5,043 matches
-
Banatul Severinului pierdut, se pare, în 1291. Momentul ales de regele ungur a fost în luna septembrie, când Basarab trimesese un corp de armată la sud de Dunăre, să-l ajute pe Mihail țarul bulgar în luptele lui cu sârbii. Oastea ungară atacă pe la Severin, ocupă Oltenia și se îndreaptă spre Argeș. Conform unei tactici tradiționale a domnilor români, când propunerile de pace foarte avantajoase ale lui Basarab au fost respinse de ungur, autohtonii au pustiit totul în calea oastei ungare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
sârbii. Oastea ungară atacă pe la Severin, ocupă Oltenia și se îndreaptă spre Argeș. Conform unei tactici tradiționale a domnilor români, când propunerile de pace foarte avantajoase ale lui Basarab au fost respinse de ungur, autohtonii au pustiit totul în calea oastei ungare, încât dușmanul nu găsea nimic de mâncat și foamea a pus stăpânire pe ostași. Disperat Carol Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
foamea a pus stăpânire pe ostași. Disperat Carol Robert îi propune pace lui Basarab și începe să se retragă, pe drumul cel mai scurt spre frontiera ungară. "Ciobanul valah" îl urmărește discret și pune la cale "tragedia de la Posada", unde oastea ungară este zdrobită sub stâncile prăvălite de valahi de pe versanții abrupți. Carol însuși a fost la un pas de moarte, pierzându-și pentru început numai pecetea. În istoriografia română, locul Posadei este disputat, numele acesta aflându-se în cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
luptei, am dat Posada, singurul cazan de munte...pe drumul ce duce de la Câmpulung la Bran...Carol Robert cade într-un loc păduros și întunecat, pe un drum șerpuitor, între prăpăstii...Un martor ocular compara capcana cu "o corabie strâmtă"..., "oastea e distrusă cu săgeți și bolovani rostogoliți..., coborându-se în adânc, Românii îi tocară în cap cu măciucile de lemn pe învinși." Un an mai târziu, la 7 aprilie 1331, un document ungar menționează că bătălia s-a dat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
dat lupte îndârjite între Români și Unguri". După aproape 40 de ani, se produce a doua năvălire ungurească, sub domnia lui Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la Dunăre. La întoarcere, "lângă satul ce-i zice Câmpulung", cum rezultă dint-un act, semnat de crai, în ciuda aceleași trufii, a fost bătut de Vlad Vodă, pus de turci în locul lui Mircea, repetându-se scenele de la Posada. Este foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Branului păzea trecătoarea". Reamintim cititorului că Mircea semnase, pe 7 martie 1395, la Brașov, un Tratat cu Sigismund de Luxemburg, ceea ce explică relațiile bune dintre cei doi și colaborarea antiotomană. În 1396, avea loc bătălia de la Nicopole, unde turcii înving oștile creștinătății, inclusiv pe cele ale lui Sigismund și Mircea cel Bătrân, întrucât aroganța europeană nu a ascultat sfaturile înțelepte ale experimentatului valah, care-i învinsese de mai multe ori pe "păgâni." Filolog fiind, nu mă pot abține să evoc minunatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pentru prima oară în depresiunea Branului, venind din Valahia, străbat pe drumul de car depresiunea, trec de Castelul, ce străjuia intrarea în Țara Bârsei și supun localitățile pe care le atacă tratamentului tipic incursiunilor turcești; În 1427, Sigismund trece cu oastea să-l ajute pe Dan împotriva turcilor, care îl aduceau pe Radu Vodă Pleșuvul, În anii 1431, 1433 și 1438 trec, pe acest culoar, din nou oștile turcești, ultima având în frunte chiar pe sultanul Murad, În 1445, a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pe care le atacă tratamentului tipic incursiunilor turcești; În 1427, Sigismund trece cu oastea să-l ajute pe Dan împotriva turcilor, care îl aduceau pe Radu Vodă Pleșuvul, În anii 1431, 1433 și 1438 trec, pe acest culoar, din nou oștile turcești, ultima având în frunte chiar pe sultanul Murad, În 1445, a intrat în Țara Românească, Ion Corvin de Hunedoara (Hunyadi), când mergea în întâmpinarea cruciaților și s-a întâlnit cu Vlad, domnul Țării Românești, În 1459-1460, trece în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Țării Românești, În 1459-1460, trece în Transilvania, Vlad Țepeș pentru a-i pedepsi pe cei ce îi adăposteau pe rivalii săi. De menționat că, atunci, Dan încerca să-i ia scaunul, cu ajutorul sașilor și ungurilor, În 1460, Dan trece cu oaste să-l înlăture pe Vlad Țepeș, In 1462, Vlad Țepeș trece pe la Bran, fără să întâmpine piedici. Se pare că, cu acest prilej, oștirea lui Țepeș a fost instalată pentru o scurtă perioadă pe malul râului Moeciu, din centrul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
