3,544 matches
-
da, da, da. O să fie perfect. Perfect! Ne vedem atunci. Coborâ puțin vocea. — Abia aștept. Sună minunat. Mmm. Pupici! Apăsă cu unghia lăcuită cu roșu pe ecranul iPhone-ului, căruia îi dădu drumul în poșeta supradimensionată Bottega Veneta. — Cine-i norocosul de săptămâna asta? întrebă Gilles când Adriana se apropie. Întoarse scaunul rotativ spre Adriana care, știind că toată lumea din salon se uită la ea, se aplecă un pic în față cât să i se depărteze bluza câțiva centimetri de piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
marmură. Golise deja toată sticluța de spumant de baie sub jetul de apă și făcuse o spumă abundentă, răspândind în toată baia un miros de eucalipt. — Ia ce vrei tu: mie lasă-mi setul mov cu neglijeu. E setul meu norocos. — Ți-e foame? strigă Emmy din nou. — Mor de foame. Chemăm room service-ul? Emmy intră în camera Adrianei îmbrăcată în halat și papuci de hotel și începu să cotrobăie prin geamantan. Scoase o jartieră neagră și niște ciorapi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să găsească pe cineva care să aibă grijă de ea așa cum trebuie, iar Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile până acum. Cu doisprezece ani mai în vârstă decât ea (și un picuț cam demodat, trebuia să recunoască), Toby era norocos să aibă lângă el o persoană așa tânără și frumoasă ca Adriana, iar el, slavă Domnului, părea să-și dea seama de treaba asta. Ca o replică, numele lui Toby se aprinse pe ecranul celularului. Așteptă să sune de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu venerație. Emmy nu putu să nu observe juxtapunerea inelului strălucitor de logodnă al lui Leigh cu cerceii cu safire ai Adrianei. În timp ce prietenele ei păreau înamorate de niște fleacuri, Emmy se întreba dacă măcar își dădeau seama cât de norocoase sunt să aibă în afara acestor bijuterii niște bărbați care le iubesc. Ea ar renunța bucuroasă la toate diamantele din lume dacă ar putea găsi ființa care îi era hărăzită. Sau, zău așa, l-ar păstra pe cel care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ocupat locul. A clătinat din cap spre Dean, după care, așa cum plănuise, s-a întors repede spre femeia din stânga ei. Adriana se aplecă spre aceasta atât de mult încât aproape își atingeau frunțile și îi zise: — Îți dai seama ce norocoasă ești? Stai lângă cel mai frumos bărbat din încăpere. Femeia, pe care Toby i-o prezentase mai devreme ca fiind Meckenzie Michaels, cea pe care era bine s-o cunoști la Marie Claire, s-a uitat o clipă la Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prost și, din acest motiv, Adriana a intervenit. Se uită la tipul mișto și o clipă îi trecu prin minte că ar fi numai bun pentru ea. Dacă Mackenzie avea de gând să se autosaboteze... Dar nu! Ea fusese destul de norocoasă să-și găsească viitorul soț și nu ar permite unui playboy de doi bani să o tenteze. Această misiune era strict una din necesitate, nu din plăcere. — Bună! spuse ea cu un accent brazilian ceva mai pronunțat. Eu sunt Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
rând să te bucuri de ei? Mackenzie o aproba clătinând din cap cu vehemență, așa că Adriana a continut să vorbească. De mult nu mai făcuse ceva din bunătate pentru cineva; era timpul să împărtășească din învățăturile ei cuiva mai puțin norocos. — E doar un mit că, odată ce s-a culcat cu tine, pe bărbat nu-l mai interesează. De fapt, ar trebui să fie exact invers: dacă știi cum să te porți, îl vei face să te dorească și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cameră! Pentru Jim, așa ceva era de neînchipuit, mult mai bizar decît În comicsurile cu Superman și Batman. CÎt de mare e camera? Mare cît dormitorul meu? Mare cît casa? — Mare cît garderoba ta. James, unii oameni nu sunt atît de norocoși ca tine. Înspăimîntat, Jim Închise ușa garderobei și Își puse pantalonii de catifea. Ochii săi măsurară mica Încăpere. Cum puteau supraviețui două persoane Într-un spațiu atît de strîmt era la fel de greu de Înțeles ca și convențiile la bridge. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
