citește și tu numele astea, gândește-te la "operele" lor și vezi dacă îți amintești măcar vreun titlu! Dorin Popa: Niște țărani de Dinu Săraru
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dintre ei rezista în timp? Liviu Antonesei: Cu siguranță niciunul din cei de mai sus! Nici măcar Ion Gheorghe care, totuși, la un moment dat, fusese un poet promițător. Nu, acolo, pe listă, e forma culturală a neantului absolut, a acelui neant care s-a bucurat de un sprijin extraliterar enorm până în 1989. Citește și tu numele astea, gândește-te la "operele" lor și vezi dacă îți amintești măcar vreun titlu! Dorin Popa: Niște țărani de Dinu Săraru, pentru că este, acum, și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de speranța grațierii și izbăvită de azurul mântuirii prin artă. Ovidiu descoperă, așadar, destinul tragic existențial. Exilul cu fețe multiple, exterior sau interior, devine simbol al condiției umane. Motivele alienării ruperea brutală din viața din Roma și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
estetica presupus anacronică a melodramei, prin prisma unei sensibilități nostalgic-elegiace și a unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și așa, procesul accelerat al modernizării transformă treptat melodrama dintr-un gen inițial nerespectabil, interzis ("outlaw") datorită caracterului său popular-subversiv (prin mesajul social tendențios), într-o formă de artă domestică, de expresie intimistă (în acord cu fenomenul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
preluate din notele de călătorie (ca în Crinul), cadrul rămâne același ("florentin"), în intenția de a sugera probabil, prin atmosfera exotică, resuscitarea gustului pentru aventuri galante și a unei predispoziții psihice neobișnuite, exotic-excentrice în raport cu biografia pur "intelectuală" (id est: ca neantul, fără evenimente) a "eroului" lovinescian. Înainte de orice, teatralizarea narațiunii se realizează, la fel, tot prin procedeul povestirii "în ramă", datorită căruia naratorul își prezervă privilegiul de martor-spectator (pretins obiectiv, fiindcă neimplicat) al unui episod dramatic trăit (și povestit) de altcineva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lipsește sintagma persiflantă „meșterul drege-strică”, expresie intrată cu prea multă ușurință în presa de scandal. Se dorea eliminarea volumului, emblemă a unei generații, însă de pe poziții destul de șubrede. Mai întîi pentru că publicistul de la „Contemporanul” nu avea nici o competență: ieșise din neant. În al doilea rînd, se pleda în favoarea culegerii lui Mihai Canianu (pseudonimul lui Cahana), Doine culese și publicate întocmai cum se zic; deci nu „îndreptate”, nici „culese și corese”, cum se obișnuia în epocă, și printre creatori (Alecsandri), și printre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
părul șaten și cu cravate decolorate, din pânză proastă. Și când am coborât scările din coșmelia aceea de pod cu aerul încins, ne țineam de mână, dar distant și nu ne spuneam nimic, pentru că în clipele acelea limbajul dispăruse în neant. ... Au trecut anii, așa de repede încât dacă mă uit peste umăr înapoi, spre copilăria, bună sau rea, care a trecut așa de repede, parcă mă trec niște tristeți, regrete că am crescut și acum dăm piept cu viața. Părinții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Aveau farmecul lor și când ne despărțeam, o făceam cu mare părere de rău, căci eram prieteni și frați pe viață, dragi. Acum n-a mai rămas din cei doi prieteni ai mei decât fumul amintirilor. S-au dus în neant amândoi și prea devreme. Îmi amintesc cu aceeași dragoste și pioșenie de ei și mă gândesc că viața este totuși nedreaptă pentru unii, îi părăsește prea de timpuriu, tocmai când e mai frumoasă. * M-a impresionat mult viața unei cunoștințe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am mai organizat și această pomenire? Căci simt și ei inutilitatea gestului. Sau poate au făcut-o pentru a fi împăcați sufletește. Cele lumești