9,132 matches
-
generată de eu ca primar fapt uman și ca prim moment al determinismului prin finalitate și îndreptată către constituirea personalității energetice. Personalitatea mistică reprezintă un mod-de-a-fi al omului, primul posibil în ordinea evoluției energiei personalizate. Așadar, ea deschide procesul personalizării, "negând" relația de cauzalitate (pe linia cauzei eficiente) între om și natură (prin personalitatea mistică, natura își servește propria finalitate) în sensul de a clădi un raport de finalitate între cultură și natură. II.3.b. Locul "tipului" în evoluția personalizării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
penultim, toate realizările ei trebuie să nu mai fie simbolice, ci realiste, să nu mai fie culturale, ci existențiale"205. Desăvârșirea are loc într-un plan suprapersonal. Într-un fel, personalismul, care face din persoană centrul existențial al lumii, este negat. Totuși, a treia formă a revelației nu este posibilă decât prin reformarea persoanei și supunerea tehnicii mecanice, care îi domină pe oameni, spiritului; în alte cuvinte, prin punerea în acord a culturii și civilizației cu "omul total". Tehnica actuală, nesupusă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
propriu sufletesc, care constituie unitatea poporului"230. Originea vocației se află în individualitatea racordată la un ideal cultural, dar, indirect, ea se află în mediul cosmic și în cultura cea mai rafinată. Nici una dintre aceste două determinări nu poate fi negată fără a anula vocația însăși. Dispozițiile sufletești ale individualității posibile prin cele ale poporului se transformă în energii atunci când formează o unitate cu idealul cultural. Unii interpreți ai filosofiei lui C. Rădulescu-Motru valorizează peste măsură elementul natural al genezei vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletească""232. Geneza vocației consemnează, pe de o parte, negarea prezenței exclusive a naturii, iar pe de altă parte, afirmarea dublei determinări naturale și culturale a vocației, plasarea acesteia într-o ordine de finalitate; ea îngăduie o existență culturală, dar neagă idealitatea pură și creația din nimic. Elementul din structura vocației ce cuprinde toate aceste operații într-o unitate pe care C. Rădulescu-Motru o desfășoară și o înfășoară pentru a o arăta în originalitatea sa este recunoașterea-de-sine. Structura vocației împărtășește dubla
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu mesianismul întemeiază pedagogia vocației. Un popor lipsit de ideal, deci de mesianism, nu are "oameni excepționali"; în solul lui cultural nu răsar vocații. Mesianismul este posibilitatea vocației, starea pre-vocațională deschisă către un viitor prefigurat ca ideal. Gândită astfel, vocația neagă, în posibilitatea și realitatea sa mesianică, absolutul naturii și, prin urmare, "falsifică" ideea reducerii determinismului la cauzalitate. Dar ea nu izolează cultura de natură, așezând-o pe aceasta din urmă pe un principiu cu o demnitate ontologică sub-culturală. Ca realiter
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui Nietzsche și în general a concepției despre om a acestuia. "Analiza filosofică a modului în care Motru și-a reprezentat determinările omului de vocație relevă influența considerabilă exercitată asupra sa de teoria lui Nietzsche despre om"242. Fără a nega această relație "specială" dintre cele două concepte vocație și supraom dar, de asemenea, fără a o supralicita, să observăm sistemele de referință în care ele își au locul pentru a dezvălui apoi și posibila lor analogie. Conceptul nietzschean al supraomului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetică reprezintă omul împlinit în condiția sa cosmică și istorică; "ipostaza de excelență a umanului" de la Nietzsche poate reprezenta omul împlinit în ordine culturală, dar împlinit în sensul că ia cultura în singurul mod adecvat vieții veritabile: pentru a o nega; dar nu poți nega ceva ce-ți scapă, ci numai ceva trăit până la ultimele consecințe. Cultura însăși (prezentul cultural) este, potrivit filosofului german, semn al precarității existențiale a omului și doar negarea formei ei "actuale" și revenirea la sursele originare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în condiția sa cosmică și istorică; "ipostaza de excelență a umanului" de la Nietzsche poate reprezenta omul împlinit în ordine culturală, dar împlinit în sensul că ia cultura în singurul mod