3,633 matches
-
o puse În chiuvetă, ca pe o ceașcă goală. Și Începu să-i Îndruge Ninei că lucrul minunat la ea era că față de ea nu simțea nici o rușine. Nu-i păsa dacă părea ridicol, nu-i păsa nici măcar dacă părea neputincios sau stupid, cum i se Întâmplase alaltăieri noaptea. Parcă i-ar fi soră. Și acum era pe punctul să-i spună ceva banal, dar ce importanță avea? Banal nu Înseamnă Întotdeauna neadevărat. Ceea ce voia să-i spună era că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ghinionul lui Fima. De parcă solidariza cu telefonul În gestul său de sfidare. Se Încăpățână totuși. Nu se mișcă de lângă vasul toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să vedem cine cedează primul. Accesoriul de carne moale, neputincioasă, care Îi atârna Între degete Îi aminti brusc de șopârlă, un fel de creatură grotescă, zgrunțuroasă, dezgustătoare, apărută din străfundurile evoluției, lipită acum enervant de trupul său. Peste o sută sau două sute de ani, cu siguranță că fiecare va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata nu avea să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o îndrept. Acum atenția tuturor era fixată asupra mea. Eram eu vinovată sau erau cu toții ușurați că scăpaseră pe moment? Îmi doream să mă duc să aduc chips-urile alea. Ce ai fi vrut să-ți spun? am întrebat-o neputincioasă. Și oricum, m-ai fi crezut? Lisa păli dintr-odată. — Nu mă simt prea bine. Se uită în jos. —Sângerez, ne anunță ea sec. Ambulanța a dus-o la spitalul St George’s. Pe Kieran l-au lăsat să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
L-am văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost urât și pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce cusur are, vreau eu să-l întreb. Nu-mi simt însă limba și renunț de bunăvoie la scandal. - Dă fuga jos la șofer și adu manivela, zice gura intendentului. Omul pleacă și noi așteptămă Zitta mă lasă singur și neputincios între ei. Ea crede, poate, că mai știu să dezleg probleme și să găsesc soluții de ultimă oră. Dar omul cu manivela mă izbește de două ori cu fierul peste genunchii țapeni. Nu simt nimic când de astă dată, împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită spre deal îi produce amețeală. Înainte de a mă avânta dincolo de culme, mă întorc și o văd stând pe loc, mică și neputincioasă, clătinându-se cu ochii închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt rarele împrejurări în care Gloria se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o dată timp de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau a profesorilor neputincioși și isterici, nepoții se lasă numai pe jumătate consolați de mărturisirea bunicului cum că a fost un elev în parte puturos, în parte ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au băgat atuncea la cap că Imparțialu o să schimbe dă patron. Ne trecea fiori reci pă spinări, la auzu palmelor care Limardo avea să le bubuie lu Zarlenga. Da În loc dă toate alea, iel a luat cuvântu, care ie todeauna neputincios În față la un mister. A vorbit cu gura lui dă aur și-a zis chestii care Încă Îmi mai face creierii să fermenteze. În așa tărășenii, oratoru ie Îndeobște un lingău solemn, da Limardo, fără arșini dă voulez vous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obținerii mai multor detalii de interior. — Din păcate, puterea computerului de bord este limitată, spuse ea. Dacă l-aș fi putut conecta pe cel de la suprafață, aș fi putut face Într-adevăr o treabă serioasă, dar așa... Ridică din umeri neputincioasă. Le prezentă o serie de stop-cadre mărite ale sferei deschise. Imaginile se succedau la intervale de o secundă. Calitatea lor era proastă, cu paraziți electrostatici, intermitenți. — Singurele structuri interne care se pot distinge În Întuneric, spuse Tina, arătând spre deschizătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
despre sferă și despre puterea pe care o conferea. Acea putere ar fi putut constitui un fel de armă supremă: capacitatea de a-ți Înfrânge inamicul pur și simplu prin forța gândului. Implicațiile erau Înfricoșătoare, iar ei erau cu totul neputincioși. Doar dacă... — Cred că-i putem Împiedica să afle, spuse el. — Cum? Întrebă Harry. — Mai avem Încă puterea, nu-i așa? — Cred că da. — Iar această putere constă În capacitatea de a face orice să se Întâmple numai gândind. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ce face acolo”, s-a întrebat el. „De ce stă nemișcată și doar dă din coadă?”. I-a răspuns vocea aceea care-i mai vorbise: Vino! Ești lângă mine. Dezleagă-mă de aici! Da! Iată-mă că vin! a șoptit el, neputincios în încercarea de a striga tare. S-a deplasat cu greu. Nu putea privi în altă parte. Fixa încordat doar coada care alunga prin mișcarea ei continuă o sumedenie de muște ce zumzăiau amenințător. Când a ajuns aproape de iapă a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
