2,777 matches
-
În orice dogmă și în oricare cult, el se va întreba ce valori au fost resimțite sau pentru care dintre ele se simte îndemnul de a le afirma sau de a le vedea afirmate. În venerarea celor ce cresc ți nutresc copiii, a lui Demeter, Isis și a Maicii Domnului, el descoperă înclinarea de a consodera dragostea maternă ca divină. În șirul diferitelor reprezentări pe care și le-au făcut grecii, în diverse epoci, despre Zeus, el va da de urma
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
circumstanțele individuale felurite în care apar. CAPITOLUL IX HUMOR ȘI FILOSOFIE 43. Teorie și viață Marele humor, așa cum am încercat să-l descriu, este o concepție despre viață sau, în tot cazul, o dispoziție sufletească în fața vieții. Ea se poate nutri din tot ceea ce omul experimentează, îndură, gustă, îndeplinește și simte. De aceea și filosofia unui om, în măsura în care are una va influența în acest caz. Și există cu adevărat, după cum am văzut, condițiile intelectuale ce se pot afirma la apariția acestei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de exagerările fostului său discipol. De altfel, autorul poate fi bănuit mai curând că ar fi exagerat cu bună-știință, din varii rațiuni, decât că ar fi nutrit o reală desconsiderare a culturii române, definită drept „colonie a culturii franceze” și „provincie din geografia sa”, cu atât mai mult, cu cât în carte se anunța apariția „în curând” a unui volum intitulat Imagini și cărți românești, care ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
ci dintr-un obicei pe care mi l-am consolidat, greu de altfel, de peste două decenii. Să nu am sentimente negative ură, invidie, resentimente etc. față de nimeni, pentru că asemenea sentimente îți dăunează mai ales ție, nu celui față de care le nutrești! Suferi în otrava proprie. N-a fost ușor. Cred că prin 1990, chiar în 1996, nu l-aș fi putut ierta pe Sorin. Acum, n-aș putea să nu-l iert! Am o rugăminte nu mă mai întreba despre asta
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu interpretări istorice apărute între timp. Chiar și "dosariada", așa imperfectă și "fâsâită", vorba d-lui Stelian Tănase, a reușit să aducă unele informații la suprafață, care ne ajută să înțelegem mai bine evenimentele prin care am trecut. De altfel, nutresc nădejdea că impasul va fi depășit și chiar că "dosarida" va decurge ceva mai bine decât acum. În fond, un pas important a fost totuși făcut majoritatea dosarelor este acum la CNSAS, nu în arhivele serviciilor secrete succesoare ale Securității
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
1936). Moartea neașteptată, grăbită de tensiunea în care trăise după război și de efortul depus, mai cu seamă în ultimii ani, lasă neterminată această operă, care se va bucura de un neobișnuit succes de public și de critică. Personalitate puternică, nutrind o nestrămutată încredere în propria superioritate morală și intelectuală, în justețea opiniilor sale, impunându-se aproape ca o forță a naturii, nu însă fără o anume abilitate în regizarea aparițiilor publice, S. începe îndată după sosirea în România să își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
cel pe care-l bănuiește lacom. el oferă toate exemplele și în același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine“ (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
criza comunicării între sensibilitatea specifică psihologiei adolescentine și dragostea dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată. „Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca în întreg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119; Aura Christi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele nutrite de bunul cititor al vremii, clișeele, efectele melodramatice se înseriază firesc. Sunt, acestea, elemente care împiedică, în mare măsură, accesul cititorului de mai târziu la imaginea prodigioasă proiectată de F. Lucrând la Ciocoii vechi și noi, F. nu și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
dreptate, dintre culturile semnificative ale lumii clasice și, ca atare, despre ea avem informații „directe” de natură politico-religioasă tocmai prin intermediul izvoarelor romane. Acest fapt se datorează interesului, mai Întâi politic și apoi cultural și filozofic, pe care Roma l-a nutrit pentru un aspect central al religiozității tireniene, disciplina etrusca, cum au numit romanii arta etruscă a auspiciului, În legătură cu care ne-au transmis o importantă serie de date și chiar În raport cu textul unor răspunsuri ale haruspicilor. În calitate de cultură „periferică” În raport cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fericită cu cât mai Înspăimântător este drumul, țintei de dincolo de lumea pământească la care ajung stăpânii din Etruria, pe care ei, prin picturile și sarcofagele mormintelor lor, au vrut să o transmită posterității ca mărturie a unei credințe de neclintit, nutrită În propriile Învățături, În propriile rituri și În propriile privilegii. BibliografieTC "Bibliografie" Sunt semnalate numai lucrările și articolele cu caracter general. Bayet, J. (1929), Herclé. Etude critique sur les principaux monuments relatifs à l’Hercule étrusque, Paris. Bloch, R. (1976
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
o lumină pătrunzătoare a strălucit cu atîta putere încît a căzut la pămînt în fața trecerii semizeului; semizeu care nu ne-a mai părăsit niciodată sufletele după aceea. Întreaga noastră generație vrea să se identifice cu el. Vorbim limba lui Eminescu, nutrim gîndurile lui și dorim să ducem viața lui curată, dedicată doar țării noastre, o viață plină de sacrificii, (o viață) care nu simțea decît dispreț pentru răsplățile materiale, o viață care respinge ideea interesului personal. O astfel de viață vrem
