2,926 matches
-
care ei le-ar putea controla: de exemplu, indignarea, antipatia, oroarea etc. Μ La omul egoist, invidia Îl face să fie continuu Încordat, preocupat de eventualele reușite ale altuia. De aceea, egoistul are o inaptitudine a proiecției În viitor, fiind obsedat de actualitatea creației sau a succeselor celor din jur. Μ Se apreciază că sentimentul religios este cel mai intimizant dintre toate formele/tipurile de sentiment, deoarece aparține, de fapt, ungherelor ascunse ale conștiinței noastre: sentimentul religios este, În realitate, o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rîzînd) Ei, acuma ce facem, mergem la muncă voluntară? (și nu mai rîde) Poate că... ar trebui, totuși, să mergem... măcar cineva din partea familiei... Val: Bună idee. Chiar mă gîndeam să merg să văd ce mai fac napii ăia. Mihai: (obsedat de delegat) De unde-l știu eu pe ăsta, d-le? Rîsul ăla... și felul de a vorbi... parcă înșiră cuvintele pe ață... Alex: Ce-s ăia napi? (provoacă la toți surprindere) Ei, ce vă uitați așa la mine? Maria: Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să moară din iubire nu e frivol... e un om frumos. El 1: Și eu? Ea 1: Un om care se îndoiește mai mult decît e necesar trebuie bătut... puțin măcar... El 1: (traversează clipa de liniște spre ceea ce îl obsedează) Iubito, poți scăpa de orice, de boală, de accidente, de ghinioane, chiar și de moarte poți scăpa... numai de ceea ce ești, nu... De cînd a aflat, mă simt hărțuit, speriat, urmărit... poate că n-ar trebui... poate că n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dacă el... mă rog... Vreți să-l chemați? (groparul se duce spre cort) Domnu' doctor, eu o să vă las singuri... vedeți... știți dumneavoastră cum... chestia asta cu plecarea de-acasă... nu înțeleg... și-apoi vocile... v-am mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși la vorbitor...! Doctorul: Dar omul ăsta... ce-i cu el aici? Marieta: Cică e gropar... Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scopurile și mai ales de păcătoasa dragoste de tine... și de viața ta. Numai atunci poți spune că, parcă, parcă, ești la începutul libertății... la începutul drumului... Octav: Și ce mai trebuie ca să și parcurgi drumul...? Groparul: Să nu fii obsedat de libertate... Atât... Știi de ce erau oamenii mulțumiți în socialism? Octav: Dar erau mulțumiți? Groparul: Domnule, erau, asta-i chestia! Și erau pentru că renunțaseră la libertate... Octav: Maestre, asta e ceea ce se cheamă perversitate filosofică... Groparul: Poate... dar numai la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu-nțeleg al ce bun dosariada asta! Ce dracu' te-a apucat să-mi faci mie pe anchetatorul! Gh. P. doi: (cu o tensiune care va continua e tot restul scenei) Ai colaborat cu securitatea? Gh. P. unu: Doamne, ești obsedat! Gh. P. doi: Bine, sînt obsedat... Ai colaborat cui securitatea? Gh. P. unu: Auzi, mai bine hai să mîncăm pîrjoluțele și să ne bem vinișorul... Gh. P. doi: Ai colaborat?! Gh. P. unu: Ești culmea! Gh. P. doi: Spune, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asta! Ce dracu' te-a apucat să-mi faci mie pe anchetatorul! Gh. P. doi: (cu o tensiune care va continua e tot restul scenei) Ai colaborat cu securitatea? Gh. P. unu: Doamne, ești obsedat! Gh. P. doi: Bine, sînt obsedat... Ai colaborat cui securitatea? Gh. P. unu: Auzi, mai bine hai să mîncăm pîrjoluțele și să ne bem vinișorul... Gh. P. doi: Ai colaborat?! Gh. P. unu: Ești culmea! Gh. P. doi: Spune, nu fi prost... Hai că spun și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici; cînd spui cuiva un adevăr de ăsta, care te obsedează pe tine, se întîmplă trei lucruri: primul e că te urăște că tu ai curajul pe care el nu-l are; doi, te va turna peste tot că ai fost securist, umflînd de zece ori ce i-ai spus tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le roman porte le soupșon sur le monde et retourne finalement ce soupșon sur lui-même.” Fraza aceasta exprimă ceva déjà-vu. Problema quiddității romanului, sau literaturii - prețios vorbind - nu cred că și-o pune un scriitor cu vocație. Nu cred că, obsedat de literatură, scriitorul trebuie să mai creadă În necesitatea unei revoluții colective, permanente, În cadrul căreia noțiunea de dușman să prindă viață. Nici să se reprezinte prin instanțele mediatoare de care uzează ca nobilul Învins. Nu știu, gîndindu-mă la romanul francez
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care alunecă printre grade urcând la metaficțiune și niciodată sedusă de propriul efect de real până Într-acolo Încât să uite de “sine”, Cinéma este proiecția grafică a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator, obsedat de acest film, Sleuth , revăzut de zeci de ori, singur, cu prieteni, cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării realității reapare. Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
