6,770 matches
-
că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat și secerat? îl întrebă Jeni, ce se mișca greoi prin polatră din cauza sarcinii. - Am terminat, răspunse Victor obosit și fără chef de vorbă. Mâine dimineață sper să termin până pe la zece de legat și de făcut stoguri. - Au venit iar să te anunțe că joi trebuie să aduci tot grâul la batoză, așa că vorbește cu cineva să te
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a trecut deja termenul când trebuia să nască. Conform spuselor vecinelor mai vârstnice
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
instrumente de comunicare uzuală, Puiu Răducan recuperează din limbaj ce mai vegetează prin „azilul cuvintelor”. Cuvintele ce stau în pragul morții lente, fără zgomot spectaculos. Cuvinte obosite de atâta uz răstălmăcit. Cuvinte purtătoare de stigmatul bătrâneții , aidoma poetului însingurat și obosit. Puiu Răducan e insistent în dreptul său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
straniu textul poetic. Liniște spânzuratâ , timpul ucigaș, spânzuratul viu, sunt repere sintagmatice peste care nu putem trece ușor, ca și cum nu ar exista sau ca și cum ar fi niște simple fante ale violenței, cu încărcătura ei de fermitate distructivă, în planul vârstei obosite și vlăguite, niște simpli pigmenți de culoare. Să poposim asupra unui poem miniatural, Singurătate crudă. Reperul de durată, dimineața- prânz, ne induce confortul unui context domestic, uzual. Schimbare rapidă de plan de referință, prin inserare unei viziuni onirice. Fantasma cu
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
și de nălucire neagră . Și peste tot și toate, planează umbra și gândul omului cărunt , risipit, destrămat și irosit în nimicnicie: Bibliotecile îmi trec prin ochelari, peste scrieri vine bătrânul amurg, cu biciul mă tot lovește un nătărău, prin tâmplele obosite anii îmi curg ( Mozaic de februarie). VIRGINIA PARASCHIV Referință Bibliografică: Stihurile destrămării, cronică de Virginia Paraschiv / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1057, Anul III, 22 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MERG MAI DEPARTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului MERG MAI DEPARTE Caut mereu odihna undeva, Căci îmi simt trupul obosit, Caut să regăsesc câte ceva, Tot caut ce nu e de găsit! Mi-aș vrea înapoi tinerețea, Care am trăit-o destul de intens, Vrea să o înlocuiască bătrânețea, Cu ceva ce mi se pare imens. Voi rămâne totuși în căutare, Voi
MERG MAI DEPARTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372371_a_373700]
-
fi fost purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Oricât de voinic ar fi fost prințul și oricât curaj ar fi avut, nu era vrăjitor pentru a făuri o sabie prin magie. Căutară pe rând în toate lăzile, însă fără sorți de izbândă. Când noaptea se lăsă asupra turnului, obosiți, flămânzi și înghețați, Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita își construiră un pat pe fundul celei mai mari lăzi și, lipiți unul de altul pentru a se încălzi, căutară să se odihnească. Pe la miezul nopții, pe pervazul ferestrei coborî baba cea
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
fost stea.Rătăceam pe bolta cerească,Oferind ofranda mea senina,Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie,Am fost râu.Un rău ce își poartă cântecul șoptit,Printre maluri stinghere.Într-un alt anotimp am fost eu.Obosită de mine.Adormeam pe o ramură de cireș,Iar gândul călător, îmi mângâia amintirile uitate.... XII. CEAI CU AROMĂ DE VIS, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016. Tu ai băut un ceai cu aromă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă peste nori, Ne-adumbrește în lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori... Obosiți, flămânzi și goi, În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulce-a verii feerie Cu miros de iarbă-ncinsă Va rămâne neatinsă... Doar a noastră, pe vecie. ******** Te iubesc atât de mult... Mă privești zâmbind
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
unde s-o roage pe farmacistă să-i dea niște pastile de febră. Nu stătu mult pe gânduri, se îmbrăcă, își luă trăistuța cu care umbla în sat, și plecă la vale. Se întoarse cam pe la prânz de la farmacie, frântă, obosită, dar cu ceva pastile într-o punguță date de farmacistă. Se duse repede la patul unde zăcea copilul, îi puse mâinile pe cap, pe gât: era totul un foc și pară ! - Vai, ce ne facem cu copilul ? Doamne, ce necaz
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
și tinerii născuți în perioada care a înregistrat începutul comprimării timpului și până în zilele noastre! Sunt deosebiți. Au capacități intelectuale peste media celor mai evoluați dintre părinții și bunicii lor... Nu ezitați să lecturați „Pornografia începutului de ev XXI - masca obosită a zeului NOM", înfățișată de doamna Magdalena Albu! Veți afla și veți înțelege de ce „Pornografia ne apare ca un veritabil fenomen de limitare a cunoașterii în sine”. Veți înțelege de ce autoarea subliniază o realitate ce nu poate fi contestată: „Lăsându
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
la izvorul spre Săliște. E strâmb la față cu ochii bulbucați. O fost groază, o fost mult prea rău și cei bătrâni știu. No, acum îi bine, iar eu lucru. Făcu o pauză, ridică din nou bagheta spre ochii lui obosiți, care nu aveau nevoie de ochelari și îmi zise, ca o învățătură și băgare de seamă: Vezi aici, în capătul acesta al tubului pe care l-am făcut în vergeaua de alun, montez dopul cilindric. Mai încoace, înspre partea trunchiată
