9,387 matches
-
de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării unui ritual consfințit de tradiție, iar adunările de veselire colectivă ori de taifas, în cârciumă sau în alte locuri, comportă și ele „ritualul” lor, mai lax, cuprinzând cântece, strigături, ca și vorbe
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
și al lui Iacob Avram. A devenit încă din ilegalitate membru al Partidului Comunist Român, participând și la mișcarea de rezistență din Franța, experiență ce se va regăsi în versurile din volumul de debut, Sânge și vis (1945), și în nuvelele din Interogatoriu (1948). După august 1944, i se încredințează varii funcții administrative în recent înființata Uniune a Scriitorilor. Autodidact, a debutat devreme, în revista „Bluze albastre” (1930), colaborând ulterior și la „Șantier”, „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Tinerețea”, „Flacăra”. În 1950 i
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul construcției narative, tezismul artificios sunt principalele caracteristici ale unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând patriotism, curaj, spirit de solidaritate și, în cele din urmă, puterea de a se jertfi. Linearitatea discursului narativ se rupe la sfârșitul nuvelei printr-o dezvăluire: Albert se numește de fapt Iosif Clișci și este român. Grivița anilor 1931-1933 constituie subiectul unei proiectate trilogii romanești, din care au apărut doar primele două volume, Sfârșitul jalbelor (1950) și Marea pregătire (1952). Un culoar narativ
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
de aici. Poate fi însă constatată încă de pe acum apetența lui J. pentru construcția ceva mai complexă, ca și pentru situații și acțiuni din afara cotidianului. Odată cu dezghețul cultural de la începutul anilor ’60, se poate observa o schimbare în volumul de nuvele Veneam din întuneric (1962), urmat de Manechine (1970) și Cvartetul alb (1973). Accentul se mută de pe grupuri sociale și profesionale pe destine individuale, păstrându-se însă inserarea personajelor, trasată cu tușe ferme, într-o realitate socială greu de ignorat. Eroi
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
realitate socială greu de ignorat. Eroi citadini, de obicei intelectuali, descind prin regresie mentală într-un trecut dramatic și traumatizant, care își pune amprenta asupra prezentului. Notabilă prin forța narativă și prin integrarea în tradiția prozei scurte fantastice românești este nuvela Muntele și treisprezecele. Totul se clădește pe o realitate antinomică, pe dualități multiple: munte-oraș, natură-om, prezent-trecut, birocratismul și lipsa de credință a orașului față de lumea plină de mituri și credințe a ruralului românesc. Treisprezece țărani vin la munte să
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
celebru în epocă, Walter Gieseking. A publicat în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”, eseuri și poezii, acestea din urmă scrise în limba franceză. A debutat cu proza Al doilea erou al Mantalei în revista „Albatros” (1941). A scris mai multe nuvele, un jurnal literar din care după 1990 au apărut câteva fragmente în „România literară” și în „Apostrof”, precum și două piese de teatru: Artistul și Moartea, publicată postum, și Dialogii Psihopatului, rămasă în manuscris. Proza de debut a lui I. preia
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 ia
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
întâmplărilor” românilor. Scriitorul, afirmă Arghiropol, trebuie „să îmbrățișeze ce este național” și să contribuie la culturalizarea poporului. Literatura din J. pentru ț. corespunde acestui program redacțional, în sensul că se adresează unor cercuri largi de cititori. Em. Arghiropol da române, nuvele, drame și poezii, iar I. Holban, M. Cerchez, G. Lazăr, Gh. Tăutu, Em. Cobălcescu, N. Roiu, I. Gheorghiu-Budu, Emil Simon, D. Gulea, Gh. Stați colaborează cu versuri și proza. Adesea publică și I.M. Codrescu, autor de articole istorice, articole despre
JURNAL PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
Grigorescu. Exclus din avocatură de noul regim, este însă admis în Uniunea Scriitorilor, ca fost membru al Societății Scriitorilor Români, din care făcea parte încă din 1935. În 1949 obține Premiul I la concursul de traducători pentru versiunea românească a nuvelei Dubrovski de A.S. Pușkin; va transpune, până în 1954, peste douăzeci de române din literatura universală. Între 1 ianuarie și 15 octombrie 1950, când este concediat, a funcționat că inspector în Direcția Generală a Teatrelor. Între 1951 și 1958 i se
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
Hortensia Papadat-Bengescu - Străina, Provinciala, Dan Petrașincu - Gratificații (fragment din romanul Oameni sub vremuri), Mihail Sadoveanu - Ultimii ani ai secolului XIX în Moldova (fragment din Anii de ucenicie), Ticu Archip - fragment din romanul Soarele negru, Radu Tudoran - fragmente din volumul de nuvele Ospăț cu oameni buni, aici fiind inserate și câteva postume ale lui E. Lovinescu. Alți prozatori: Boris Deșliu, Ioana Tăutu (Monica Lovinescu, aflată la începuturile ei literare). Critica și istoria literară promovată la K. e ilustrată de microstudii monografice aparținând
KALENDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
