3,700 matches
-
de către Eminescu și anume că poetul a reușit să scrie altfel Cartea Genezei, zeul este aici șarpele cerut cu asiduitate de femeie, dar care nu poate să obțină pervertirea din cauza lui Adam pajul, care prin iubirea sa a salvat omenirea... „nemuritor și rece” precum șarpele genezei.. „Ungherul” face parte din figurile dreptunghiulare care pun accentul simbolic pe tema integrității interioare, iată de ce pajul o duce pe fată mai Întîi Într-un ungher, pentru a-și apăra integritatea interioară. De partea cealaltă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
că magul are În momentul alegerii drumului său următoarea constituție energetică: o minte rătăcită nous planomenon -, o poftă Încinsă epithymian ekphlogoumenen și o parte pătimașă agitată-thymon kykomenon-. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Scurtă descriere a mașinăriei de descifrat parabole Sintagma „nemuritor și rece” ar putea fi deslușită mai limpede dacă ne-am aminti de parabola „Muștele din piața publică” scrisă de Nietzsche. Cităm „... unde Încetează singurătatea, Începe piața publică; și unde Începe piața publică comedianți și bîzÎitul muștelor veninoase. Tot ceea ce
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ich sicherlich” . Da sunt flacără, știu bine/ ard În ea și ea În mine/ și mă mistui tot arzînd/ e lumină tot ce ating/ și e scrum ce las cînd sting/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. da sunt flacără,oricînd”. „Nemuritor și rece” mai poate Însemna În traducerea noastră și sentimentul de adînc dispreț nietzschean al Luceafărului față de condiția umană: „Uite-i pe ei, cei mediocri, cîtă frunză, cîtă iarbă, săraci cu duhul În mizeria lor. Si eu mă strecor printre
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
neoromantici" ieșeni, Cezar Ivănescu pare atras și de problematica de fond pe care o cultivă credința și lunga tradiție orfică: metensomatoza (trecerea psyché-ei dintr-un trup într-altul și captivitatea ei în corporal, așadar sinonimia soma sema), respectiv imperativul sufletului nemuritor de a se elibera de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, din nou, cu divinul originar (cf. Reynal Sorel, Orfeu și orfismul, 1995). O dovedește utilizarea unei serii interesante de simboluri și semne orfice, prelucrate în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în același timp, capacitatea de a-și conștientiza destinul cu totul aparte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mereu de-a lungul nopții// poeții au un fel de n-ar mai fi/ poeții niciodată nimic nu înconjoară/ e o rușine să învingi poeții/ și sacrilegiu e să-i naști a doua oară// poeții nici nu știu ce-nseamnă/ a fi nemuritor sau muritor/ cât o cămașă viața lor durează -/ poeții au un paradis al lor". Poate puțin surprinzătoare, la un asemenea poet, este frecvența reîntoarcerii, a revenirii dese la filonul erotic, în ciuda des proclamatei dorințe de singurătate. Cauza schimbării statutului de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre haimanale?" O atare atitudine față de divinitate, aparent explicată tot prin prisma complexului singurătății, trebuie corelată așadar cu concepția despre timp a lui Ioanid Romanescu. Acesta se relevă ca un "poète maudit" modern, ca un alt spirit ce se visează nemuritor, dar realizează că diferența față de natura divină este Timpul, Demonul suprem căruia doar natura umană trebuie să i se supună. Conștiința temporalității începe să se facă din ce în ce mai simțită pe parcursul cărții, odată cu perceperea unei oboseli stranii, a unei dorințe de uitare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
du bibelot, nous l'apprécions davantage dans leș endroits où nous ne nous attendons point à en rencontrer; mais on n'en rencontre vraiment de rareș qu'à Paris" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. 67 Pariziana este nemuritoare, constată la începtulul secolului al XX-lea Walter Hasenclever: "Leș peuples passeront et leș guerres seront perdues, mais ces femmes șont immortelles [...] Elles se donnent uniquement pour nous faire sentir que nous ne leș posséderons jamais. Ce parfum venu des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). În cheie negativă poate fi spirit al pustietății și inerției ce caracterizează prezentul în opoziție cu bogăția imaginației oamenilor din timpurile mitice, cănd natură era leagănul iluziilor aducătoare de fericire: Creste-abrupte / săltau în dans nemuritoare glezne / și vajnice păduri (azi pustiite / cuibare de viforniți) (idem, vv. 25-28). În Seara zilei de sărbătoare toposul menționat însoțește liniștea peisajului nocturn scăldat în lumina lunii: Dulce și clară, fără vânt e noaptea (Seara zilei de sărbătoare, v. 1
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în ritmurile ciclice ale naturii aceasta devine o sursă potențială de energie și un veritabil principiu catalizator. În ciuda diferențelor, ambii poeți includ moartea, firește, alături de realitatea durerii și a singurătății, în rândul certitudinilor ce domină condiția umană: Thànatos Athànatos, moartea nemuritoare, din volumului Viața nu este vis are valoare de concluzie: Pe fiece mormânt stă scrisă a noastră / singură știință: thànatos athànatos (Thànatos athànatos).378 În zona tematica a trecerii în neființă Leopardi include motivul somnului, tocmai datorită puterii sale de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo tempore de către Ființe nemuritoare. De altfel, literatura prezintă propriile ei mituri: "textele pe care caracterul lor simbolic și fondator le-a transformat în mituri : Oedipe Rege, Iliada, mai târziu, Faust, Hamlet, Don Juan" (Sangsue: 1994, 78). Cristophe Cusset cercetează rațiunile întoarcerii la teme majore
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea un univers într-o picătură trecătoare (s.n.). Ce adânc e evreul acesta"! gândi el în sine despre dascălul Ruben (Eminescu: 2011, II, pp. 43-44). (S6f)...vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet.[...] În șir, răspunse Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu (Eminescu: 2011, II, 45). Intertextul luminează pagina prozei eminesciene, iar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