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi un portretist excelent, cu toate că portretele sale erau mai curînd istorice, umane și psihologice decît artistice. Jurnalistica sa putea fi mișcător de frumoasă, dar poezia sa era de o mică valoare literară. Iorga a scris numeroase piese de teatru și nutrea ambiția de a deveni un autor de teatru dramatic și popular, dar aspectele relațiilor lui cu scena demonstrează naivitatea sa, căci scria fără să fie familiarizat cu problema teatrului, cu punerea în scenă a pieselor etc. Numeroasele piese ale lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și a ziarului și întreținînd relații cu legionarii. Valentin ducea o viață lipsită de ambiții, iar Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legături strînse cu intelectualii români din Bucovina. A scris o carte despre experiențele sale: Neamul românesc în Bucovina. În România, a publicat o carte despre domnia lui Ștefan cel Mare, care a apărut ulterior și în limba germană 140. Iorga nutrea sentimente profunde față de Ștefan cel Mare și de starea țăranilor din Bucovina. Aceste sentimente i-au provocat o viziune aproape mistică. Vinerea Mare și noaptea Învierii sînt mai importante decît Crăciunul în țările ortodoxe. Iorga a asistat la Slujba de Înviere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
violentă și mulți au fost răniți. Situația din timpul serii aducea a înflăcărare revoluționară; dacă Iorga și-ar fi făcut apariția, ar fi putut fi conducătorul unei lovituri; mulțimea îl aștepta. Dar l-au așteptat în zadar; departe de a nutri idei revoluționare, Iorga stătea în apartamentul lui, speriat de ceea ce se întîmpla datorită influenței lui. Așa cum își amintea familia, se temea să nu fie chemat să dea socoteală. A fost în cele din urmă chemat la circa de poliție două
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conciliantă față de naționalități, nu maghiarizare forțată. În 1913, atunci cînd Partidul Socialist Maghiar a propus soluții de stopare a maghiarizării, Iorga a reacționat imediat: "Te poți împăca cu moartea o singură dată, atunci cînd îți dai duhul"205. Iorga nu nutrea nici o animozitate personală față de unguri. Atunci cînd aceștia au adus din Turcia trupul eroului lor național, Francisc Rákóczi, Iorga remarca: "Ungurii nu l-au uitat nici sub stăpînirea austriacă, nici acum. Acești oameni viteji și dîrji au știut să recunoască
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
permanent pentru ca România să intre în război de partea Aliaților. Cîteva cuvinte acum despre primul-ministru Ionel Brătianu, fiul unuia dintre ctitorii României moderne, și despre relațiile dintre el și Iorga. Iorga și-a exprimat de nenumărate ori părerile despre Brătianu. Nutrea o ostilitate încrîncenată față de acesta. Iorga greșea tratîndu-l astfel pe Brătianu. Dar, în comparație cu Brătianu, Iorga era o ființă umană mai bună și mai morală (atît în viața privată, cît și în cea publică). Mai mult decît incoruptibil: un bun familist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cînd colonelul Lindbergh a traversat Atlanticul, Iorga a declarat că în timp ce toată lumea se gîndea la bani, iată un erou care nu voia să devină erou, fără măcar să știe că era "un simbol de valoare al țării sale". Dar prietenia sinceră nutrită de Iorga față de Statele Unite avea unele limite. Nu avea nici un pic de răbdare cu filosofi obscuri de talia senatorului Borah din statul Idaho. În 1931, ca prim-ministru, Iorga nu a considerat că ar fi sub demnitatea sa să comenteze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la succesiune. Măsura aceasta se va numi "Actul de la 4 ianuarie" (data la care a fost publicat). Succesiunea a fost remisă prințului Mihai. Un Consiliu de Regență urma să exercite prerogativele regale pînă cînd acesta împlinea vîrsta legală. Dar Iorga nutrea afecțiune față de prințul Carol și acest considerent emoțional făcea ca totul să treacă prin acest filtru. Iorga a continuat să aibă relații foarte bune cu prințesa Elena, care, după ce Carol a fost exilat din țară, a rămas alături de fiul ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Leipzig, 1919. Iorga a scris o istorie a Albaniei mult mai voluminoasă: Scurtă istorie a Albaniei și a poporului albanez (București, 1919). El vedea în Albania un fel de "balcon la Marea Venețiană" (Marea Adriatică). Indiferent de simpatia pe care o nutrea Iorga față de Italia, el a recunoscut întotdeauna că țărmul de est al Adriaticii este locuit de slavi și albanezi, care erau deosebit de nemulțumiți de pretențiile italienilor. A oferit în cartea sa cîteva mostre elocvente ale "zigzagurilor", naivității și visurilor sale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
austriac. Mai mult, protectoratul italian asupra Albaniei "nu va duce la înrobire sau deznaționalizare"228. Trist era faptul că Iorga nu glumea. Îi simpatiza pe albanezi datorită originii lor trace (Iorga avea el însuși o oarecare ascendență albaneză trasabilă) și nutrea o simpatie și mai profundă pentru Albania, care lupta pentru afirmarea ei națională. Toate națiunile erau sacre pentru Iorga. Avea cunoștințe istorice imense, dar a ști nu înseamnă neapărat a prezice lucruri care urmează să se întîmple. Iar atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]