întâmpine piedici. Se pare că, cu acest prilej, oștirea lui Țepeș a fost instalată pentru o scurtă perioadă pe malul râului Moeciu, din centrul acestei localități, loc denumit de moiecenii mai vârstnici "lunca domnească", În 1476, Ștefan Batori trece cu oaste spre Țara Românească să-l sprijine pe Vlad Țepeș. În fapt, această vânzoleală militară este expresia luptelor pentru putere, pentru scaunul voevodal al Valahiei, în care se amestecă tot mai mult sultanii și craii unguri. Există dovezi documentare din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Brașovului" Reluând un fel de cronologie privind armatele ce au parcurs, într-un sens sau altul, acest străvechi drum, vom mai da câteva exemple din secolul al XVI-lea: 1522, Ion Zapolya, la cererea lui Radu de la Afumați, trece cu oastea pentru a lupta contra turcilor (cronica anonimă) "Ianoș craiu s-a milostivit spre creștini și s-au gătit cu oaste de 30000 de unguri...au pogorât pe la Rucăr, aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mai da câteva exemple din secolul al XVI-lea: 1522, Ion Zapolya, la cererea lui Radu de la Afumați, trece cu oastea pentru a lupta contra turcilor (cronica anonimă) "Ianoș craiu s-a milostivit spre creștini și s-au gătit cu oaste de 30000 de unguri...au pogorât pe la Rucăr, aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci, după luptele de la Mohacs, mai multe expediții românești se îndreaptă spre Transilvania, unele folosind Drumul Carului. 1529, are loc asedierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
unguri...au pogorât pe la Rucăr, aici în țară..." După 1526, când Ungaria a fost ocupată de turci, după luptele de la Mohacs, mai multe expediții românești se îndreaptă spre Transilvania, unele folosind Drumul Carului. 1529, are loc asedierea Branului de o oaste română, condusă de Lăudat, apărătorul cetății fiind brașoveanul Ioan Hock (cf. Iorga). Expediția are loc, în condițiile luptelor pentru ocuparea tronului de la Budapesta, când brașovenii erau ostili candidatului Ioan Zapolya. În urma intervenției române, se pare că Brașovul și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
că Brașovul și-a schimbat opțiunea, în luptele pentru putere, obținând de la Zapolya anumite privilegii. Pe aici a trecut, în drum spre Pitești, Ludovic Gritti, reprezentantul lui Soliman, el se considera atunci drept guvernator al Ungariei. 1541, Radu Paisie, cu oaste munteană, trece spre Bran să-și întâlnească vecinul, sub zidurile Făgărașului. El îl ajuta pe Petru Rareș, care își făcuse o vamă la Prejmer. 1550, Mircea Ciobanul trece cu oaste în Transilvania și ocupă Țara Bârsei. 1556, Pătrașcu Vodă, tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
considera atunci drept guvernator al Ungariei. 1541, Radu Paisie, cu oaste munteană, trece spre Bran să-și întâlnească vecinul, sub zidurile Făgărașului. El îl ajuta pe Petru Rareș, care își făcuse o vamă la Prejmer. 1550, Mircea Ciobanul trece cu oaste în Transilvania și ocupă Țara Bârsei. 1556, Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazu folosește culoarul Rucăr-Bran pentru a intra în Transilvania. 1595, Sigismund Bathory, la vremea aceea aliat al lui Mihai, trece cu o armată de 20000 de oameni să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
a fost purtată de curierul special pe culoarul Rucăr-Bran, la începutul secolului al XVI-lea. Munții, pădurile, peșterile au fost mereu un refugiu natural al locuitorilor acestor meleaguri, de la năvălirile barbare la nu mai puțin periculoasele traversări ale Carpaților de către oști străine, chiar până și în secolul al XX-lea. Continuitatea așezărilor devine certă prin documente, ea poate fi probată însă si prin logica vieții; drumurile, posibilitățile de deplasare mai facilă au fost mereu și sunt argumente de necontestat pentru stabilirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de cât atestabilă a acestei căi de comunicație ar putea fi reconstituită parțial din studierea arhivelor vămilor de la Bran și Rucăr, ca un adaos la ceea ce am exemplificat în paginile anterioare din relațiile celor două provincii românești, când voevozi, solii, oștile au folosit drumul de car de pe culoarul transcarpatic Rucăr-Bran. Localnicii din prima jumătate a secolului al XX-lea povesteau că "pe drumul ăsta au trecut Mircea cel Bătrân, Petru Cercel, Vlad Țepeș", că "lunca domnească din Moeciu se cheamă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
