2,868 matches
-
de soldați. Montaniștii, din timpul său, nu s-au mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au trecut la fapte, atrăgându-i în intemperanța lor și pe soldații creștini, care au devenit neliniștiți și întărâtați de discursurile montaniștilor. În acest sens, sinodul de la Elvira (Spania), care a avut loc în anul 300, cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
porțiuni din "realitate" pe care el însuși o consideră importantă și semnificativă. "Obiectul" de interes al lui Chapman, ce legitimează contextul identificat de Black, este "întregul": întreaga Americă, toată populația sa, secolele de istorie ale americanilor. Rămânem, parțial edificați, parțial neliniștiți, în expectativă, cu toate că știm deja, poate chiar mult înaintea receptării "loviturii de teatru" a profesorului Black, care încă ne așteaptă, cine este publicul pe care pastorul Chapman îl vizează în adresa sa. De dragul raționamentului și a excelentelor calități strategice ale
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și relief în artă prin calmul pe care-l impune în imagine. Privind linia de orizont a mării, liniștea și tihna pe care o sugerează, ne gândim că e îndeajuns o mișcare, o adiere de vânt pentru a începe vălurirea neliniștită a apelor. III. Verticala Nicolae Tonitza Un element fundamental care intră în structurile artelor vizuale este verticala. Privind natura suntem impresionați de verticalitatea plopilor, atât de dragi lui Eminescu și lui Nichita Stănescu, dar pe care îi întâlnim singular, ca
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de musafiri. Hai să mîncăm și după aceea să mă întind puțin că-s frînt de oboseală, nu alta. Maria: Te cred, te cred... O zi ca asta, oricum, te consumă... Mihai: (pe lîngă sensul ei) Ai dreptate. Maria: (derutată, neliniștită) Totuși eu nu înțeleg... Cum adică nu vin nici un fel de musafiri? Mihai: Așa cum ai auzit. Maria: Nu i-ai invitat? Mihai: Nu... M-au invitat ei pe mine... Maria: Și i-ai refuzat. Bine ai făcut. O să te sărbătorim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De altfel, în aceeași zonă, ne întîlnisem cu cîțiva ani mai înainte, în 1998, la studioul Teatrului Național, eu în calitate de traducătoare, iar el în calitate de interpret unic al piesei lui Beckett "Ultima bandă de magnetofon". Am cunoscut, astfel, un spirit ales, neliniștit, nemulțumit, un aspirant la desăvîrșirea propriei personalități, un perfecționist în continuă luptă cu limitele. Declara el însuși într-un interviu, ca răspuns la întrebarea de ce a urmat Facultatea de Filosofie la o vîrstă atît de tîrzie, cînd era deja actor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune că americanii nu de prefixul postsînt preocupați, pentru că au reușit să cadă de acord asupra lui, cel puțin inițial, deci nu l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amantului i se oferă acum un bun prilej de a descoperi adevăratul chip al partenerei sale, resursele ei strategice, calitățile de abilă manipulatoare, performanțele în arta înșelătoriei, astfel încât, atunci când își va putea părăsi, în sfârșit, adăpostul provizoriu, va fi mai neliniștit, mai ros de îndoieli ca la început. Chiar întâmplătoare sau ludică, supravegherea lasă urme, afectează oamenii și influențează, fie și superficial, viitoarea lor purtare. Comedia neagă gravitatea, dar nu-și interzice să-i utilizeze mecanismele și să le folosească, schimbându
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reduce însă doar la atât, intuiție formulată deja de Jan Kott care, vorbind despre Hamlet, constata: „cuvântul cu cea mai mare rezonanță pe scenă este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate sau s-ar putea strecura pe furiș, nevăzut de nimeni. Pe meterezele castelului-cetate, oștenii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul supravegherii, deși dublat, s-a făcut țăndări sub presiunea nu a ideilor revoluționare, ci a forțelor obscure. În fața nebuniei dezlănțuite, învingătorii zilei descoperă măsura exactă a limitelor lor, iar supravegherea preventivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și a evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte. Pentru Spinoza, cauzele și efectele nu sînt îndepărtate printr-o cascadă de delegații, căci "efectele" necesității existenței lui Dumnezeu nu sînt
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în care zidurile au făcut mucegai,este orașul populat cu măști și în care poeta cheamă gânduri sinucigașe: Mă constrânge veghea pe înălțime,/ zilnic îmi inspiră gând sinucigaș/ Să nu pierd prilejul golului din mine." Viața înseamnă trecere, un timp neliniștit tradus într-o muzică eminesciană: "Pentru vapoare, pentru catarge,/ Vântul se duce, marea se-ntoarce,/ Pentru copilul care crescu/ Timpul continuă liniștea nu." Toamna apare cu o tristă durere, deși poartă în ea sămânța florilor viitoare: "Triști de moartea frunzelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt evocați învingătorii Troiei, dar mai ales Bălcescu, care stăruie până la capăt prin umbra neliniștită ca duhul cel mai adânc al neamului. "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară,/ Primarii de județe să știe că e ea./ Îi dă ocol de-atâta și atâta vreme,/ și parcă s-ar întoarce și parcă ar pleca.". Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear descumpăni-o ar fi vestea stelei căzătoare și participării naturii la nunta fiului său. Întrucât cunoscând, respectând și înțelegând obiceiurile și credințele populare, și-ar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
raportează la funcțiile inconștientului, proiectându-se către viitor. Ele privesc realizarea, satisfacerea pulsiunilor primare ale individului, precum și descărcarea tendințelor agresive ale acestuia. În cadrul tipurilor umane active se disting următoarele forme: 1. Tipul pasional Acesta este tipul aventurierului care sondează necunoscutul. Neliniștit și instabil, el este Într-o permanentă mișcare, e mobil, agitat, dornic de a pleca, de a căuta, incapabil de a se putea fixa Într-un loc anumit. Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nordic. Tipurile grec și latin sunt tipuri prin excelență deschise, clare, extraverte, În configurația cărora componenta emoțional-afectivă are un rol important, ca formă de manifestare, dublând componenta rațională. Tipul german este, prin natura sa, un model uman introvert și sobru. Neliniștit interior, compensează această tensiune interioară printr-o atitudine reflexivă de tip idealist. Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sa, un model uman introvert și sobru. Neliniștit interior, compensează această tensiune interioară printr-o atitudine reflexivă de tip idealist. Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tip uman, supraomul. La Socrate este cultivată Înțelepciunea, pe când la Zarathustra puterea. Ambii se raportează la niște modele, veritabile simboluri arhetipale cultural-morale. Socrate este identificat cu apolinicul, pe când Zarathustra cu dionisiacul. Socrate este un spirit liniștit, pe când Zarathustra este spiritul neliniștit, deși amândoi caută să impună ordinea. Socrate recurge la logica rațiunii care fascinează și atrage prin exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale În salvarea printr-un miracol. Având Însă și spirit, omul se deschide. Neliniștile sale interioare pot fi anulate sau compensate prin deschiderea transcendenței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o persoană frământată și neliniștită. Constrânsă de o conștiință perversă, aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare de către ceilalți se orientează agresiv către aceștia. Lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va simți niciodată liniștit și mulțumit. El va continua să aspire permanent, iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vezi; Însingurareaă, Preferința interpersonală, Teoria scenariilor În Psihologie, Vinovăția, Voința, * Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată Ruinele ei l-ar lovi neînfricat. FILENAME \p D:\Carti editura\Tratat de psihologie morala\Surse\Listat\Tratat de psihologie morala.DOC PAGE 220
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi îndată: pentru mine n-are ce meni a rău; dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]