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
traiului. Mi-am repetat în minte cuvintele bătrânului și acestea mi-au fost în continuare călăuza vieții și a înțelegerii adevărate a vieții românului de la sate. Țăranul român devine un înțelept și un pătrunzător tainic al vorbelor la senectute. Atunci, obosit și frânt de munca istovitoare a câmpului, a gospodăriei care cere în fiecare clipă atenția cuvenită, discerne și atrage atenția celui tânăr să nu cadă în greșelile de care să regrete mai târziu. Și am înțeles, abia acum, de ce cercetătorul
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
mea e roiul de fluturi, în fiecare zi mă vei găsi într-o nouă floare până când tu însuți o să-mi fii rădăcina. Iubește-mă, vreau să-ți rămân iubirea dintâi, buzele mele te vor aștepta mereu fragede, trupul meu niciodată obosit de așteptare ci doar mereu flămând de iubire. Am să-ți fiu noapte, zi am să-ți fiu pământ și ierburi, apă, cer soare și vânt, nu vei cunoaște niciodată o altă atingere. Sărută-mă în picur. Ca un adevăr
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
mele buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-așternuturi, îmi aluneci ca un șarpe tu nu știi că razvrătirea-ți mă stârnește peste poate; n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursă și te lasi în așternuturi obosită și cam plânsă... Eu mă las învins, o clipă, ești acum doar capricioasă o să-mi cazi în mreje iarăși, cât te știu de pătimașă... Nu mă-nșel! Tu râzi, șireato! Și cu forțele-ți sporite te arunci din nou în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
nu străluceam printre cei peste treizeci de ... IX. GÂNDURI DE BUZUNAR, de Ion C. Hiru, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Citește mai mult Aud frumusețea taîn pivnițele gândului.Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește.Crucea de la margine drumuluiseamănă cu tine:cântec fără cuvinte.Stau în genunchi, mă uit în mine,văd buzele inimiisărutând povara diminețiidin plânsul tăceriicu care mă strigi.... X. ANUL CARAGIALE, de Ion C.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
drag se prinde, Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde. Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi, Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi. În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită, Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite... Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân, I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni. În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372927_a_374256]
-
Nu pot, nenicule! Nu știu să înot! Dar am să te ajut de pe mal. - Cum? - Hai o dată! Încă o dată! Nu m-ai luat tovarăș ca să te îndemn? Cine să facă asta? Se uită Mărțișor năuc la el. Era murdar, flămând, obosit și ăsta îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacile , au dat de o hiară ce se chiamă bour și după multă goană ce au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolea fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii, dacă s-au discălicat sat. Și hierul țării sau pecetea cap de bour se însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara aceia au crăpat, pe carea o au chiemat-o
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
NEAMUL Se pregătește neamul, cumva, de sărbătoare, desi nu-i bine țării și-i rău pe la hotare, iar cerul tot mai vânat înspre apus se lasă și nu prea știm de mâine ce-o fi la noi în casă. Drapele obosite atârnă-n vânt de gheață, nu-s zâmbete pe față, și-n suflet e doar ceață, iar cantul sună-anemic și plin de falsitate, degeaba bat alămuri, nu-i nicio unitate. Ne tot pândesc hainii, ne dușmănesc externii, ne picura otravă
SE PREGĂTEȘTE NEAMUL de DORA PASCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372977_a_374306]
-
Îi visează și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe Dan Spătaru, Aurelian Andreescu... Real, trist, zguduitor! Viața îl biciuiește năprasnic! Trăiește în condiția și solidaritatea multor artiști români, în această patrie obosită și secată de răbdare. Pierde și recâștigă cu fiecare zi curajul luptei cu viața! A făcut două operații pe creier, de dificultate la limită cu supraviețuirea. Într-o incredulă dovedire că nenorocirea nu vine niciodată singură, fratelui său geamăn, Mircea
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
avea să exclame el la moartea iubitei. Pentru candoarea Laurei moarte ne evocă ninsoarea, căzând molcoma: „Nu palida, ci mai albă că zăpadă/ Care pe un timp fără vânt fulguie pe deal/ Ea părea că se odihnește că o ființă obosită.” Apoi vine ploaia, fie ploaia de noapte, după care stelele par mai luminoase: „ De câte ori după ploaia de noapte/ Vedeam prin aerul senin mișcându-se stelele/ Și sclipind pe roua și pe ger/ Aveam înainte-mi ochii ei frumoși.” Privirea și
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
apropiam de centrul orașului, mi se părea că ieșim la liman. A doua zi, cu forțe proaspete, reluam lupta cu cartofii. Cu toate că nu a durat decât două săptămâni, practica la cartofi parcă nu se mai termina. Într-una din seri, obosită și sătulă de atâția cartofi, mă întorceam spre casă cu troleibuzul 79. Am găsit un loc liber și m-am așezat lângă un domn în vârstă. După o stație, acesta, dornic de vorbă, mi s-a adresat: - De unde vii, tată
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]