2,919 matches
-
o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei de a cugeta a birourilor militare, care Îi recomandaseră, Într-o faimoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totuși uneori În vâltoarea unor trebi peste puterile oricui, Însă numai din simplă voluptate a mea de a acționa sau dintr-un exces temperamental neoromantic la origine - am dat, bineînțeles, partea cuvenită seriosului vieții, dar parcă și mai mult acelor nimicuri esențiale și indispensabile, singurele care dau sens, farmec și interes aces tei vieți, Întemeiată, orice s-ar spune, pe sentiment mai mult decât pe rațiune, nefiind nici până astăzi convins că „simțul rea lității“ dirijează viața noastră, ci mai degrabă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
experimente pentru a-mi duce la capăt proiectele. Încercând, Încet-Încet, să mă desprind de tot ceea ce ar putea pune piedici În calea deciziei ce urma să o iau, m-am oprit nu de puține ori la mărunțișurile vieții și la nimicurile cu care mulți dintre noi ne Împodobim existența. Dacă m-am decis, totuși, să Încredințez tiparului aceste notații, adesea inutile, e mai mult pentru a păstra În pagini de carte memoria unor clipe și stări, care, chiar dacă nu mai pot
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
întârziat care pălăvrăgea nepăsător și își savura savarina, lăsând impresia că nici un gând mai serios nu i-a străbătut vreodată creierul. De la cofetărie s-au dus pe malul fluviului. S-au jucat aruncând cu pietre în apă. Au mai vorbit nimicuri. Apoi, când Stelian a crezut că venise momentul, s-au așezat pe malul nisipos, la umbra unei sălcii, și au continuat discuția aceea de viață și de moarte, întreruptă în seara precedentă, pe care Victor așteptase cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fin șlefuită de apă și le dăruia fetei, simțea de fiecare dată nevoia să-i facă asemenea mici daruri, în care el punea o parte însemnată din inima sa, iar ea aprecia exact cât de mult valorează de fapt acele nimicuri, le primea cu aerul că ar fi primit cine știe ce minuni. Dragostea lor delicată nu avea decât vagi, vagi ca un fum, semne de senzualitate, totul rămânea în registrul acesta platonic, atât de cast: câteodată, când coborau vreo pantă mai dificilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intervin și să schimb șirul lucrurilor, sunt doar martor sau și rezoneur? De mine se apropie prietenii mei Lazarus și Truman. Îngerul are înfățișarea lui de totdeauna, e învelit în liniște și în blândețe - nu pot citi pe fața lui nimic din ce intenționează să facă ori din ce-l preocupă. În schimb, ca în atâtea rânduri, îl privesc pe condor și după felul cum se exteriorizează (el e mereu o carte deschisă, fără secrete) ghicesc îndată că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ale unui teren pe care-l moștenise la țară, i-a arătat soției ascunzătoarea unde ținea niște bani pentru vremuri grele, a reparat o fereastră și o chiuvetă care curgea și, în general, s-a ocupat de o sumedenie de nimicuri pe care le tot amâna de ani de zile. Între care și explicația pe care nu credea s-o mai aibă vreodată cu cumnatul său privind la unele aventuri ale cumnatei. Nu se întâmpla nimic dacă nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zâmbet care înainte nu-mi fusese niciodată destinat. Îmi dau seama de aceasta din enervarea care mocnește în tine, surd și amenințător, față de tot ceea ce gândesc, zic sau fac, din dorința ta de altceva, în fine dintr-o mulțime de nimicuri care, luate fiecare în parte, ar trece neobservate, dar care în totalitatea lor formează o crudă și inevitabilă realitate. Îmi dau seama de aceasta din privirile tale atunci când suntem numai noi doi. În privirea mea este dorința de mai bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu băiat, Mi-am amintit mult timp de conținutul convorbirii noastre telefonice și al ultimei tale cărți poștale și de fiecare dată am zâmbit... „În drum, am avut oarecari cheltuieli și, de, cum nu-mi place să-mi refuz oarecari nimicuri plăcute...“ (N.V. Gogol - Hlestakov din Revizorul ) A fost, poate, singura mea bucurie. Căci Bucureștiul e la fel și noi suntem aceiași, doar mai osteniți puțin... Fiecare zi aduce după sine o mulțime de neplăceri și un foarte mic număr de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o fi resimțit ca să-ți dai seama (mizeria contactului-plăcere, și nu a contactului-natură), cu tot cortegiul său de nimicuri și de minciuni însoțitoare... Cel care a resimțit-o este un bolnav: o maladie a sufletului, care face sufletul mai bun, dar trist... 13 februarie 1955 Dacă vrei să te afunzi în mediocritate (și este o necesitate na turală din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucrurile pe care le desemnau. Lucrurile se numeau întocmai după cum erau și erau întocmai după cum se numeau. Într-o înțelegere încheiată o dată pentru totdeauna. Pentru cei mai mulți nu existau lacune, nu trebuia să privești printre cuvânt și obiect și să fixezi nimicul, ca și cum, glisând din propria-ți piele, te-ai pierde în gol. Mișcările cotidiene ale mâinii erau instinctive, o muncă deprinsă pe tăcute - capul nu însoțea mâna pe calea ei, și nici nu-și avea propriile sale căi deosebite. Capul exista