opun vor pleca. Tehui, prin lumea largă. Cu pământul În straiță. Pe femeie o cheamă Maria. A plecat din sat, s-a măritat și va trebui să nască. Ea va naște sub semne. Greu de reconstruit o astfel de zi norocoasă. În zori, umbre de oameni se trag anonime pe lângă zidurile cetății. La piață bărbatul femeii primește ca rest, trei cocoșei de aur. Este primul semn. Acasă femeia Încă doarme. Somnul ei, un somn lihnit. Visul ei: O fetiță cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mariana e urâtă și săracă, Scânteiuța e frumoasă și bogată. În timp ce te hotărăști pe cine să iubești, adică pe Scânteiuța, pe ușă dă năvală tatăl tău urlând că „de mâine ne mutăm Într-o casă nouă, cu parchet și baie!” Norocoasă zi. Ai o iubită, te vei muta În casă nouă și te muncește primul gând serios. Niște idei. Cum poate trăi o luptă? Lasă ce-ai scris! De ce este nevoie de o luptă pentru a fi pace? Lupta este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al câinilor de pripas, un oraș al câinilor, și oamenii trăiesc alături de câini. O teamă fără nici o motivație bate la ușa fiecăruia. Orice zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile, muzica, amintirile, propria conștiință. Teama ia forma unei liniști interioare. 20 aprilie Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Ilfoveanu, Napoleon Tiron... trece ca o statuie lividă Nichita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toată ziulica uitându-se În vaginurile femeilor. Ce fel de bărbat ar face asta? Ce Încerci să zici? Că e un pervers? Întrebă Chanel. —Tu cum i-ai zice unei femei care și-ar petrece toată ziua studiind penisurile bărbaților? —Norocoasă, râse Chanel. Totuși, bănuiesc că penisul tău nu e prea mare brânză, deci aș avea nevoie de niște stimulare vizuală - un fel de Brad Pitt sau George Clooney mai sus de brâu. După ce s-au oprit din râs, Chanel continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu trei zile În urmă. Cât Își sorbea ceaiul, se Învârtea prin magazin, curățând rafturi, verificând vitrinele și rugându-se ca acest doctor să reușească Într-adevăr să le redea speranțele lui Chanel și lui Craig. Gândindu-se cât de norocoși au fost să obțină această programare la specialistul În fertilizare, și-a amintit de atitudinea bunicii ei Esther În legătură cu programările la medic. Dacă Esther suna pentru o programare și doctorul era disponibil, Închidea imediat telefonul. După părerea ei, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
apărut următorul client. Deși nu era deloc machiată, iar părul său lung și blond atârna turtit și necoafat, femeia „care era cam În a șasea lună de sarcină“ era ușor de recunoscut. Lui Ruby nu-i venea să creadă ce norocoasă era. Până la urmă, nu mai trebuia să scrie scrisoarea aia. Claudia Planchette, cu buzele-i formând o semilună nenatural de umflată, stătea În fața ei așteptând să fie servită. Îi luase ceva vreme, dar Ruby era În sfârșit obișnuită cu vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a convins-o să caute un consilier la care să apeleze pentru a Încerca să se obișnuiască cu ideea infertilității. —Mama ta e senzațională. Mi-ar plăcea să pot vorbi cu propria mamă așa cum vorbesc cu ea. Ești atât de norocoasa că o ai. A Înțeles perfect cum mă simt pentru că Își amintește că i s-a spus că trompele ei erau blocate și că nu va mai putea avea copii. Ea crede că-mi deplâng fertilitatea pierdută și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai mică urmă de burtică postnatală, actrița a declarat: „Le datorez totul genelor. Mănânc cât un porc În timpul sarcinii și să nu mă Îngraș deloc. După naștere, pielea și mușchii mei Își reiau imediat forma. Sunt pur și simplu foarte norocoasă“. —Vezi, asta e concurența, zise Plum. Și după naștere am de gând să alăptez și să urmez o cură de slăbire În același timp. Toată lumea spune că este singura modalitate de a scăpa de kilogramele În plus. Din nou s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
m-am simțit niciodată așa când mă sărutam cu Matt - nici măcar la Început. —Asta pentru că Matt nu era ginecolog. Îți spun eu, ginecologii sunt amanți buni. Așteaptă numai. Când treceți la fapte mai mari o să fie genial. Ești așa de norocoasă! Chiar atunci, o voce de copil strigă de le etaj. — Mamiii, am făcut caca male În veceu! Ștelge la fund! — Doamne, credeam că doarme, zise Fi și Îi răspunse lui Ben cu un „Bravo, puiule!“, asigurându-l că vine Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
