3,664 matches
-
E ridicol ca un om ca Sejanus să aspire la conducerea imperiului...“ Iar Nero, optimist, impulsiv și dispus să riște, în taină îi aduna în jurul său pe capii opoziției senatoriale; bătrânii militari care luptaseră sub comanda lui Germanicus descriau cu nerăbdare prăbușirea lui Tiberius. Totuși, nici unul nu avea destulă autoritate pentru a-l sfătui pe impetuosul Nero să fie prevăzător. Sejanus îi spuse brutal lui Tiberius: — Dacă Agrippina și fiii ei rămân la Roma, are să izbucnească un război civil. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pleoapele și zâmbi. Ea îi spuse: — Mai îndură puțin; sângele lui Germanicus ești tu. Îl trase după ea într-o sală. — Vino, așază-te aici. Îl puse să șadă alături de ea, pe un scaun mic, fără spătar, înfrânându-i încet nerăbdarea. Îi zise: Aveam cu șase ani mai puțin decât tine când viața mea s-a schimbat. A fost în ziua despre care s-a spus că e cea mai mare din istoria Romei: a treia zi a triumphus-ului lui Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-te, Julius Caesar l-a inventat. Spunea că vechile volumina făcute sul îl incomodau în război. Se așeză la pupitrul lui obișnuit; între timp se asigurase că nu era nimeni acolo. Și Macro observase aceasta și se așeză; cu o nerăbdare prost înfrânată, îi spuse că știa o poveste despre marele Augustus. Gajus ridică ochii. Era puțin probabil ca prefectul cohortelor să fi citit vreodată o carte; dacă vorbea despre istorie, însemna cu totul altceva. Macro zise: — E o întâmplare de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i amintiri nostalgice. Scrisorile către prețioasa provincie Aegyptus - practic, o feudă imensă, de la Alexandria până la Philae - începură să ajungă în mâinile lui Callistus și, încet-încet, misivele ce veneau de acolo fură citite și interpretate tot de el, care, cu tainică nerăbdare, aștepta din zi în zi manumissio, eliberarea, importanta funcție de libert imperial. Dar Sertorius Macro spuse că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajunge la el dacă nu trecea în prealabil printr-o mulțime de filtre - și totuși, fiecare gest al său era cunoscut, într-o clipă, de sute de oameni. O mulțime de curteni și de tinere superbe, ambițioase se ofereau cu nerăbdare să-l înveselească în timpul liber. Cu răsuflarea tăiată, așteptau ca el să-i aleagă, pentru o noapte sau pentru o oră. La Roma, unii începură să murmure că anumite vile secrete ale prietenilor, anumite reședințe luxoase de pe coasta tireniană erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă care stătea o femeie cu părul închis la culoare. Salută alți senatori, mai vorbi puțin și făcu doi pași în urmă. Domitius Corbulo îi spuse, cu vechea lui încredere de militar: — Augustus, te rog... Sora mea Milonia murea de nerăbdare să vină - râse. Femeia făcu o plecăciune, vizibil emoționată: tânărul Împărat văzu o revărsare de păr negru, strâns lejer, cum se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ciudat al lucrurilor și ființelor; când ninge și materia se acoperă de alb, totul se parfumează metafizic. (azi) Bang-bing, bang-bing, bang-bang-bang: muzica virilă a clopotelor de la Mitropolie mă trezește În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el se bucură. Zău! Dar aș vrea să-mi spună și el același lucru. Te pup, Eleonora Vocea naratorului S-a ridicat din fotoliu, se plimbă dintr-un colț al camerei În celălalt În diagonală; este cuprins de o anumită nerăbdare, se poate deduce din felul neuniform În care se mișcă, face câțiva pași măsurați, ca unul ce nu se grăbește, apoi, dintr-odată, parcă se repede ca un resort ce nu este reglat bine, având avansuri neprevăzute; pe urmă, frânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu cina și Îl invit să spună la ce se gândea când a scris