6,900 matches
-
șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi părăsea obrajii amorțiți de frig. Cu siguranță că cele două sticle și jumătate de bere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tu ai avut timp suficient să-i studiezi expresia feței... Nu ți se pare ciudat? — Era teribil de multă lume. Ora de plecare de la serviciu... — Deci tu ai fi putut să te iei după domnul Nemuro, nu? Tashiro Își șterse ochelarii cu o batistă șifonată și Îi fixă pe nas cu două degete, rînjind: — Aha! Credeți că mă păcăliți ? Ați fi vrut să spun da și apoi m-ați fi Întrebat cum de i-am văzut fața daca mergeam În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înainte de a ști cine sînt, dar deocamdată n-aveam de ales... trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o plasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
repede ordine pe masă, aruncînd iar În buzunare toate acele lucruri de care mi-am dat limpede seama că erau de prisos. Batista (fără ințiale brodate)... chibriturile (de la această cafenea)... țigările (mi-au mai rămas patru)... nasturele de la haină... ochelarii. Ochelarii de soare? Poate aveam vederea slabă... CÎt timp am privit În fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fereastră, mi-am dat seama că autoportretul de funcționar pe care-l schițasem nu era departe de adevăr. Costumul meu, de o calitate potrivită, nu lăsa impresia unui om ieșit din comun care se plimbă țanțoș, ca un negustor cu ochelari de soare. Da, zău că nici nu părea prea ciudat ca negustorii ce umblau de colo-colo și cei ce lucrau cu publicul să poarte ochelari de soare mai tot timpul... exceptînd momentele cînd discutau cu clienții. Mai mult decît atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lăsa impresia unui om ieșit din comun care se plimbă țanțoș, ca un negustor cu ochelari de soare. Da, zău că nici nu părea prea ciudat ca negustorii ce umblau de colo-colo și cei ce lucrau cu publicul să poarte ochelari de soare mai tot timpul... exceptînd momentele cînd discutau cu clienții. Mai mult decît atît, ar fi astfel explicabil ca, unul ce cumpără mărfuri pentru o firmă situată Într-o localitate mai Îndepărtată și care Își are biroul acasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre 60 de ani, avea o figură de senator roman, bonom, elegant, zeflemitor, mare amator de femei. Mi-a zis să mă așez în prima bancă în cabinetul lui de istorie. El stătea la catedră, uitându-se la mine pe sub ochelari: „Bă, eu sunt singurul care face rezistența în școala asta prin faptul că fac ce vreau”. Râdea în hohote, ducându-și mereu pumnii la gură. „Aiurea rezistență! Asta o pot face Goma și ăia care sunt acolo în Occident, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-aici!” „V-arăt altă dată, tovarășu’...” „Tovarășu’, Paul mi-a dat un pumn în spate!” „Paul, vin-aici!” „Nu-i adevărat, tovarășu’, că el mi-o pus piedică și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dată, tovarășu’...” „Tovarășu’, Paul mi-a dat un pumn în spate!” „Paul, vin-aici!” „Nu-i adevărat, tovarășu’, că el mi-o pus piedică și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să mor eu!” „Uraaa, tovarășu’ ne lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui. Se spăla la fântână până la brâu, făcea jogging, îmi căra apă proaspătă și mă făcea să râd. Îmi gătea salate proaspete. Dacă voiam s-o facem pe nebunii, mergeam la Casablanca Băcia, să luăm acolo prânzul și berica Tuborg. Ochelarii de eclipsă i-am pregătit eu, grătarele și vinul, el. În ziua eclipsei a plouat de a rupt. Tata nu s-a sinchisit prea tare, ba chiar a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu o cultură joasă, alteori anoști. Ce mai există pe lumea mass-media americană în afară de aceste probleme? Intern: mai nimic, un pic de dispută despre privatizarea Medicare, sub conservatori (și, cinstit, conservatorii/republicanii sunt ceea ce au fost mereu aici: procapitaliști cu ochelari de cal la problemele sociale). Americanii, văzuți la news, par situați în două locații: la shopping și la război. America „virilă” extinde spațial imperiul, echipată Halliburton. America „feminină” își extinde consumul. Din când în când, câte un post mai „strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în cealaltă parte a clădirii și-și dădea în cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergându-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, întinse mâna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lână vopsită albastru, în care erau înfipte două andrele și începu să împletească - avea încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini înflorite de primăvară, în inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - Câți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De când? întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am îmbătrânit prea mult, se vede... Îmi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de ani... - Nu-și termină vorbirea; întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii spre mine: - De ce tăceți?, mă întrebă. - Gândesc și eu, spusei. - La ce? - La nimic, doamnă Pavel. Ea își frecă cu o bucățică de pluș lentilele groase ale ochelarilor, după care, punându-și-i din nou, exclamă: - Aaa! - Ce e?, întrebai. - S-arată, iată, craiul de ghindă!... Ce noapte, domnule judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, în fundal, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cererea soțiilor lor, îi cad în mreje. Deși sunt cu trei ani mai mare ca ea, semănăm foarte mult: amândouă suntem scunde, cu părul lung și negru și chipuri aproape identice. Mama ne confundă uneori, mai ales când nu poartă ochelari. Dar, spre deosebire de mine, Helen exercită o putere de atracție aproape magică. Emite pe o frecvență cu totul proprie, care hipnotizează; poate, la fel ca fluieratul pe care îl aud doar câinii. Când bărbații ne întâlnesc pe amândouă, poți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
serviciu, când am dat colțul și deodată s-a întâmplat... A apărut un bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să adunăm lucrurile, am întins simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să adunăm lucrurile, am întins simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu zgomot. Am exclamat amândoi „Scuze!“, el a încercat să îmi maseze fruntea învinețită și, cu ocazia asta, mi-a vărsat cafea fierbinte pe mână. Firește, n-am putut să zbier de durere deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
găsit un loc pe iarbă și, după câteva clipe, a apărut și Jacqui, bălăngănindu-se. Purta o rochie foarte scurtă de blugi, avea părul blond prins într-o coadă de cal și își ascunsese ochii roșii de plâns în spatele unor ochelari enormi Gucci. Arăta grozav. —E un tip foarte, foarte sinistru, am zis, în loc de salut. Are o mașină idioată și sunt sigură că se dă cu rimel. Dar au trecut mai mult de șase luni de când ne-am despărțit. De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar face o pereche frumoasă, dar cei mai diferiți oameni „se îmbârligă“. Capitolul 31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-am cutremurat văzându-i ținuta, îmi amintea de serviciu. Eu și cu Mitch păream să propunem cu rândul câte o ieșire în fiecare duminică. Săptămâna asta propusesem eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Maguire, iar Mackenzie nu apăruse deloc. Poate se hotărâse să se dea bătută și plecase la Hamptons acolo unde îi era locul, să găsească acel soț bogat pe care i-l recomandase bătrânul unchi Frazer. Următorul! a zis fata cu ochelari cu strasuri. Eu și Mitch am făcut un pas în față. —OK. Ne-a lipit abțibilduri pe piept și mi-a întins un formular. —Sunteți echipa optsprezece. Unde vă sunt partenerii? Partenerii? Eu și Mitch ne-am întors unul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi ofere din plin scene cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a cuprins din nou acea senzație. Și anume că, dacă aș cunoaște vreodată teama, asta aș simți acum. M-am uitat înapoi. Tessie stătea în holul luminat și ceva în felul în care lumina de pe verandă i se reflecta în ochelari m-a dus cu gândul la Josef Mengele. La capătul aleii, am ieșit și porțile au început să se închidă în urma mea. Am așteptat până în ultima secundă, apoi m-am strecurat înapoi și mi-am aruncat rucsacul în punctul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]