4,367 matches
-
izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle: Ni-cu Voi-ni cu, ru-pe bu-ri-cu!... Am țipat ca un nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
moldovenești mai cu seamă, un animato r de viață literară, un osator bun și un admirabil profesor, întâi de liceu, apoi de universitate... C.D. Zeletin SONET MAMEI Cu pașii - n vânt și gându - n pribegie, Mai mare dragul să privești ninsoarea; Își scutură ‐ n ghirlande albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple zarea, Pe drumuri mă‐ nsoțești, copilărie; Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă sau ca un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea, cât și constituția îi erau pline de vitalitate. Fie că era fericit sau furios, existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
parlament. Și cât de mult și-ar fi dorit Nenea Iancu să se bucure de această cinste!! Au mai vorbit Barbu Delavrancea și alții. La căderea întunericului, puțin după ora 17, în liniștea profundă a celor plecați fără întoarcere, o ninsoare de un alb perfect acoperea mormântul celui care, în sfârșit, își găsea liniștea mult binemeritată (dar prea devreme) din Cimitirul Bellu. Asupra operei și personalității în discuție s-au emis aprecieri și judecăți de valoare de care niciun alt scriitor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Am Încercat chiar să-i zâmbesc, dar probabil a ieșit doar o strâmbătură ciudată. ― Plecăm! spuse ea serioasă. Acum! Am remarcat fără să vreau că și ea arăta oarecum bizar. Probabil alergase o mulțime după mine. Avea părul ud din cauza ninsorii, obrajii roșii si buzele mov, de parcă degerase. Când mă Întrebă din nou dacă eram În regulă, am mormăit un răspuns pozitiv. Am hotărât că aveam să-i povestesc, poate, Într-o altă zi. Ore În șir, imaginea acelui băiat necunoscut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Și-n timp voi spune cu-ntristare Povestea care greu m-apasă: Din două, ales-am o cărare Ce-n codru nu are căutare Și gîndu' acesta nu mă lasă. Robert Frost Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește, În sat el însă locuiește Și nu va ști c-am stăruit Să văd aici cum fulguiește. Căluțul meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
des / 10 Din Balada Bătrînului Marinar / 11 Frumoasă Doamna fără milă /12 Din Norul / 14 Bătrînă cînd vei fi /16 Cireșul / 17 Elenei / 18 Un drum ce-n urma l-am lăsat / 19 Popas lîng-o pădure într-o seară cu ninsoare / 20 Foc și gheața / 21 Venice / 22 I Often Passed the Poplars Three / 23 Years have passed... / 25 To Reach the New-Arisen Star / 26 The Rondel Drunk with Roses / 27 The Rondel of the Cascading Roses / 28 The Rondel of
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
pe Henry Wilt la o nouă caznă. Eva își notă în minte să-l facă pe soțul ei să-și cumpere o bicicletă de la o licitație de obiecte a poliției și să meargă pe ea la lucru, fie ploaie ori ninsoare. Mă gândea să încerc să găsesc un poncho din șantung la Felicity Fashions. Habar n-am ce fel de magazin e ăla, dar mi s-a spus că e bun. Soția profesorului Grant merge acolo și zice că au numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
perspectiva limitată de curtea unde nea Petrică așteaptă de dimineață mașina cu gunoiul. Pensionarul de la cooperativă, slab de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre înăuntru un tren nesfârșit spre sărăcia din nordul țării, cu oameni pe culoare, mâncând pâine, brânză, ceapă, parcă s-ar pregăti pentru o foamete lungă, polară. Așa trebuia să înceapă orice voiaj de iarnă spre Moldova. În București, prima ninsoare conștientizată, dând predispoziții lirice și cerșetorilor, cade abia spre a doua jumătate a lui decembrie. Plăcerea zăcerii la birou trebuia să fie cu atât mai mare, cu gândul la seara luminată de zăpadă, când o vom porni spre casa copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
violent din toate direcțiile, nu renunț niciodată la speranță. Asta este cea mai mare virtute a mea. Cineva a spus că am reușit printr-o întâmplare. Nu. Nu a fost o întâmplare. Mi-am creat singură șansa. Fie, ploaie, fie ninsoare, nu am lipsit niciodată de la nici o reprezentație. Eram întotdeauna acolo și întotdeauna mă făceam disponibilă. Nu întârziam niciodată, nici nu-mi găseam pretexte să mă retrag devreme. Nu am irosit timp bârfind sau tricotând pulovere lângă cortină. O urmăream pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă să se reverse. Cerul și pământul sunt înfășurate într-o singură perdea imensă de gri. Holul Colegiului de Artă LuXiun din Yenan e plin de lume. Mao e așteptat aici să țină o cuvântare. Fata din Shanghai stă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit a fi otrăvitori. Ne-am îmbolnăvit de la apă. Ne băteau vânturile, iar grindinile fură urmate de ninsoare. Înaintea noastră erau întinse frânghii ca să ne ghideze peste mlaștini, dar ele dispăreau în nisipurile mișcătoare. Am pierdut și animalele de povară rămase. Ea bagă de seamă că el încearcă să nu se lase apăsat de cuvintele sale, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mâinile lui pe sub cămașa mea, în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe colul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei turnuri, două pavilioane, o galerie și o poartă arcuită. Ascultă vântul și se liniștește. În a treia zi de ninsoare, vine iar, ca să se uite la clădirea grandioasă care are un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt laturi, cu acoperișul cu streșini duble construit din țigle smălțuite în auriu. Acum, este acoperit de o pătură de zăpadă. Plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
intamplase, eu, în palton, cu fularul cumpèrat de ea, înfèșurat în jurul gâtului, așa cum mè învèțase ea sè-l pun, încremenind cu pungă de castane în mânè, anunțând-o secretul pe care chipurile venisem sè i-l spun, Ninsese peste noapte, prima ninsoare, Da, știu! Asta e tot? Nu, Matei! Apoi, fècându-mi semn sè mè dezbrac, așteaptè, eu așez pungă cu castane calde pe masè, Castane! șoptește ea, dar nu se atinge de ele, venindu-i greu sè vorbeascè îmi mèrturisește cè asearè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea tècând, lèsându-mè sè plec, În stradè, în aerul plin de promisiuni de ninsoare, Matei, cu sufletul că o întindere înghețatè de stepè, se revoltè mut în fața unei lumi întocmite pentru nevoile și exigențele celorlalți și nu dupè mèsurile mateiene, asearè ea, cum era și firesc și-a chemat soțul ca s-o scoatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
visată; sublimă, visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit, lucru pe care îl știa foarte bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie, viscol și ninsoare, toți îndrăgostiții știau că nu au nici o șansă la inima ei de piatră. Însă prințul având totuși o speranță, aspira la ea. Urmărind-o de atâta timp, știa că zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă lacrimile tămăduitoare pentru
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai bine zis, încremeni. Descoperise omul. Dar și femeia. Fire moi de ninsoare țeseau în jurul perechii o complicitate silențioasă. Fulgii cădeau întruna, mereu înlocuiți de alții, voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul de care depindea soarta a trei mari imperii și a mai multor țări sau principate mărunte de pe cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se aștepta să-i vadă împietriți de groază. Dar ei arătau ca un grup statuar dintr-o grădină, într-o zi liniștită de vară. Zâmbeau. Curentul de aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce abia urmau să vină. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul părților pentru mutarea negocierilor de pace de la Giurgiu, din mizera sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]