plină de importanță. Monahii sunt călugării despre care vorbește Mariana. Ei sunt pustnicii, poftim! Asta, așa, să fie pe înțelesul tău... Mariana încetă să vorbească și-l privi rugătoare pe Andrei, dar și colegul ei tăcu, privind în pământ. Părea neputincios în clipa aceea, dar după mai puțin de un minut își ridică ochii și privi în jur, la stânga și la dreapta sa, cuprinzând toți copii, care se liniștiră pe rând. În tăcerea instaurată, calm, el făcu semn Marianei să continue
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
raze verzi, otrăvitoare prin tot trupul, sufocându-mă. Mintea îmi era plină de imagini cu ei doi în pat. Pur și simplu nu suportam gândul că el o dorea pe ea. Ideea asta mă umplea de o furie copleșitoare, dar neputincioasă. Și de mânie. Îmi venea să-i omor pe amândoi. Îmi venea să plâng isteric. Mă simțeam urâțită de atâta gelozie. Desfigurată. Simțeam că fața îmi devenise verde și schimonosită din cauza geloziei. E un sentiment așa de urât. Și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un motiv: „Nevoia de Înțelepciune”. Adeca, suferind pentru ocările aduse cinstitei fețe aproape bisăricești, om cu multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
thriller-uri ieșite din normă, ceva mai speciale, cu atmosferă, pe care le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre disperarea neputincioasă a copiilor care nu găseau comică nici o secvență și regretau vizibil bîzÎitul medicilor brașoveni. Revenind În living, ni se expune minuțios programul de vizitare a țării, planul lui Arie și Lucie este de a mobiliza Întreg clanul Abbeloos și Bootmans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Secvență cu trandafiraș Multă vreme nu mi-am dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
să rîdă În hohote. Făceau mare haz de polițiști și se jucau de-a ghicitul Într-o casă cumpărată de căpitanul Ed Exley. Toate meritele Îi reveneau lui Inez. După uciderea negrilor el avusese coșmaruri: dacă erau nevinovați? O furie neputincioasă fusese cea care Îl făcuse să apese pe trăgaci. Spectaculoasa rezolvare a cazului făcuse ca poliția să iasă cu o imagine atît de bună, Încît detalii de genul „neînarmați“ și „neprimejdioși“ nu vor ieși niciodată la suprafață ca să-l zdrobească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
părea că nu-i rămâne decât să contemple moartea. Îngrozitor de speriată la început, pe urmă obișnuindu-se - Doamne, cu câte ajungi să te obișnuiești! - și vrând să știe ce i-ar mai putea trece prin cap. Culcată pe spate, răbdătoare, neputincioasă, părea că se află într-un leagăn. Dar putea semăna și cu altceva leagănul acesta, încerca să nu se gândească, dar o voce din adâncurile ei îi tot repeta: leagăn, leagăn, leagăn... Afară ploua de câteva zile în neștire, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe, dar nu se putea împotrivi, încât, culcată pe spate și neputincioasă, nu poate fi decât răbdătoare, obligată să accepte totul. După îndelungă vreme în care privise geamurile aburite, tăcută și incapabilă să înregistreze celelalte zgomote ale spitalului, începuse să accepte condiția ei de neputință în patul-leagăn - din care e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se părea prea mult pe ea, asculta respirația gravă a nopții, dar și respirația mamei sale amestecată cu rare gemete, pe care le auzea chiar de acolo, din prag, de unde o privea cum face niște semne cu mâna subțire și neputincioasă, de fapt se întorcea, cu greu, în somn, pe o parte; întocmai, i se părea, cum o privise cu foarte multă vreme în urmă, când încă era copil și locuiau pe strada Sofia: într-o seară cînd au întârziat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care se uită la ea cu calm și de care e convinsă că știe - și Andrei Vlădescu: se întoarce pe spate, nu trebuie s-o ajut, nu trebuie s-o ajut decât dacă îmi cere asta, s-ar crede prea neputincioasă, mai are încă forțe în ea și e bine, tot ce trebuie este să-i vorbesc cu calm - da, e convinsă că știe de drumul ei, de oprirea din drum, pentru că acum avea să se oprească în sfârșit din drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]