4,789 matches
-
-mi scot părinții de acolo și cum să scap de amenințările banditului de Mocanu. Cum am mai menționat de multe ori, chiar dacă repet la infinit această afirmație, sunt convinsă că În momentele grele, extrem de critice ale vieții mele m-a ocrotit Îngerul meu păzitor - forța divină care m-a ajutat să ies din impas. Stăteam foarte amărâtă, Îngândurată pe o bancă În fața căsuței unde stătea președintele. Deodată a apărut Mocanu care, văzându-mă, mi-a oferit un măr de toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta a fost Închis acolo. Și, sigur, cred că asta a fost: Întotdeauna există această tendință, la orice popor, de a salva copiii. Pe noi, grupul de copii, ne-au băgat În clădirea de zi, fosta cazarmă germană, ca să fim ocrotiți, să ne salveze. Mai erau și alți deținuți, dar au făcut loc pentru noi... Asta a fost o șansă... Ne-au băgat pe toți la bucătărie, să spălăm pe jos, să curățăm cartofi, chestii din astea. Nu mai mergeam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
amintiri ale călătoriei cosmice în viețile ulterioare ca o vagă iluminare și ca o ușoară beție. Ritualurile păstrate cu sfințenie în cadrul marilor frății, unele dintre ele devenind de masă religiile, altele rămânând elitiste precum francmasoneria continuă o panoramă a omului ocrotit de divin, respirând pretutindeni aerul zeilor între zi și noapte, veghe și somn, realitate și vis, viață și moarte, viața de aici și de dincolo într-un permanent amalgam derulat la infinit precum Marele Arhitect al Universului. Treptele de evoluție
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aburi, foc eteric care în Jupiter (tăria cerului) reușește să separe apele. Ploaia din norii scuturați de Jupiter urmează apoi să zguduie cele două ape ale lui Mercur, în care ce e sus e și jos în egală măsură, ape ocrotite de Soare și Lună. Multitudinea acestor simboluri astrale, geometrice și numerice împlinesc poesia, creația lumească aflată sub semn divin. Simbolistica poemelor reprezintă mult mai mult decât visul unui inițiat, ele sunt alchimia în sine a unui mag ce a îndrăznit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
somn, și peste tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar lângă brațele-mi înlănțuite. O, ce cumplit exil de-ostrov aparte, eu, treaz, nebun, pe țărmuri năruite; pe mare năvi, iar tu în somn, departe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n zeu711. Hölderlin spunea: Când visează, omul e un zeu, când gândește un cerșetor. Noi poeții suntem cei care utilizează Cuvântul prin poesie, adevărați zei ai luminii care străpunge întunericul, îngeri ascunși sub poala lui Dumnezeu precum puii de găină ocrotiți de aripile cloștii. 19. Domine, quis similis tibi!712 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu, curcubeul) îl așez în nori: el va fi semnul legământului dintre Mine
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
limiteze numai la un una pur intelectuală, de percepție a informației ci și de analiză și sinteză, de creație a unei lumi proprii dar ancorate în adevăr. De aceea și atâtea citate din înțelepciunea lumii, din lirica universală care ne ocrotește de sute de milenii și ne facem că nu știm sau ignorăm cu bună știință ceea ce ne ste dat să fim mai buni. Am amintit despre universul impregnat de Conștiința cosmică și cum vibrează ea atât în materia inertă, cât
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
încurcării limbilor din turnul Babel faimoasa heteroglosia -, care induc prin prezențe angelice-paradisiace. Sus în lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei Coardele sfinte. Fără soartă ca pruncul În somn răsuflă zeii; Blând ocrotit În mugur molcom Etern înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe curând o expoziție Lila Țanu314. Sper că n-ai uitat rugămintea mea de la Fălticeni. Țin mult la ea. Salutări amicului comun, simpaticul poet315. Deasemeni celor dragi ție. Mi-ar plăcea să dai un semn de viață. Bachus să ne ocrotească pe toți! Cu drag, Eugen 313 Avocat Nicu Țanu din Fălticeni, frate cu tatăl profesorului George Țanu. 314 Lila Țanu, soția avocatului, pictoriță amatoare, care a organizat multe expoziții, fie acasă, fie la instituțiile culturale din oraș. 315 E vorba