folosit drumul de car de pe culoarul transcarpatic Rucăr-Bran. Localnicii din prima jumătate a secolului al XX-lea povesteau că "pe drumul ăsta au trecut Mircea cel Bătrân, Petru Cercel, Vlad Țepeș", că "lunca domnească din Moeciu se cheamă așa, pentru că oastea lui Țepeș și-a făcut tabăra acolo". Poate așa s-a speculat și în crearea legendei, devenită celebră, că "Vlad Dracu ar fi locuit în castelul Bran", că Dracula, eroul sinistru al scriitorului englez, Bram Stoker ar fi voevodul valah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
porți - poarta de la Albița-Leușeni. Importanța acestei „porți” ca punct de ușoară trecere dintr-o parte în alta a Prutului, a fost din vechi simțită, aici existând încă din sec. XVI-XVII-lea pod umblător și de dubase, peste care treceau călătorii și oștile ce mergeau în susul și în josul Moldovei. Tot pe aici astăzi peste podul betonat de la Albița, trece șoseaua națională Huși - Chișinău, iar Movila Răbâei din apropiere, în jurul căreia s-au găsit urme de viață preistorică, a îndeplinit și rostul de punct
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli la libertul Secundus, de vânzare.” Marțial 611. „De-ți va cădea, o Cezar, această carte-n mână, Să-ți descrețească fruntea ce-i peste țări stăpână. Ușoară veselie triumful nu-ți jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e scrisul, dar viața mea-i curată.” Marțial 612. „Citind
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
amintește-ți de prima iubire Și de gunguritul noului sosit, Ce acum, la rîndu-ți, aduce cinstire Grijii de părinte, dar neprețuit. Zeii hotărât-au să ne aperi tagma Și în fruntea obștei calea s-o alegi. Multă sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
noi. Ș am avut o surioară, Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjioară Să ne deie-n Bălți la școală (Mai bine-am muri de boală!). Muscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Muscălește-oi învăța Când eu limba mi-oi uita, Când o crește grâu-n tindă, Ș-o ajunge până-n grindă, Când o crește grâu-n casă, Ș-o ajunge până-n masă! în urma recunoașterii independenței României, principele Carol se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ar fi crezut că ea are să se întemeieze cu mult mai bine în ziua când, la chemarea însăși a Rusiei, concursul națiunii române devenea mai pozitiv și se prefăcea într-o efectivă cooperațiune militară, într-o complectă alianță. Într-adevăr, oștile noastre au combătut alături cu trupele rusești. Dacă aceasta nu este un titlu spre a ne crește, apoi desigur nu este nici unul spre a ne scădea. În lipsă de orice alt drept, convențiunea de la 4/16 aprilie 1877, care poartă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
deveni cu totul delicată și anevoioasă. Atunci, spre a-și feri țara și ființa de furtunile ce se grămădeau în juru-i, ea încheie cu Rusia convențiunea de la 4/16 aprilie 1877. în schimb, cu foarte marile foloase ce-și câștigau oștile puternicului ei vecin prin acea convențiune, guvernul român un singur lucru cerea: adică garantarea integrității teritoriului pentru țara administrată de dânsul. Această integritate fu și stipulată la Art. 2 al convențiunii, care zice lămurit: „Pentru ca nici o pagubă sau pericol să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fost prezentată de către miniștrii români ca o condițiune sine qua non a subscrierii convențiunii. Primindu-se această clauză de către plenipotențiarul rus, România se putu crede asigurată despre păstrarea limitelor ei existente. Se mărgini dar întru a-și păzi fruntariile, cu oștile sale înșirate pe malul Dunării și, când tunurile turcești începură a bate în porturile române, ea își proclamă independența păstrând totuși, încă și atunci, postul său de simplă apărare. Dar operațiunile militare luară deodată o cale la care nimeni nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]