3,010 matches
-
supuse, cele pozitive constând în contactul dintre două civilizații, care s-au influențat reciproc. Statele creștine formate, deși au avut un caracter efemer, au contribuit ca timp de două sute de ani, zeci de mii de cruciați să se deplaseze în Orientul Apropiat și, odată cu ei, au pătruns și moravurile apusene, pe care clasa dominantă din Orient le-a adoptat. La rândul lor, feudalii apuseni au împrumutat forme ale rafinamentului și luxului oriental, pe care le-au adus apoi în Europa. Cruciadele
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cu Orientul s-au accentuat, fapt de care au profitat orașele, mai ales cele din Italia și sudul Franței. În veacul al XIII-lea, Veneția și Genova făceau comerț cu Orientul prin porturile Siriei și Egiptului. Ele aduceau mărfuri din Orientul musulman și, indirect, din China, insulele Sonde din Indonezia, din India. Veneția și Genova au înființat factorii comerciale la Caffa și la Tana, de unde făceau negoț cu Rusia și Polonia, astfel că, în perioada amintită, se poate vorbi de o
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
respectiv, distrugerea așezărilor fortificate canaanite Bethel, Hazor, Ierihon, Lakiș etc. în acest interval de timp a fost confirmată și de cercetările arheologice, totuși analogiile cu situații similare, petrecute în același interval cronologic în zonele estice ale spațiului mediteranean și în Orientul Apropiat, relativizează atribuirea lor triburilor israelite. Cercetarea istorică actuală tinde să considere - contrar relatărilor biblice și a unor teorii sociologice din secolul al XX-lea, respectiv a tezei unor infiltrări pașnice, repetate și de durată (Albrecht All), sau a celei
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
rusi (iar mai târziu rusini)". Între secolele al al X-lea și al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerțului dintre Europa și Asia și dintre nordul continentului și Orientul Apropiat. Poporul turcic nomad kipciak ("polovții") a cucerit sudul Rusiei de azi la sfârșitul secolului al XI-lea și a format un stat de-a lungul țărmului nordic al Mării Negre. ("Desht-e-Kipchak"). În secolul al XIII-lea, zona a fost frământată
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
o activitate artistică (în Mesopotamia și în Egipt), constând în imagini ce reprezentau idei sau obiecte. Pictogramele din China antică simbolizau cuvinte întregi. Marele eveniment al începutului acestei perioade este apariția scrisului , la care moment protagoniștii sunt marile civilizații ale Orientului Mijlociu: Egiptul antic și Mesopotamia, eveniment prin care arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
(n. 15 aprilie 1905, Gura Râului, Sibiu — d. 24 aprilie 1976) a fost un jurnalist și istoric român, care a militat împotriva abolirii monarhiei și contra instaurării regimului comunist. Eminent istoric specializat în istoria Orientului Apropiat, cu precădere în istoria civilizației otomane, fusese numit în anul 1944 atașat de presă în cadrul Ambasadei României la Ankara. Rechemat în țară, după ce Ana Pauker a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
Dalmația pentru navigație de coastă. Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft (DDSG) a fost, până la sfârșitul Monarhiei Dunărene, cea mai mare companie de transport fluvial din lume, în vreme ce "Österreichische Lloyd" era una dintre cele mai mari companii maritime a acelor vremuri, cu destinații în orient și, după construirea Canalului Suez, în restul Asiei. Înainte de izbucnirea războiului, aceasta din urmă avea 65 de vapoare mijlocii și mari. "Austro-Americana" număra doar aproximativ o treime din vapoarele marii concurente, însă avea la dispoziție "S.S. Kaiser Franz Joseph I.