l-a distrus. După Tartuffe, Orgon este cealaltă victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară" „Bănuiala și frica sunt paznici buni”, afirma Boileau, ca un fel de alter ego al lui Arnolphe, personajul care, obsedat de aceleași temeri, consideră că niciodată nu supraveghezi mai bine pe cineva decât băgându-l la închisoare. Convingere de stăpâni care pun la îndoială precauțiile obișnuite și se încred doar în soluțiile radicale. Astfel, presupun ei, măsurile de protecție sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a mamei, dar se lasă citită și ca o viziune a comunității plasate sub semnul unei supravegheri politice neîncetate. Iar Bernarda nu e oare versiunea primă, la scară familială, a ceea ce reprezintă Big Brother la scara întregii societăți? Ambii urmăresc, obsedați, același scop: supunerea totală, fără crâcnire, obținută printr-o supraveghere infailibilă. Geniul lui García Lorca îi permite să construiască un dispozitiv arhaic la fel de eficient ca rețelele tehnologice recente. Casa... este un 1984 în stil antic. Scopul supravegherii constă, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deseori să fie supravegheați: supravegherea este garanția interesului pe care regizorul continuă să li-l poarte. Multă vreme s-a considerat, în spiritul secolului al XIX-lea, că statutul de artă e confirmat de natura imuabilă a operelor. Chestiunea îl obseda pe Craig, care condamna aspru devierea, în teatru, de la proiectul originar, fondator, al regizorului și care vedea un remediu al acestei devieri în apelul la Supramarionetă. Supramarioneta, paliativ ce caută să suprime viciul indisociabil de prezența omului ca material veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vrut să spuneți?" În aceste cazuri, sensurile vor putea fi numeroase, și exegeza interminabilă. Presupuneri și subînțelesuri sînt la lucru în sensul comun, și "A spune" se situează în spatele lui "Spus", ca o rezervă polifonică cu multiple întrebuințări. Această profunzime obsedează cuvîntul și programul nu o suportă. Profunzimea care nu are nimic metafizic, dar pe care discursul o are, altfel nu ar putea fi ținut. În liniștea lui a spune, pe care se fondează spusul, putem deci găsi ceva care să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nici "vagul", ci le ascunde și le integrează organic: "Cel ce nu a venit,/ Cel ce e s-a risipit/ Lângă tâmpla mea începe plus și minus infinit" ("Ceasornicul"). Ca toți poeții perioadei în care a debutat, Cezar Baltag e obsedat de timpul trecut, dar trăiește intens prezentul, nefiindu-i indiferent nici viitorul. El visează Comuna: "timpul ce va veni e cel mai vital și mai măreț"; "Vin zilele și nopțile Comunei", sau proclamă programatic forța noastră, oare va anihila timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cântecul va dovedi imperfecțiunea existenței sau dorința de perfecțiune și armonie, el însemnează vorbe, râsete, plâns, așa cum moartea implică vocea tăcerii. Un sentiment de neliniște este semnul citit pe fața "supusă la câte n-a fost peste zi". Poetul este obsedat de imaginea mamei, mama pământului, a vieții, a morții, a timpului, mama femeie care i s-a întipărit în carne: "E adevărat că femeie roșie ca aceea/ Nu am mai văzut. Adevărat că era/ peste putință de carnal zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi viziunea aspră a unei existențe, poetul este obsedat de ideea înșelăciunii legată de devenire. Ca într-o altă "Glosă", poetul dă sfaturi sceptice pentru viață, după modelul aforismelor care proclamă ideea indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
romanțe în stilul folclorului suburban, reînvie balcanismul în poezie. "Laudele" și "Tristele" sunt meditații asupra alcătuirii lumii, asupra tainei și a echilibrului existenței. Un univers solar cuprinde "Laudele" închinate fructelor ce ascund în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat de misterul creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mine un vals provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate-n sus,/ Te-mping spre beznele profunde,/ De bronz, sub care doarme dus/ Alt Nepătruns, alt Presupus”. După „frigul de toamnă”, variat (cu „ploaie de gheață”, „liniștit” sau cu „aer tare”), vine, „ca o veste” (rea) cel de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște frigul pentru că, adesea, el îl învinețește, îl urîțește: „Un frig violet [adică matinal - n. m.], și fața e creață” („Plumb de iarnă”). Omul înfrigurat e mai mic, îngrămădit, stîngaci, nu o dată caraghios. Frigul e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
probabil mai mult datorită unei admirații reciproce și a fascinației diferenței, decât din rațiuni romantice. Ea trebuie să-l fi considerat exotic; el, la rândul lui, a intuit bisexualitatea ei și a fost intrigat de aceasta. Mai târziu a devenit obsedat de, în termeni psihanalitici, viața falică fantezistă a Margueritei. Poate a văzut deja urmele acesteia în ea. În orice caz, cei trei au petrecut zile palpitante în Grecia acelor ani -1935-1937 -, călătorind în interiorul țării, pe Marea Mediterană și Marea Egee. Fraigneau își
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca în tradițiile antice de interpretare a viselor. Colecția era formată din magie erotică și misticism, o tradiție veche de exuberanță feministă din timpul Teresei de Avila și al Doamnei Guyon, magiciana franceză din secolul al XVII-lea care era obsedată de propriile vise. Deși nu i-a apărut nici o lucrare majoră în acești ani, această perioadă nu a fost neproductivă în toate privințele. Traducerea ei din Virginia Woolf a apărut în 1937, Povestiri orientale și Visurile și Sorții în 1938
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Paris pentru că acolo putea rămâne singură cu limba engleză. Poate acest fapt lingvistic precum și explicațiile psihologice pe care Marguerite și Grace le trecuseră sub tăcere, explică decizia lor de a rămâne aici. În vara lui 1950 Grace a devenit cam obsedată de ideea de a cumpăra Petite Plaisance. Cumpărarea, cu banii lui Grace, a fost încheiată la sfârșitul lui septembrie. S-au întors la Hartford și și-au împachetat lucrurile personale instalându-se definitiv acolo de Crăciun, în 1950. Din 1950
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]