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ființa hristică a omului nou, creștin legionar, cu conștiință de slujitor al lui Hristos în viața neamului. CAPITOLUL IX Chivotul pentru Mânăstirea de fecioare de la Vladimirești Aflasem și noi despre Mânăstirea de fecioare de la Vladimirești. Am oferit acestui Sfânt Lăcaș, ocrotit de Maica Domnului, ca jertfă de mulțumire pentru toate câte le făcuse cu noi Dumnezeu, izbăvindu-ne din atâtea primejdii, un Chivot. Grigore Baciu, fost prefect de Alba, spirit întreprinzător, obținuse aprobarea administrației să facă un atelier de jucării și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
roata a fost pusă în funcțiune. Notarul avea un fiu și un ginere, prizonieri în URSS; își alina durerea sufletească împărtășindu-ne gândurile și speranțele lui. Tot satul îl stima și îl iubea pentru că înainte de 1916 se făcuse folositor neamului, ocrotind pe români. Fusese amenințat de unguri, iar în câteva rânduri a fost anchetat cu intenția de a fi condamnat. Războiul din 1916-18 și întregirea l-a salvat. De la dânsul am aflat în linii mari cum a fost cu problema „optanților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era lipsit de cultură, e adevărat, mai mult după ureche, și chiar de maniere frumoase, mai mult de salon, dar era complet lipsit de orizont spiritual și de cunoașterea vieții. Era victima mediului familial, a dragostei slăbănoage pentru ființa adorată, ocrotită de orice efort personal, și promovată prin intervenții sau proptele. Domnule Teodorescu, am înțeles că ați avut și o funcție diplomatică (cei din cameră spuneau că atunci când a venit s-a dat drept profesor universitar și diplomat, dar probabil că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru atitudine antiatee și naționalistă în Universitate, trăise fugar prin casele prietenilor din București. Operase în clandestinitate zeci de accidente, la lumina lămpilor de petrol, prin beciuri, magazii sau șoproane. Pentru a nu pune în primejdie pe cei care-l ocrotiseră, se predase. Ca orientare politică a fost un adept al lui Iorga, căruia i-a fost secretar și prieten de familie, dar a fost acuzat de spionaj, legionarism și tot felul de acțiuni îndreptate împotriva partidului. Groaznic maltratat și înfometat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care unul nu se va mai întoarce niciodată. Cât de adânc trebuie să fi pătruns sabia durerii în inima acestei mame-martire când a rostit sfâșietoarele cuvinte înecate în plâns: „Gicușonr, mamă, dacă ești tu...” ! O, dacă harul care l-a ocrotit pe Virgil în marea lui încercare nu i-ar fi șters de pe trup semnele grozăviilor prin care a trecut în timpul martirizării sale, inima bieților săi părinți nu ar fi rezistat. Dar Dumnezeu i-a cruțat de această ultimă lovitură. În
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vreodată frică de întuneric, Încă de la început, mama mi-a sădit în minte ideea că teama de întuneric e o superstiție de care oamenii cu credință în Dumnezeu se leapădă. De altfel eu n-aveam nevoie de Dumnezeu ca să mă ocrotească. Părinții mei erau un perfect zid de apărare împotriva oricărei temeri. N-aș putea spune că socotesc Capul Shruff drept o casă „care-ți dă fiori“. Dar, mi-am dat brusc seama că e pentru prima oară în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu mare drag și lecturile lui, atunci când nu făceau parte din bibliografia mea școlară, erau de preferință romane și povestiri de aventuri. Mi-l amintesc, când era grav bolnav, citind Comoara din insulă, cu o lupă. Ne iubea și ne ocrotea pe mama și pe mine. Și cu asta se încheia universul lui. Nu-l interesa politica, nu-l ispiteau călătoriile sau vreo altă formă de divertisment, și nu-l atrăgea nici o artă în afară de literatură. Nu avea prieteni (în afară de mine). Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumoasă, luminoasă, inocentă, înălțată către soare, către bucuria care îi aparținea ei, și care trebuia să-i vină. Discutam mult despre religie (discutam mult despre orice subiect) și simțeam că eram făpturi închinate unui anumit scop, și care vor fi ocrotite prin iubire. Ne trăiam inocența și gândeam că nu va fi deloc greu să fim buni. Îmi pot aminti de râsul minunat al lui Hartley, dar nu de faptul că ne-am fi tachinat unul pe celălalt sau că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luându-și sacoșa de târguieli. M-a cuprins panica. — Hartley, nu pleca, arăți... ah, arăți atât de obosită... Desigur că nu era lucrul cel mai potrivit pe care-l puteam spune, dar exprima un soi de dorință de a o ocroti, și tandrețe, și milă, și un gen de umilință, toate aceste sentimente pe care le încercasem când o văzusem stând acolo în fața mea, sub chipul unei femei bătrâne. Nu arăta obosită, oboseala era, într-un fel, însăși expresia feței ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
păstrare inocența mea, pe care acum, în mod miraculos, o puteam revendica. Și toate aceste idei se închegau oarecum într-o pasiune de dorință posesivă. Simțeam tandrețe, milă, o profundă dorință de a avea grijă de Hartley, de a o ocroti împotriva oricărei noi dureri și a oricărui rău, de a-i face pe voie și a o răsfăța, de a-i da tot ce-și dorește, de a o face pe veci fericită. Aș fi vrut ca, în timpul care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
electrotehnica. Locuia acasă, dar ne ignora total, nici nu voia să mai aibă de-a face cu noi. Uneori aveam impresia că de-a dreptul ne urăște, pe amândoi. Și nu mi-a putut ierta niciodată că nu l-am ocrotit de furia lui Ben, în copilărie. Și chiar înainte de a ne muta noi aici, părăsise casa, se instalase în niște camere cu chirie și pe urmă s-a făcut nevăzut. A plecat din camerele închiriate fără să ne comunice sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fie adevărat: Titus era fiul meu, rodul vechii noastre iubiri! — Hartley, micuța mea, nu mai plânge, ai avut orgia ta de grozăvii, dar acum încetează! Ești din nou a mea și eu o să am grijă de tine, o să te ocrotesc... Începu din nou să clatine din cap: — Și m-am măritat cu el ca să-l fac fericit! Dar nu trebuie să crezi că toată viața a fost atât de rea, nu a fost. Eu nu ți-am povestit decât părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un fel ceea ce știam și, mai ales, ceea ce eram: un supraviețuitor, mânat de o răzbunare morală și de o rațiune. La asta mă gândisem când îi spusesem lui Lizzie că mi se arătase un straniu semn ceresc. Zeii care-mi ocrotiseră viața îmi deschiseseră o poartă și mă îmboldeau să trec prin ea. Problema era aceeași, dar lumina sub care o priveam se schimbase. Trebuia să o iau pe Hartley, să fie a mea, și s-o redeștept, s-o fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă. Ar fi putut chiar să argumenteze că mă omorâse în legitimă apărare. Pe urmă, când am refuzat să-l îndatorez prin moartea mea și am continuat să rămân în același loc, sfidându-l prin însăși prezența-mi liberă și ocrotindu-mi progenitura, numindu-l „fiul“ meu, ce putea fi mai firesc decât ca furia dementă a lui Ben să mă lovească prin mijlocirea băiatului, îndeplinind astfel un act de răzbunare menit poate să-i procure și mai multă satisfacție? Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În... în... părea din nou să caute cuvântul: în prietenia noastră și... da... în mine însumi. — Prietenie! Orice ar fi între mine și tine numai prietenie nu se poate numi. — Și apoi, în trecut am simțit că trebuie s-o ocrotesc pe Lizzie. Fără îndoială! — Dar acum, în ultimul timp, a devenit necesar să-ți spun totul, de dragul lui Lizzie, astfel încât să nu existe nici un impediment. Ce fel de impediment, pentru numele lui Dumnezeu? — Un impediment în dragostea pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
disperare între palme, ce bine ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi putut aranja între noi doi. Dacă, de pildă, Hartley ar fi fost sora mea, aș fi putut să-i port de grijă în chip fericit, s-o ocrotesc cu atâta tandrețe! Nu mă puteam hotărî să mănânc ceva. N-aveam nici un chef de mâncare și simțeam că nici nu voi mai dori vreodată să mănânc. În cele din urmă, am urcat în dormitor, beat și bolnav. Perdeaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]