această secvență, unde se găsea, dacă era seară sau dimineață, dacă e reală situația, cine s-a ars cu ciorba Într-adevăr. Mă chinui, fierb de nerăbdare și teamă, doar Îl voi Întâlni pe Marin Preda, Îl voi vedea de foarte aproape și voi putea să-i pun orice Întrebare Îmi va trece prin cap. Uit să-i dau un telefon sau o fac intenționat; abia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin intensitatea lor, mă exasperează, mă deznădăjduiesc În unele momente și toate forțele mele scad ca Într-un vis. În sfârșit, voi vedea cât o să mai poată dura stăpânirea de sine. Pe Radu cred că Îl iubesc. Dacă nu, de ce nerăbdarea mare de a-l vedea și furia că nu vine, de ce? Nici azi nu sunt lămurită Între Dinu și Radu. Sufletul meu nu și-a spus Încă ultimul cuvânt. Logic, aș vrea să câștige Dinu, iar după situația recentă, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a venit „din proprie inițiativă“ Împreună cu Șerban să mă viziteze și și-a exprimat dorința de a veni mâine la 11 ca să-mi spună ceva strict personal. Doamne, n-o fi vreo iluzie de izbândă? Dacă mă iubește? Aștept cu nerăbdare ziua de mâine. Vino, fericire! 25 martie 1960 (vineri) Alaltăieri și ieri a venit Dinu la mine și am fost fericită cu toată suferința Îndurată. Doppy mi-a adus cărți polițiste și mă bucur de numeroasele vizite pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a maturizat Încă, dar sunt sigură că În curând Îmi voi invada sufletul. 7 octombrie 1961 (sâmbătă) Trebuie să Înveți a renunța la plăcere, Înainte ca ea să te părăsească. Nu mâine, poimâine va veni Petre, aștept cu multă nerăbdare sosirea lui, mă voi simți doar atât de bine lângă el... Îl aștept ca pe un balsam liniștitor pe o rană deschisă, trebuie să vină, Îl iubesc. Azi am luat un 10 la rusă. Petre, oare tu poți Înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face atâția pași cât Îi permite lungimea balconului (mai degrabă e o terasă), cu aerul că se mișcă Într-un parc public, privește afară În Întuneric, ascultă cu mare atenție, se Întoarce, Închide tot, se mișcă mai repede; are o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pentru mine a fost un balsam azi afirmația lui Șerban că nu Îl poate suferi pe Marin. Deci, inconștient, vreau să mă smulg de el. Dar ce m-am legat cumva de Marin? Nu mă atrage perspectiva. Dar cu câtă nerăbdare aștept să mă duc mâine la public la patinoar, În speranța de a-l vedea pe el. Ei, de fapt, trebuie să mă Înțeleg și pe mine. M-am lovit eu Însumi foarte mult, să las de data aceasta inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt transcrie un ceremonial. Acesta Începea cu o stare de nerăbdare, un fel de furnicătură a corpului ce mă prindea cu câteva zile Înainte; era imposibil să se mai Înțeleagă cineva cu mine, deveneam de nerecunoscut, pândind o după-amiază când mama nu era acasă. Ea nu m-a lăsat niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt eliberat, respir; deodată, Îmi amintesc că trebuie s-o Întâlnesc pe madame Bovary, ah să nu Întârzii; e ziuă, nu mai pot de nerăbdare s-o revăd, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada... (ieri) Mă uit de la distanță la A.; la seminarii, În orele de curs, pe coridoare, la bibliotecă: o simt uneori cum nechează de senzualitate și atunci, brusc, Încep s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vă pasc. În ce sau în cine vă puteți încrede pe parcursul spectacolului? Răspunsul, onorată audiență, este: în nimic. Și în nimeni. Mai ales nimeni... Acum, cortina se ridică, luminile se sting, muzica se oprește. Rămâne doar sunetul inimilor bătând cu nerăbdare. Să înceapă așadar spectacolul... Clădirea arăta ca și cum ar fi fost de-a lungul timpului martora multor fenomene paranormale: murdară și întunecată - într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi