11,594 matches
-
cauzale dintre democrație și pacifism. Desigur, cea mai intensă, dar și cea mai tehnică și arbitrară dispută a literaturii păcii democratice se dă pe tărâmul fluctuant al definițiilor, atât în ce privește conceptul de „democrație”, cât și cel de „război”. Astfel, principala obiecție la adresa statisticilor vehiculate este aceea că avocații păcii democratice, prin definițiile aplicate celor două concepte, exclud cu bună știință cazuri de război între democrații. Exemple precum Războiul Civil din Statele Unite, războiul din 1812, războiul dintre Spania și SUA sau declarația
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
subiective, încât utilizându-le, cercetătorul riscă manipularea datelor pentru a facilita o concluzie prestabilită. Mai mult, considerând varietatea semnificației conceptului de „democrație” în evoluția gândirii politice, aplicarea retrospectivă a definițiilor moderne ale liberalismului este ea însăși discutabilă. Tehnic, o altă obiecție semnificativă se referă la faptul că absența războiului între diade democratice (democrație-democrație) este, din punct de vedere statistic, irelevantă, întrucât războiul în sine este, raportat la scala istoriei, un fenomen mai degrabă rar, astfel încât probabilitatea statistică a războiului între orice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Doyle, 1996; Russett, 1993; Oneal et al., 1996, pp. 11-28). În ceea ce privește definirea războiului, formula clasică se referă la conflicte militare interstatale, de o anumită durată și cu un anumit număr de morți pe câmpul de luptă (correlates of war). Această obiecție - trans-historicismul pacifismului democratic - se referă doar la folosirea cazurilor istorice pentru legitimarea poziției liberale moderne, fără a afecta în mod radical fundamentele poziției moderne a pacifismului democratic. Democrația, ca și războiul, nu este reductibilă la aceiași factori de-a lungul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atare poziție a fost o fericită împrejurare pentru marea și, dacă ne gândim, inexplicabila lui operă de folclorist ce implica un simț critic infinit superior nivelului de cultură și gust al producției lui proprii. Orice s-ar spune și oricâte obiecții „științifice” și „metodologice” i se pot aduce azi de specialiști, versiunea Alecsandri a poeziilor populare rămâne clasică și operantă în conștiința noastră, așa cum Șeherezada lui Galland rămâne epocală pentru Europa, indiferent de alte versiuni mai recente și mai exacte filologic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
înțelesese acest lucru și adevărul este că în fond, în ciuda aparențelor și cu toate deosebirile, el era mult mai aproape de Nietzsche decât de linia cartesiană. Mai aproape și de Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a deținut, de la 26 de ani, cronica literară la Adevărul (cel mai serios ziar de atunci) și opiniile sale erau primite cu toată atenția de scriitorii consacrați, fie că se numeau Mihail Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi sau Galaction, care-i acceptau obiecțiile fără iritație (sau având în tot cazul decența, ori cochetăria de a o disimula și în nici un caz dezonoarea de a-i da o urmare vinidicativă). Cum spuneam, vocația critică e totdeauna timpurie: nu devine critic cine nu a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ajunge niciodată la nodul chestiunii. Bineînțeles că în spațiul câte unui succint articol nu putem vida toate implicațiile controversei. De aceea, nu-i voi face (deocamdată) preopinentului meu vreo șicană din faptul că până acum a lăsat fără de răspuns trei obiecții ale mele, pe care nu le cred proaste, deși, sau tocmai fiindcă, sunt la mintea omului: a) cea cu privire la caracterul univoc și irevocabil, adică dogmatic, pe care pare a-l atribui posterității marilor opere; b) legată de aceasta, observația mea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu se poate. (Contr. soc, III. Cap. I.) Guvernanții nu pot exista ca atare în momentul (ipotetic) al încheierii pactului; ei nu există decât a posteriori, ca mandatari sau, propriu-zis: „miniștri” (lat.: ministro == a sluji). Dar fiindcă doresc să cunosc obiecțiile teoretice pe care Al. Ivasiuc a anunțat că le va aduce în articolele sale viitoare la concepția lui Rousseau, precum și propria sa concepție asupra civilizației, așa cum, de asemenea, a anunțat, nu-l voi mai sâcâi cu asemenea „incidente” care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