adecvat vieții veritabile: pentru a o nega; dar nu poți nega ceva ce-ți scapă, ci numai ceva trăit până la ultimele consecințe. Cultura însăși (prezentul cultural) este, potrivit filosofului german, semn al precarității existențiale a omului și doar negarea formei ei "actuale" și revenirea la sursele originare ale existenței umane, la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât toate animalele... Numai când boala lanțurilor va fi vindecată, cel dintâi mare țel va fi atins: separarea omului de animal"246. Așadar, această evoluție înspre separarea de animal are sensul îndepărtării omului de viață; aceasta este coruptă, valorile îi neagă orice sens, cu toate că noi nesocotim asemenea evidențe "de parcă istoria nu ne-ar fi învățat îndeajuns de insistent că 'instruirea' omului a mers întotdeauna braț la braț cu debilitarea lui respectiv cu debilitarea, irosirea, îmbolnăvirea voinței"247. Pe de altă parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
postura sa de "legiuitor" (evaluator originar etc.), de creator, nu are nici o șansă decât prin sine, adică printr-o reflexivitate absolută (care la Nietzsche apare ca autoexperimentare), în care alteritatea să apară doar ca obiect al noii ordini. Omul-creator îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus în aforismul 125 din La gaya scienza, gândul acesta: Dumnezeu a murit căci noi oamenii l-am ucis, este vestit în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sensul cos-mic al multiplicării energiilor, hotărnicind un specific existențial care nu-și va trăda niciodată îndreptățirea, ființa sa specifică. "Persoana" lui Em. Mounier este, desigur, o existență specifică; ea se definește prin aneantizarea propriilor limite. Ca lume închisă, ea se neagă pe sine, pentru că nu-și este suficientă sieși. Într-un fel, persoana tinde către propria sa desființare, întru identitatea cu transpersonalul care o cheamă. Mișcarea sa este către afară-de-sine. "Personalitatea" lui C. Rădulescu-Motru, deși se raportează la Absolut, nu țintește
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în pace să se gândească la Ernani. Aria Lo vedremo, veglio audace din actul ÎI Rezumat : Regele Carlo intra în castelul lui de Silva în căutarea banditului Ernani. El este sigur că de Silva îl ascunde undeva, dar de Silva neagă. Carlo devine furios și îl amenință cu tortură pe de Silva pe care îl consideră un trădător. În final îi oferă să aleagă între capul lui sau și cel al lui Ernani. Aria Oh de'verd'anni miei - Cavatina din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit și acoperită de riduri, pe cea care pentru a-și răzbuna mama, a aruncat în flăcările rugului pe fratele Contelui. În timp ce țiganca neagă vehement acuzația ce i se aduce, ea invocă numele fiului ei Manrico pentru a-i sări în ajutor. Acest lucru îl înfurie și mai mult pe Contele de Luna care ordona că țiganca să fie aruncată în închisoare și arsă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Manrico. Pasiunea Contelui de Luna este atat de intensă încât el accepta. Urmează aria Leonorei (Miră, di acerbe lagrime) și duetul Leonora - Contele de Luna în care acesta din urmă o suspectează că, Manrico odată eliberat, ea va fugi. Ea neagă deoarece în fapt intenționează să evite căsătoria atât de detestata, otrăvindu-se (Vivrà!... contende îl giubilo). Tabloul 2. Interiorul turnului castelului Aliaferia. Azucena are viziunea rugului și este terifiată de imaginea mamei sale. Manrico încearcă să o liniștească (duetul Ai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
di notte qui colla sposa). Furios la culme, Renato îi invită la el acasă a doua zi dimineață. Actul III Tabloul 2. Bibliotecă din casa lui Renato. Renato este hotărât să-și spele onoarea pătată prin uciderea soției adultere. Amelia neagă acuzațiile și în final îi cere ca ultimă favoare dreptul de a-și revedea copilul (Morro, mă prima în grazia). Renato, care se va răzgândi, acceptă și își va îndrepta mânia împotriva prietenului trădător (Eri tu che macchiavi... O dolcezze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Aria Mă dall'arido stelo divulsa - din actul ÎI. Rezumat : La miezul nopții își face apariția Amelia, ascunsă în voaluri, pentru a culege iarbă magică a uitării. Aria Morró, mă prima în grazia - din actul III, scena 1. Rezumat: Amelia neagă acuzațiile de adulter aduse de soțul ei și în final îi cere acestuia, ca ultimă favoare, dreptul de a-și revedea copilul înainte de a fi ucisă. Aria Eri tu che macchiavi quell'anima, - din actul III, scena 2. Rezumat : Renato