rămân cu oamenii, iar decedatul nu mai simte nimic, el nu mai există, e plecat în neant, prin pulberea stelară. S-a sfârșit așa cum se sfârșește o buruiană, o floare, un vițeluș sau un vis urât. Trupul lui devine pământ, iar sufletul, doar bunul Dumnezeu știe dacă mai sălăștuiește pe undeva, în vreo sferă a eternității timpului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv dus în infinit, pe o planetă unde crucea ta, Gică, se va lăsa poate pe o râlă, tu te vei întoarce pe o parte în urma convulsiunilor galactice, iar noi ne-om desface în neant. Și atunci “Cruce albă de mesteacăn”, această melodie tristă n-o va mai cânta nimeni, sau poate undele baritonale ale cântecului ce-ți aparțin vor ajunge la alte lumi care încă nu s-au născut. ... Era o iarnă grea, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa nu mai citește astăzi literatură bună, d-apoi... Practic, nici nu trebuie s-o analizeze, s-o vadă, nici s-o pipăie. Dacă ar vedea-o din elicopter, așa, în treacăt, i-ar da ideea unei vagi sclipiri în neant - care ar apărea imediat în acea poezie. Și după ce ar scrie poezia, timpul ar șterge-o binișor și s-ar așterne o tăcere nesfârșită, cosmică, iar poetul s-ar întreba nedumerit: oare de ce nu sunt înțeles? Un romancier, care din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
constituie conținutul nihilismului, nu este așadar o determinare obiectivă a nimicului, nu înseamnă identificarea nimicului cu ceea ce metafizica a definit drept realitate “de dincolo” de cele sensibile. Nihilismul, după Heidegger, nu înlocuiește pe Dumnezeu cu nimicul, cu certitudinea liniștitoare a neantului, el nu se referă le existența lui Dumnezeu. Nihilismul nu este altceva decăt refuzul europeanului, a omului actual de a corela realitatea existențelor cu principiul lor cauzal, prin demersuri intelectuale sau acceptări mistice. În viziunea lui Heidegger, interogația inițială de la
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
de ape, acest moment marcând începutul timpului perceptibil simțurilor omului 102. Din acest punct de vedere, haosul se afirmă ca elementul fundamental al începutului oricărei cosmogonii, dominând sub aspect mitologic starea de existență inițială a lumii înainte de creație, și nu neantul sau starea de inexistență. În acest sens, unul dintre cele mai semnificative exemple ale creației este cel al logosului creator 103, regăsit plenar în numeroase mitologii, precum cea persană 104, egipteană 105, și nu în ultimul rând, cea inspirată de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și lume, respectiv cu viziunea total opusă, a platonismului, potrivit căruia întreaga existență era marcată de prezența divinității 177. Interpretând aceste aspecte într-o cheie religioasă, alăturarea comparativă a creației ex nihilo, desemnând o "acțiune de a scoate ceva din neant"178, celei realizate "după chipul și asemănarea" lui Dumnezeu, pune într-o lumină nouă calitatea supranaturală a acestui fenomen, reliefându-i natura divină, aflată dincolo de puterea de înțelegere și imaginație a omului 179. În paralel, în ceea ce privește capacitatea omului de a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
făcu doi pași și de sus căzu vertiginos cuțitul de piatră al unei ghilotine. Se aruncă fulgerător înainte. Pericolul trecu. Inima-i palpita zgomotos. Mergea mai departe, când auzi un huruit asurzitor. O placă enormă se mișca în fața sa, descoperind neantul fără de sfârșit al unui abis monstruos de unde ieșeau flăcări de foc roșii-portocalii. Mai avu timp să se agațe de mânerul de bronz al lespedei capacului, căzând rapid cu picioarele în flăcările mistuitoare. Se ridică repede pe marginea abisului, când se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tânăr pentru a se expune la asemenea efort istovitor, care putea fi fatal pentru un adolescent. S-au stins toate luminile cu excepția a două lumânări, care răspândeau o lumină crepusculară. Rafael era așezat pe o canapea cu ochii ațintiți în neant. Însalon era o liniște supremă. După ce îi invocă, dintr-o ceață deasă, au apărutpe peretele camerei într-o lumină opalescentă, busturile a doi bărbați, care nu erau cât de cât, tulburați. Erau Iancu de Hunedoara și Matei Corvin, tatăl și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