literatură a lumii (neocupându-se însă decât de valorile de primul rang) nu putea suferi vorba lungă; deși a scris el însuși câteva tratate în formă dialogată (era un constant admirator al lui Platon), nu avea încredere în eficiența discuției. Obiecțiile aduse marilor sisteme de gândire îl iritau și le socotea semne de suficiență și infatuare; operele mari au totdeauna o substanță pozitivă ce trebuie pătrunsă și înțeleasă; obiecțiile sunt fără rost, dar opțiunile sunt legitime. Într-o dedicație dată doctorului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un constant admirator al lui Platon), nu avea încredere în eficiența discuției. Obiecțiile aduse marilor sisteme de gândire îl iritau și le socotea semne de suficiență și infatuare; operele mari au totdeauna o substanță pozitivă ce trebuie pătrunsă și înțeleasă; obiecțiile sunt fără rost, dar opțiunile sunt legitime. Într-o dedicație dată doctorului Henri Mondor, Alain face încă o declarație uimitoare prin simplitate și justețe: „Ma méthode est de lire sans réserves et d’approuver toujours. Il me semble que cela
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să intru în acea lume explicit politică (a puterii sau aproape de aceasta), să mă compromit cu această lume și să beneficiez implicit de dreptul de a avea, cu mare probabilitate, acces la probe și indicii. Dar la o astfel de obiecție eu aș răspunde că aceasta nu este posibil, pentru că tocmai repulsia ideii de a intra în această lume politică se identifică cu potențialul meu curaj intelectual de a spune adevărul, adică de a da nume. Curajul intelectual al adevărului și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
conflicte de recunoaștere între actorii sociali participanți la dialog. Cu precizarea că sindicatele cooperează mult mai bine între ele decât patronatele, în domenii și acțiuni de interes major pentru salariați (de exemplu, Legea Sindicatelor a fost negociată întâi între confederații). Obiecțiile formulate de majoritatea respondenților au ca țintă Consiliul Economic și Social (documentele destinate avizării de către partenerii sociali ajung în posesia acestora mult prea târziu și nu mai pot fi nici măcar parcurse, cu atât mai puțin analizate în detaliu), dar și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se ține cont de ea, guvernanții continuând procedura de adoptare a unor legi, indiferent de verdictul dat de ceilalți actori sociali participanți la dialog; se constată o lipsă a implicării dialogului social în realizarea de strategii). O altă serie de obiecții comune celor intervievați privesc dialogul social tripartit la nivel de ramură, considerat mai mult unul formal la nivelul Comisiilor de Dialog Social din ministere, dialog care se face doar pentru a fi consemnat în procesul verbal („problemele nu se rezolvă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au responsabilitatea să ocrotească credința și ordinea în limitele unei anumite zone geografice. Ei, sau reprezentanții lor, pot consulta congregația locală pentru a-i afla preferințele și, uneori, îi permite să aibă o inițiativă considerabilă în această problemă. Există diverse obiecții aduse conducerii episcopale: sistemul este mult prea formalizat, există tendința de a pune un accent mai mare pe funcție decât pe persoana care o deține, obiecții la adresa teoriei succesiunii apostolice. Forma prezbiteriană consideră că autoritatea principală se află tot în cadrul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și, uneori, îi permite să aibă o inițiativă considerabilă în această problemă. Există diverse obiecții aduse conducerii episcopale: sistemul este mult prea formalizat, există tendința de a pune un accent mai mare pe funcție decât pe persoana care o deține, obiecții la adresa teoriei succesiunii apostolice. Forma prezbiteriană consideră că autoritatea principală se află tot în cadrul unui oficiu special, însă accentul este pus pe o serie de organizații reprezentative. Există mai multe adunări cu rol de conducător. La nivelul bisericii locale, grupul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
asociației interbisericești sunt luate pe baza deciziei majorității. Relațiile de cooperare între congregații sunt de natură strict voluntară, însă pot fi întrerupte în orice moment de către una dintre acestea. În cadrul formei de conducere congregațională există un singur nivel al preoției. Obiecțiile la adresa acestui sistem sunt: nu ține seamă de dovezile biblice în favoarea autorității apostolice (și, prin urmare, episcopale), nu respectă separarea tradițională între oficiile de episcop, prezbiter și diacon. Modelul absenței conducerii este promovat de grupuri care au eliminat toate structurile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Or, după cum precizează trei cercetători de renume În studiul lor pe un singur caz, efectuat cu mulți ani În urmă, obiectivul este de a face o analiză „generalizatoare”, nu una „particularizantă” (Lipset, Trow și Coleman, 1956, pp. 419-420). A treia obiecție adusă studiilor de caz se referă la faptul că durează prea mult și că au drept rezultat documente voluminoase și nedigerabile. Această critică este Îndreptățită, dat fiind modul În care se desfășurau În trecut (vezi Feagin, Orum și Sjoberg, 1991