simultan la numeroși scriitori 47. La o analiză atentă a circulației motivelor literaturii române, se poate constata proveniența neogreacă a multora dintre acestea 48, fie că este vorba de literatura didactică (istorii, gramatici), eseistică (filosofică), cea satirică sau dramatică, de nuvelă sau de romanul sentimental, ori chiar de „cărțile pentru zăbavă“49. • Fiul unui revoluționar și patriot grec mort la Messonghi și chiar el luptător la Drăgășani, Constantin Aristia, este exemplul cel mai potrivit poate, de asimilare a grecilor. Lui i
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și singura parte scrisă dintr-o proiectată tetralogie, Coridorul puterii, publicată postum (1994), evenimentele tulburi ale perioadei sunt filtrate prin prisma unui „om-capsulă”, Vincențiu Răpceanu, politician fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul scriitor”, mizează pe o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează o parte a vieții, începând cu întoarcerea
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict din zona baladescului. Doi frați, Mihai și Jilu
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954] în „Tânărul scriitor”, cunoaște originalitatea robustă a acestui prozator. Cordovanii sunt un neam de oameni aspri, tenaci, neînduplecați, așa cum literatura ardeleană i-a înfățișat nu o dată de la Slavici și
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
prima parte a romanului Thalassa (în 1893). Proza colaboratorilor - poem (Mircea Demetriade, Bonifaciu Florescu), schiță de moravuri (D.D. Racoviță, D. Teleor), observații naturaliste (Th. M. Stoenescu, Șt. Vellescu) - nu se ridică la același nivel. Duiliu Zamfirescu are în L. o nuvelă sentimentală, Cum a iubit Depărățeanu. După 1900 colaborează I. Peltz și Tudor Vianu. Prin traduceri, L. îi face cunoscuți pe romantici (Murger, Musset, Lamartine, Hugo, Byron, Walter Scott, Schiller, Heine, Leopardi) și pe modernii vremii (Maurice Rollinat, José-Maria de Heredia
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
pe întinsul patriei (1960), construite fără excepție pe antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
Titus Popovici, Francisc Munteanu, Nicolae Țic, Radu Petrescu ș.a. A colaborat cu proză, eseuri, recenzii, cronici etc. la „Viața românească”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” și la ziarele „România liberă” și „Scânteia tineretului”. Prima carte personală tipărită este nuvela Ana Nucului (1953). Scrierile lui L. din primul deceniu de după debut sunt marcate de caracteristici contradictorii: vădesc, pe de o parte, cedarea în fața tezismului politico-propagandistic impus în epocă, iar pe de altă parte, constituie o manifestare pregnantă a vigorii talentului
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
familie și chestiunilor de morală din sfera cotidianului. Ilustrative pentru această manieră sunt romanul Cu ce se șlefuiesc diamantele (1966), de fapt o narațiune „cu sertare” alcătuită dintr-o serie de povestiri distincte grupate după tehnica Decameronului, și volumul de nuvele Nume (1972). Romanul Drum de soartă și de răzbunare (1970), subintitulat „o baladă din Ardeal”, evocă figura haiducului ardelean Văleanu, iar Astă-seară îl arestăm pe asasin (1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București, 1952; Ana Nucului, București
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București, 1952; Ana Nucului, București, 1953; Prostul, București, 1953; Povestiri, București, 1955; Liniștea iernii, București, 1956; Cămașa de mire, București, 1958; Dimineață de mai, București, 1959; Revedere și alte schițe și nuvele, București, 1960; Poveste de dragoste, București, 1962; Ziua întâlnirilor, București, 1963; Cu ce se șlefuiesc diamantele, București, 1966; Astă-seară îl arestăm pe asasin, București, 1967; Drum de soartă și de răzbunare, București, 1970; Nume, București, 1972; Apocrife, București, 1975. Traduceri
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
povestiri, București, 1968 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Fodor Sándor, Mofeta, București, 1972; Kahána Mózes, Șase zile și a șaptea, postfață Lucian Cursaru, București, 1972; Nagy István, Nepoții oltenilor, pref. D.R. Popescu, București, 1972. Repere bibliografice: Sergiu Fărcășan, „Ana Nucului” - nuvelă de Remus Luca, „Scânteia”, 1953, 24 decembrie; Petru Dumitriu, Un prozator autentic, VR, 1953, 10; Lucia Olteanu, „Ana Nucului”, CNT, 1954, 8; Titus Priboi, „Ana Nucului”, „Tânărul scriitor”, 1954, 4; Ovid S. Crohmălniceanu, Trei nuveliști: Silviu Podină („Mlaștina”), Francisc Munteanu
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Ovid S. Crohmălniceanu, „Ziua întâlnirilor”, GL, 1964, 6; Silvian Iosifescu, Artă și arte, București, 1965, 104-108; Valeriu Cristea, „Cu ce se șlefuiesc diamantele”, GL, 1966, 14; Victor Crăciun, Să discutăm despre eroii literari (la Remus Luca), LCF, 1966, 16; Ciobanu, Nuvela, 218-227; Eugenia Tudor, „Drum de soartă și de răzbunare”, VR, 1971, 3; Dicț. scriit. rom., II, 779-781. N.Br.
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
din română, oprindu-se la proza lui Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu. Din creația lui Tudor Arghezi realizează tălmăciri inspirate, publicate în mai multe ediții. L. rămâne cel mai devotat traducător maghiar al lui Ioan Slavici, marea majoritate a nuvelelor și povestirilor scriitorului circulând în această limbă în versiunile lui. Traduceri: Ioan Slavici, A kincs [Comoara], București-Budapesta, 1954, A Jószerencse malma és egyéb elbeszélések [Moara cu noroc și alte nuvele], București, 1959, Az erdei lány [Pădureanca], București, 1973; Francisc Munteanu
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]