au declarat că totul este real. Nu era farsă. Nu era înșelătorie. Venise momentul suprem al serii. S-au stins luminile policandrelor. Numai două lumânări emanau o lumină difuză. Rafael luă loc pe o canapea purpurie, cu ochii ațintiți în neant. Apăru o mână care luă un creion și o bucată de hârtie de pe masa din încăpere și începu să scrie: -Mihai Viteazul va fi trădat și decapitat de generalul famen Andrei Basta la Turda. Creionul căzu cu zgomot și mâna
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Pe hol îl așteptau treizeci de oameni foarte galbeni, bine îmbrăcați. Erau negustorii asasinați. Unul dintre ei luă creionul de pe masă și scrise: -Anunță jandarmii, poliția, familiile. Creionul căzu cu zgomot. Spectrele celor treizeci de fantome au dispărut absorbite de neant. Poliția și jandarmii au descins în cartierul rău famat, ars pe jumătate. Au fost deschise canalele, în care au fost găsite treizeci de cadavre. Criminalii au fost găsiți, arestați și pedepsiți capital. Erau cei din casele arse. Fantomele s-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în seamă de cele două tabere, compuse în total, c-am dintr-o sută de oameni. Dinspre pădure se auzi primul cântat al cocoșilor, vestitori ai zorilor de ziuă, când și apărători și atacatori au dispărut în negură, înghițiți de neant. -Sunt fantome. Spiritele acestor oameni nu și au găsit liniștea încă, concluzionă contele. -Da, dar de ce jumătate de mileniu au avut liniște-răspunse Robert fiul mai mare al contelui. -Ceva sau cineva le-a tulburat somnul de veci adăugă Daniel. -S-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ioaniți și să-și însușească averile date prin carte împărătească. Ce-ai relatat este istorie. Sunt realități cunoscute de toți cei prezenți - continuă Daniel. Ceiace ne interesează, este cine i-a chemat, cine i-a invocat, cine a pătruns în neant scoțându-i din somnul de veci. -Părințeilor nu cumva a-ți greșit rețeta aghiezmei, că nu prea a avut efect? -Măria ta, căile Domnului și ale diavolului sunt de nepătruns. Ispite ale Domnului. Multe și nenumărate sunt păcatele noastre-spuse părintele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
le spuse. -Sfințiile voastre, noi datoria ne-am făcut-o. Acum este rândul vostru. Preoții au început să slujească. Tămâie și aghiasmă. Cele douăzeci de trupuri bărbați și femei, au început să se chircească, topindu-se au dispărut înghițite de neant. Preoții au continuat slujirea, sfințirea și curățirea, timp de patruzeci de zile. Vampirii lilieci și oameni au fost stârpiți, nemaiapărând pe acele meleguri niciodată. Să nu ignorați niciodată puterea diavolului! IMPERIUL SUBPĂMÂNTEAN Dormeam. Afundat într-un somn profund odihnitor, eram
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
erau băgați în groază de aparițiile nocturne ale unui bărbat legat în lanțuri, care bântuia încăperile, neagresiv, tânguindu-se mereu: -Ajutați-mă!ajutați-mă!ajutați-mă!Fenomenul se producea câteva secunde la miezul nopții, după care arătarea strigoiului se spulbera în neantul antimateriei. Boierul agasat și obosit de hărțuiala strigoiului luă o hotărâre: -Mihăieș tată du-te la preotul Teodosie și spune-i să vină cu cele de trebuință pentru sfințire-porunci fiului mai mare. Popa Teodosie, sfinți și tămâie conacul pe dinăuntru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă. Pocitaniile s-au pulverizat, ca înghițițe de neant. Am chemat îmediat preotul pentru a sluji de sfințire și curățire a casei și a celor douăzeci de schelete ale turcilor din cimitirul secular. Altercațiile cu strigoii luaseră sfârșit. Pacea și liniștea se așternu-se asupra casei și familiei mele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]