tot în clădire, plănuind o nouă crimă. Și nu, nu avem niciun indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se opri ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre ce ar putea fi vorba. - Așezați-vă oriunde, spuse el zâmbind. Dacă puteți vedea clădirile din sudul Central Park, atunci cu siguranță veți putea privi și surpriza pregătită. Buna dispoziție și nerăbdarea cuprinseră întrega audiență. Despre ce ar putea fi vorba? Ce numere cu îndrăzneți făcând giumbușlucuri pe zgârie-nori le-o fi pregătit? - Acum, rândurile de jos întâi, cât mai ordonat, dacă se poate. Folosiți cea mai apropiată ieșire de locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Weir, umblând liber în incintă după ce își va fi înscenat propria moarte, s-ar fi strecurat deghizat, ar fi ucis gardienii și l-ar fi eliberat pe Constable. Planul mai avea și o parte pe care Constable o aștepta cu nerăbdare de săptămâni întregi. Chiar înainte să ajungă Weir în camera de interogatoriu, Jeddy Barnes îi spusese că „să aibă grijă” de avocat. - Cum adică? - Weir a zis că depinde de tine. A zis că trebuie doar să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebuia să rămână, să facă tot ce poate pentru a-l opri pe Weir, dar dorindu-și cu disperare să fie alături de mama ei. Își întoarse din nou privirea către interiorul strălucitor al cortului uriaș de circ. Artiștii așteptau cu nerăbdare, pregătindu-se pentru actul de deschidere, purtând măștile lor înfricoșătoare de commedia dell’arte. Puștii din public purtau și ei câte ceva pe fețe, suveniruri la suprapreț de la standurile de afară. Nasuri turtite și coroiate, ciocuri. Priveau în toate părțile, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alunge lesne senzația puternică de disconfort a micuților. În cadrul spectacolelor pentru copii, făcea doar trucuri amuzante și, adesea, la final, îi strângea pe toți în jurul ei și le dezvăluia șmecheria. Se uita la vrajaa din jurul ei, simțea entuziasmul, sentimentul de nerăbdare... Palmele îi transpirau de parcă ea însăși urma să intre pe scenă. Ah, ar fi dat orice să fie în camera de pregătire chiar acum. Bucuroasă, încrezătoare și foarte agitată, simțea bătăile accelerate ale inimii cum anticipează, în timp ce secundele rămase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată cu prietenii tot timpul, iar Charlie și cu mine patinând prin viețile noastre, obosiți și iritabili. Ce-mi rămâne să aștept cu nerăbdare, m-am gândit eu tristă, munca? Nu prea. Știam de ceva vreme că nu prea sunt șanse reale de a schimba ceva, în ciuda tuturor intențiilor bune pe care le avusesem la început. Am abandonat în scurt timp idealurile simpliste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
departe cu schimbul; poate să-i sugerez să pun la poștă felicitarea, astfel încât să obțin adresa lui Stacey, dar eram conștient că silueta subțire a domnului Chipstead continua să se miște în liniște prin magazin, iar precauția mi-a învins nerăbdarea. În plus, era clar că schimbul va fi raportat fetelor (și cel mai probabil domnului Chipstead însuși) imediat ce plecam din magazin, iar din privirea amuzat-interesată de pe fața acestei fete proaste, îmi dădeam seama că deja eram subiect de bârfă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu mă iau de aici, adică. Doar asta mă mai ține. Am fost surprinsă de amenințarea apariției propriilor mele lacrimi, la fel cum fusesem de ale lui. Am respirat adânc și m-am ridicat, trăgându-mi brațul din mâna lui. Nerăbdarea era arma mea împotriva sentimentelor. —E adevărat, Charlie? Sau tot mai speri s-o vezi pe fufa ta? Cum naiba ai ajuns în halul ăsta? Spre uluirea mea, un alt morman anonim prinse viață și mă privi. Era unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]