om-Univers se pune în lumină prin proiecția ei în dimensiune macrocosmică și se asociază în practica prozastică sau poetică "topirii" conjugărilor într-un prezent etern sau etern reluat. (H1a) [...] zise Dan azi sunt încredințat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. Am trăit în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă ființa în om e nemuritoare. E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-un prezent etern sau etern reluat. (H1a) [...] zise Dan azi sunt încredințat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. Am trăit în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă ființa în om e nemuritoare. E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă, pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bîntuită de coșciuge scîrțîietoare și pricolici cu maniere princiare. Dacă scena de mai sus vă trezește licăriri așa-zicînd "intertextuale", amintindu-vă de episodul întrevederii dintre Contele Dracula și Jonathan Harker, narat de Bram (Abraham) Stoker în romanul său (se pare) nemuritor, nu vă grăbiți să trageți concluzii! Pentru epicul de față, Dracula al lui Stoker reprezintă într-adevăr un fel de "arhe-text", un punct de plecare cultural (reactualizat periodic cu o anumită afectivitate), însă motivațiile interacțiunii dintre Rossi-profesorul și Țepeș-vampirul sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, ea devine, odată cu trecerea timpului, mai matură. Țipătul entuziast de la început devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma nemuritorului foșnet interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. Dacă primele volume ale scriitoarei sunt pline de freamăt, dar și de bucurie, de dorință de luptă, ele stând, fără îndoială, sub semnul identificării poetului cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci a unii om, ce caută și descoperă, rând pe rând, sensul și nonsensul universului"94. Călătoria nu este altceva, decât aceeași căutare de sine, căutare, care, poate, de data aceasta, are șansa unei reușite, dacă presupunem iubirea drept constanta nemuritoare, profundă, a ființei umane. "Căutarea cunoaștere se sprijină când pe dragostea cuplu, când pe singurătate, când pe elementele universului. Comun, au lumina care învăluie ochiul cunoașterii și dorința de a suprinde sensul, știut, dar încă nedescoperit, al lumii"95: "Boala
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care au dus la moartea a zeci de mii de persoane. Să reamintim și întreprinderile care dau faliment, uzinele închise, regiunile devastate de crize economice, licențierile. Apoi șomajul, excluderea socială care pot duce la sinucideri. Cadrele superioare care se credeau nemuritoare s-au descoperit muritoare: restructurările și frecventele fuziuni între întreprinderi pot duce, în orice moment, la desfacerea contractului lor de muncă 106, ca în cazul muncitorilor sau angajaților. Moartea mai înseamnă, de exemplu, și miile de pești umflați, plutind cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fieștecare patriot înavuțit trebuie nu numai să îndemne spre înființarea unui asemenea institut, ci să și înlesnească înființarea lui. Căci acest mijloc numai se găsește spre câștigarea sănătăței, frumuseții și voiniciei acelei prin care odineoară au câștigat neamul românesc nume nemuritor. Pentru ce unele numai din cucoane și unii numai din boieri să călătorească cu cheltuiele și stenahorii grele, sute de mile, spre a-și câștiga iarăși sănătatea, odorul cel mai scump al omenirei, la un simplu izvor răce, când țerișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
autorii francezi ai ultimelor decenii; și totuși, acest roman care nu părea s-o ia neapărat în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-a acceptat cu un soi de ușurare! clonă nemuritoare, asexuată și fericită. Să fie, oare, un mod de a le spune oamenilor că între reducționismul vechii științe cu o traversare periculoasă a biofizicii și beatitudinile infantile ale mișcării New Age, omenirea ar trebui să găsească altceva, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
elemente de arhitectură veche bizantină, rusească, în construcții moderne, păstrând "o culoare locală". Artistul este comparat unui grădinar care face "din cântecul popular un poem muzical, dintr-o poveste cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor cutumiare între artele majore și artele minore
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un stil adulterat de influențele secesioniste și neobizantine. Ea evocă marile personaje și scenele memorabile ale istoriei românești, cum a încercat Aman, și pe care ea mai ales nu le uită, cum singur domnul Ștefan Popescu a avut ideea, figurile nemuritoare ale tradițiilor populare. Nu lor le-a împrumutat Grecia tipurile nemuritoare ale zeilor și eroilor săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personaje și scenele memorabile ale istoriei românești, cum a încercat Aman, și pe care ea mai ales nu le uită, cum singur domnul Ștefan Popescu a avut ideea, figurile nemuritoare ale tradițiilor populare. Nu lor le-a împrumutat Grecia tipurile nemuritoare ale zeilor și eroilor săi? Folclorul este el altceva decât o mitologie încă vie, o sursă de inspirație inepuizabilă, unde arta nu are decât să se adape?"212. Nicolae Vermont abordează la rândul lui subiectele mitologice, însă și în cazul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea este mai puțin facilă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reîntregit ca formă. Visul este materia volatilă a poeziei, himerele poetului o construiesc, mintea sa se ridică deasupra acestei tensiuni dureroase, de expresie aproape fizică, pentru a recupera demnitatea celui care se află desupra tuturor bucuriilor și suferințelor omenești, Hyperion, "nemuritor și rece". Expresia onirică a poeziei eminesciene nu își găsește niciunde mai fidel expresia decât la Paciurea. "Paciurea, ca și Eminescu, declarat sub influența acestuia, a văzut viața ca vis"276. De asemenea, un bronz al lui Paciurea, intitulat " Masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]