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
veștii confirmă adevăratele ei sentimente față de Radames. Pentru a avea o confirmare deplină, Amneris admite că a mințit o în ce priveste soarta lui Radames, ceea ce aduce imediat o mare bucurie pe chipul Aidei. În fața evidentei Aida nu mai poate nega dragostea sa pentru Radames ceea ce atrage furia fiicei Faraonului. Aceasta îi spune Aidei că și ea - fiica Faraonului îl iubește pe Radames. Confruntarea dintre cele două femei o determina pe Aida că, după un scurt moment de sfidare, să implore
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe el, în timp ce Maurul o acuza că este Cassio cel pe care ea îl iubește. În sprijinul acuzației Otello invocă pierderea batiștei și cele descoperite de el referitor la această batistă și refuză să dea crezare declarațiilor prin care Desdemona neagă acuzele. Ea îi cere să-l aducă de față pe Cassio pentru că acesta să întărească spusele ei dar Otello îi răspunde că acesta este deja mort. În timp ce Desdemona deplânge moartea lui Cassio, Otello o sugruma. Sosește Emilia pentru a aduce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la el acasă prin efracție, împreună cu cei doi acoliți ai săi, și i-ar fi furat portofelul. În timp ce Falstaff comandă netulburat hangiului o sticlă de vin de Xérès, el refuză să-și îndrepte greșeală. Cât depre Bardolfo și Pistol, aceștia neagă totul. Fără să fi obținut nici o satisfacție Dr. Caius pleacă înjurând. Falstaff cercetează notă de plată și le reproșează servitorilor lui că îi risipesc banii. După ce și-a golit complet pungă pentru a achita notă, Cavalerul elaborează un nou plan
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fost mirarea tuturor când în presa celeilalte părți au început să apară articole e drept, mai puțin strălucitoare ale lui Ivan Ivanovici Ivanov. De unde să știe marele public de imorala imorala?! stratagemă a concurenței? Ivan Ivanovici Ivanov al nostru a negat public faptul că el ar fi autorul acelor materiale mediocre, însă lumea a început, pentru prima oară, să aibă dubii în privința bunei sale credințe. ("De ce nu-l dă în judecată pe cel ce difuzează sub numele său? Probabil fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei sînt ancorați în lucruri mici, existența îi ucide, se retrag într-o ficțiune la fel de mică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai multe cutii de medicamente; sigur că există și un tensiometru; sigur că există, pe pereți, afișe ale spectacolelor în care a jucat, fotografii din aceleași spectacole, apoi cîteva tablouri la locul lor, adică fără nici o pretenție și nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ținta. Căci scopul actului educativ este de a se desființa pe sine (și pe cei care-l susțin!), de a-i face pe discipoli să se dispenseze de orice „Învățătură” stipulată de magiștri, să-i ia În răspăr, să-i nege cu vehemență. „Iubirea” pedagogică există și poate fi o realitate atât timp cât cei care se formează sunt Încă În sistem (e un fel de „dragoste cu forța” care, contrar celeilalte,... este posibilă, e chiar indicată!). După aceea, ea se va transforma
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este bine să fie crescut un copil, e nevoie să intre În arenă părinții, frații sau bunicii acestuia, iar de cele mai multe ori În cunoștință de cauză (și cu mult succes!). Oricât de sofisticate ar fi prescripțiile profesioniștilor, nu se poate nega valoarea primelor orientări, emise În cadrul intim, familial. Oricât de amplă și sofisticată ar fi educația realizată de către școală, nu se pot neglija În nici un caz cei șapte ani de-acasă... Există cu siguranță o pedagogie populară, o platformă ideatică ingenuă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lucruri, nici casă. Până la urmă, este important răspunsul la următoarea Întrebare: cum locuim În ceea ce avem? 8.3. Învățarea „pe fugă” și valoarea formativă a clipei Astăzi este aproape obligatoriu să pui În cumpănă, să te Îndoiești, să critici, să negi, față de docilitatea și fidelitatea de altădată În privința cunoașterii. Printre altele, școala Își propune să-l facă pe educat să devină autonom, să se descurce singur, să se raporteze personal la ceea ce primește. Perspectiva critică devine un mod permanent de vizare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]