uită după el când pleca. —Șterge-ți bala de la gură, chicoti Ruby. O să te vadă clienții. Nu-mi pasă, spuse Chanel visătoare. Lui Ruby nu-i venea să creadă că Chanel se deda la asemenea chestii de fetițe. —Doamne, ce norocoasă ești. Ai văzut ce ochi căprui superbi are? Și cum te prind așa... Pun pariu că-i un doctor minunat. Și pare genu’ de tip care chiar poți vorbi. Chanel se duse să servească un client. Când Sam se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
răi. A fost dealer de droguri o vreme. A făcut niște chestii rele, dar nu e un ucigaș. Cred chestia asta cu toată ființa mea. Toată familia crede asta. Ea Își bău cafeaua până la fund. Sper doar că realizează ce norocos e că vă are pe voi. Mi-aș fi dorit doar ca toată chestia asta cu Josh să nu ne fi afectat În halul În care ne-a afectat. — Știi ce m-a durut cel mai tare? spuse ea. Felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întrebarea Îi era adresată vreunei starlete frumoasă de pică care tocmai apăruse În vizor. — Da, zise el. —A, ce drăguț din partea ta, sunt flatată de-a dreptul, dar am venit cu băiatul meu. Atunci băiatul tău e un tip foarte norocos, atât am de zis. Mi-a părut foarte bine... O invita să se prezinte. —Ruby. Ruby Silverman. Mi-a părut foarte bine, Ruby Silverman. Îi Întinse mâna și ea o dădu cu el. —Și mie. Când se Întoarse să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în speranța că îi va observa cineva și le va închiria un apartament. Dar eu am reușit să găsesc o cameră, de fapt un tunel cu o singură fereastră la nivelul străzii. Costa 9 dolari pe lună și am fost norocos să o găsesc. Nu mă deranja vederea subterană. Noaptea târziu sau dimineața devreme, când stăteam întins în pat, mă uitam la picioarele oamenilor care treceau. Din când în când, trecea câte o pereche de pantofi cu tocuri înalte și decupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se mai uita la mine când m-am întors de la frigider, chipul ei frumos și plin de iubire având o expresie îngrijorată. Sărmana mea soție începea să bănuiască ceea ce eu știam de mult. Nu nimerise un loz chiar așa de norocos. „șPeterț mi-a spus că i-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost creștin sau că s-ar putea creștina după război. L-am întrebat dacă voia să fie botezat, dar mi-a zis că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ca al meu. Asta era ideea. Numerele erau singura urmă de individualitate pe care ne-o lăsaseră. Unul după altul, am înaintat spre masă, domnul Frank, doctorul Pfeffer, tata, eu, și ne-am prezentat brațele, după cum ni se ordonase. Eram norocoși. Înțelegeam germana. Cei care nu înțelegeau erau loviți și bătuți, ba chiar mai rău. Dar în ziua aceea am fost doar numerotați, cu numere consecutive. Al meu se deosebea de al tatei doar printr-o singură cifră. Moștenirea mea nepieritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era să mărturisească, și sentințele lor ar fi fost schimbate în condamnări la închisoare. Acei doi băieței ar fi continuat să îi viziteze. Până când deveneau bărbați, părinții lor ar fi putut fi eliberați condiționat. Cei mai mulți oameni nu sunt atât de norocoși. Cei mai mulți oameni nu au șansa de a se salva sau de a-și salva familia. Am închis radioul. Familia Rosenberg nu avea nimic de-a face cu mine. Nici măcar nu eram stigmatizat prin asocierea de ordin religios, cum socrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe lume a fiului meu. Sala de așteptare era la oarecare distanță de locul unde o duseseră pe Madeleine cu o oră înainte. Venise repede pe lume. Fiul meu, ca și mine, era nerăbdător. Crezusem înainte că sunt un bărbat norocos. Acum nu-mi venea să cred cât de norocos eram. În momentul în care l-am văzut, și înainte de asta, în clipa în care doctorul mi-a spus că este băiat, orice rezervă aș fi avut față de un fiu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]