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
formă de investigație care nu depinde doar de informații etnografice sau obținute prin observație participativă. S-ar putea chiar efectua un studiu valid și de calitate folosind doar biblioteca și telefonul sau Internetul, În funcție de tema studiată. În ciuda faptului că aceste obiecții pot fi contracarate, după cum am făcut mai sus, o lecție de bază este că studiile de calitate sunt Încă greu de realizat. Problema e că există mijloace limitate de monitorizare sau testare a abilității unui cercetător de a face studii
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
aceluiași studiu, nu pe „replicarea” rezultatelor unui caz prin realizarea unui alt studiu.) Scopul testului este de a minimaliza erorile și biasurile. CASETA 7 Cum se poate generaliza pornind de la studii de caz pentru a ajunge la o teorie O obiecție clasică În privința studiilor de caz este dificultatea de a generaliza de la un caz la altul. Astfel, analiștii cad În capcana de a Încerca să selecteze un caz sau un set de cazuri „reprezentative”. Și totuși, nici o serie de cazuri, oricât
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de la un caz la altul. Astfel, analiștii cad În capcana de a Încerca să selecteze un caz sau un set de cazuri „reprezentative”. Și totuși, nici o serie de cazuri, oricât de mare, nu va fi suficientă pentru a Înlătura această obiecție. Problema rezidă tocmai În noțiunea de „generalizare pentru alte studii de caz”. Dimpotrivă, un analist ar trebui să Încerce o generalizare a rezultatelor Înspre o „teorie”, la fel cum face un om de știință cu rezultatele experimentale. (Remarcați că omul
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecînd În revistă tipurile indicate de Weber În relație cu autoritatea - tradițională, charismatică și legal-rațională, bazată pe dreptul divin sau natural. Aici trebuie să intervenim cu o obiecție metodologică: despre teoria dreptului divin și a celui natural s-au scris tratate monumentale, de aceea e cumva straniu ca recomandarea bibliografică la acest subiect să constea În două lucrări aparținînd lui Dan Pavel, dintre care una În manuscris. În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Charlot, În ibidem); specificăm doar că termenul nu are nici un fel de conotație peiorativă. Altfel, fără să conceptualizeze, Dan Pavel și Iulia Huiu descriu pe larg raporturile dintre Alianța Civică și CDR, respectiv PNȚCD (de exemplu, pp. 306-307). O ultimă obiecție metodologică se referă la verificabilitatea surselor citate. Nici Într-o carte de istorie, nici Într-una de analiză politică nu se Întîlnesc prea frecvent note de genul: „informațiile au fost obținute din partea unor lideri din vremea aceea ai CDR și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
final. Deși nu Îi voi aminti aici, le sunt totuși dator. Criticile lor au fost pentru mine un stimulent și, În loc să Îmi Îndrepte argumentația În direcția indicată de ei, mi-au consolidat propria teză, astfel Încât să răspundă și mai bine obiecțiilor lor. Ceilalți, care nu au reușit să se dezică de produsul final la timp, vor fi menționați și sper că prezența lor va fi simțită. O parte din „datoriile” mele sunt către instituții. Am petrecut anul universitar 1990-1991 la Wissenschaftskolleg
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În nenumărate rânduri, este instituția controversată ce stă la baza libertăților noastre, dar și a lipsei noastre de libertăți. Teza mea este că anumite tipuri de stat - conduse de planuri utopice și având un dispreț autoritar față de valorile, dorințele și obiecțiile locuitorilor lor - sunt Într-adevăr o amenințare mortală la adresa ființei umane. În afară de aceste situații extreme, dar frecvente, avem posibilitatea de a evalua judicios beneficiile anumitor intervenții ale statului În raport cu costurile lor. După ce am Încheiat această carte, mi-am dat seama
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau proza lui Cezar Petrescu constituie, de pildă, pentru el adevărate modele. În schimb, experiența poetică argheziană îl găsește nepregătit, mărturie stând reacția sa, în linii mari negativă. De luat în seamă prin acuitatea și pertinența comentariului și, adesea, a obiecțiilor sunt și articolele în care urmărește diverse aspecte ale vieții literare și culturale din anii ’20-’30. Demersul său critic, în general adecvat, îi asigură un loc meritoriu în istoria criticii literare. SCRIERI: Prin Munții Mehedinților, Craiova, 1937; ed. îngr
IONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]