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Poate că toată această analiză nu demonstra decât propria-mi nesiguranță în fața altora, arătând cât eram de străină și cum căutam cu tot dinadinsul să-mi ocup mintea cu ceva, vrând să deosebesc între adevăr și falsitate pe temeiul unor nimicuri. Oricâte gânduri mi-ar fi trecut însă prin cap despre tovarășii mei de călătorie, nu uitam nici o clipă că-mi doream s-o am la mine acasă pe Inge Wenzel și s-o pot privi oricând voiam. Nu am furat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înseși avea un termen de expirare. Toate cele din jur păreau a nu se mai putea decide dacă erau asta ori aia, ori poate cu totul altceva. Mai curând sau mai târziu m-am văzut înconjurată de tot felul de nimicuri cu umbre însemnate. Nu era rodul nici unei imaginații, nu era vorba nici de atracția exercitată de suprareal, ci de o despuiere sau îmbrobodire fără nici o jenă, de indiscreția în care se drapase tot ce mă înconjura. Mă obișnuisem acum ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în mod lucid cele întâmplate, îți simțeai creierul viermuind, la un pas de nebunie. Totuși, trebuia să adormi fără să te mai gândești prea mult, scoțându-ți mintea din priză, căci în zori începea o nouă zi plină de alte nimicuri cu umbre însemnate. Oare te poți odihni când noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a ceea ce mi s-ar fi putut pretinde, și în răspăr cu nervii mei. Zilele despre care-am povestit mai înainte demonstrează că bicicleta și platinarea părului, frigiderul și pietrișul alternau între ele. Dar ceva rămâne constant în alternanța acestor nimicuri: umbra însemnată. Pentru că și amenințarea rămâne constantă. Lucrurile pot fi și trebuie reduse la o concluzie simplă: cu cât o țară e mai lipsită de libertate, cu cât statul te supraveghează mai îndeaproape, cu atât mai mult te vei confrunta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Obișnuită să provoace continuu și totodată neselectiv, se prea poate ca Privirea Străină să contribuie ea însăși la ostilitatea cu care e întâmpinată de persoanele neamestecate. Se expune de parcă ar avea ceva de ascuns. S-a cuibărit în ea duplicitateaacelor nimicuri cu umbre însemnate, contrastul dintre despuierea și îmbrobodirea de sine la un loc. Privirea seamănă cu lucrurile știute de odinioară, din lumea ei aflată sub supraveghere. Mai demult am cumpărat o ilustrată cu un peisaj din Bavaria, pe care era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă duc să fac o vizită fulger la Marché aux Puces, piață pe care amândoi o iubeam tare mult. Aud din ce în ce mai multe vorbe românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei și a regiunii. Vreau să cumpăr un nimic (un perforator) și urmează inevitabilă deziluzie, discuție cu nuanțe rasiste. De fapt, mă așteptam la acest episod. Vânzătorul de nimicuri, îngrijorat și enervat de aspectul meu kosovar-balcanic (ei sunt cei care le fură cele mai multe din obiectele expuse) îmi spune un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din ce în ce mai multe vorbe românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei și a regiunii. Vreau să cumpăr un nimic (un perforator) și urmează inevitabilă deziluzie, discuție cu nuanțe rasiste. De fapt, mă așteptam la acest episod. Vânzătorul de nimicuri, îngrijorat și enervat de aspectul meu kosovar-balcanic (ei sunt cei care le fură cele mai multe din obiectele expuse) îmi spune un preț de două ori mai mare decât cel real. Mai trebuie spus că la Marché aux Puces nu se negociază
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sume simbolice. Au însemnat liniște - cel puțin în existența mea - și bunăstare. Rigorile nu le-aș putea generaliza. Cred că au fost mai mult personale. Mă tem că trebuie să repet, inevitabil, lucruri pe care le am mai spus. R.P. Nimic nou sub soare, nici măcar când plouă. A.R. Chiar așa. Am avut o mamă care și-a făcut educația la un pension german și care voia să facă din mine o domnișoară de salon, care vorbește limbi străine, cântă romanțe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
se mai găsesc câte două-trei țări care, neatente la pacea generală a lumii, se mai urăsc de moarte și nu vor cu nici un chip să se așeze la masa tratativelor, așa cum o fac toți cei care se respectă. Le despart nimicuri - câte un deșert, câte un canal, câte o pădure, câte un plop sau câte o furnică. Nu le numesc, să le zic ca-ntr-un film formidabil cu frații Marx, văzut recent la cinematecă: Fridonia și Silvania. (Filmul e din
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
formulă care nu transmite o informație, ci e un fel de parolă de recunoaștere reciprocă, un fel de cheie care descuie ușile comunicării cu cel de lângă noi. Numai că ușa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este țelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple viețile și ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu ne este cu totul insuficient). Oare ce neam face fără acest prețios ajutor? (2008) Cum e poporul, și televizorul Avem
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care descuie ușile comunicării cu cel de lângă noi. Numai că ușa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este țelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple viețile și ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu ne este cu totul insuficient). Oare ce neam face fără acest prețios ajutor? (2008) Cum e poporul, și televizorul Avem tendința să judecăm lumea după măsurile propriei noastre persoane. Așa cum suntem și gândim credem că sunt și gândesc și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
templu, apropiați și totuși atât de depărtați. Carlina căuta să fie cât mai rațională, să analizeze cum stau lucrurile și își pusese în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]