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
își are originile în Italia medievală). Mai ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli. Exploratorii italieni ca Marco Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni. Totuși, Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
diverse semne provenite foarte probabil, de la oameni ajunși aici din partea orientală a Europei, cu siguranță din insulele Creta și Ciclade. Limba vorbită în Sardinia este sarda, o limbă romanică cu origini obscure în feniciană, etruscă și în alte limbi din orientul apropriat. În timp ce a fost destul înlocuită de către italiană în scopurile oficiale, și în timp ce este puțin cunoscută de către tineretul din Sardinia, în special în Cagliari. Moneda Sardiniei (ca și o parte a Italiei) este acum Euroul, însă sardinienii se referă încă
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
însă de milenii simbol al norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda). Hitler se pare că l-a preluat pe filiera hindusă. Începând cu el, conotația principală a svasticii a devenit nazismul
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
podul, în stil japonez, în atelierul institutului. Astfel pe drumul care începe cu fântâna de piatră pitorească și până la pădurea de brad ce alcătuiește un fond admirabil pentru întregul peisaj s-a amenajat o grădină japoneză, cu plante din flora Orientului Îndepărtat. Grădina prezintă o serie de elemente arhitecturale specifice Țării Soarelui Răsare: insula împodobită cu diferite plante, un pod curbat și ornamentat în stilul tradițional japonez, alături de un „mon” - poarta sacră și în jurul lacului au fost așezate patru lanterne de
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
teritoriul concesionat în [[China]] la [[Tianjin|Tiensin]]. Cele mai importante vase italian din China au fost [[Puitor de mine|puitorul de mine]] "Lepanto" și canoniera "Carlotto". În timpul conflagrației mondiale, vasele comerciale, crucișătoarele auxiliare și submarinele italiene au operat în apele Orientului Îndepărtat, uneori disimulate sub pavilioane civile sau străine. Italienii au folosit de asemenea și porturile controlate de japonezi din regiune, precum cel din [[Shanghai]], China, sau [[Kobe]], Japonia. Crucișătoarele auxiliare erau vase comerciale echipate cu tunuri navale, care, atunci când erau
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
statuarului românesc... Iar Sf. Gheorghe rămâne, cel puțin până în acest moment, expresia maximă a celei de-a treia concilieri, după momentul Paciurea și Brâncuși, a formei clsico-renascentiste, antropocentrice și eroizante, cu spiritul contemplativ și introvertit, nonfigurativ și nondiscursiv, al unui Orient generic, dar și bizantin în particular. Pavel Șușară, „România literară”,p.25,nr. 38, 2002 Interviuri
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
a retras în Asia Mică. Dorind să își asigure supremația pe mare, Mihail a încheiat un acord cu principalul concurent al Veneției, anume cu Genova. La 13 martie 1261 era semnat memorabilul tratat de la Nymphaion, care "proclama" supremația genovezilor în orient, similar celui din 1082 pentru Veneția. Genovezii se angajau să acorde ajutor armat Imperiului pe timp de război; acesta le acorda privilegii extrem de extinse: exceptarea de la impozite și taxe în tot imperiul, fiindu-le asigurate colonii în toate porturile importante
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
promise ca dotă, războiul izbucnea în anul 1272 și bulgarii vor intra în teritoriul bizantin. Sub presiunea tătarilor, ei trebuiau să se retragă și să renunțe la orașele aflate în litigiu. Marii factori politici erau constituiți în această epocă în Orient de către tătarii din Hoarda de Aur în sudul Rusiei, de mongolii hanului Hulagu în Asia Mică și de mamelucii din Egipt. Mongolii din Rusia și din Asia Mică nu constituiau o unitate, căci din anul 1259 o separare s-a
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
cu latinii, s-a săvârșit din viață, fiul lui, Andronic, temându-se de dezordini, nici n-a îndrăznit să-i organizeze tatălui său funeralii solemne. [[Categorie:Împărați bizantini]] [[Categorie:Dinastia Paleolog]] [[Categorie:Imperiul Bizantin]] [[Categorie:Imperiul Roman]] [[Categorie:Turcia]] [[Categorie:Orientul Apropiat]]
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Romă, pe care a absolvit-o în 1872, după care a rămas în Academie pentru o vreme îndelungată ca profesor și, în același timp, deputat în parlamentul italian. Între 1904 și 1917, a fost Marele Maestru al Ordinului Francmasonic Marelui Orient al Italiei ("Grande Oriente d’Italia"). Din 1918 până 1929, a fost Suveran Mare Comandor al Ritului Scoțian din Italia. Că apărător consecvent al valorilor democratice, Ettore Ferrari a fost unul dintre cei mai consecvenți adversari ai fascismului mussolinian. După ce
Ettore Ferrari () [Corola-website/Science/317229_a_318558]
-
de Olivier de Serres (1539-1619) pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Au urmat "Agaricus bitorquis", care efectuează carne mai tare precum șampinionul brun, derivat din "Agaricus silvicola". "Agaricus subrufescens" sin. "Agaricus blazei" este un șampinion cultivat în Orientul Îndepărtat și America de Sud datorită proprietăților medicinale vestite, ce i se atribuie din vechi timpuri, între altele împotriva cancerului. El se folosește în medicină alternativă. Dar dovezi științifice lipsesc până astăzi.
Agaricus () [Corola-website/Science/317498_a_318827]
-
octombrie, peste La Manche, ca să ceară soldați de la regele Anglei. Însă Henric IV Lancaster, fiind ocupat cu lupta împotriva baronilor nesupuși și a vecinilor scoțieni, n-a manifestat nici cea mai mică dorință de a-și trimite armatele în îndepărtatul Orient, deși i-a arătat multă bunăvoință oaspetelui imperial. În februarie 1401, basileul s-a întors în Franța.Paleologului i s-au oferit iarăși distracții și diverse manifestări de simpatie. Deoarece împăratul bizantin avea o înfățișare foarte impunătoare (,Cândva, Baiazid, dușmanul
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
cuprins într-un nume, ci și la cunoașterea avatarurilor unei familii. „Isanos” are, într-adevăr, prin sensul astfel dobândit, calitățile unui pseudonim „avant la lettre”: dacă etimologia propusă este corectă, devine echivalentul latinescului „Excelsior”. ¹Joanne et Ysambert, „Itinéraire de l’Orient” (Collection des guides Joanne), Paris, Librairie de L. Hachette et Cie, 1861 ²Actu de dovedire ce ține locul de act de naștere, Proces verbal no. 1014/1885 octombrie 5 Site isanos.ro
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
pedagogie a Universității Ebraice. Yaakov Landau a plecat în anii 1955-1956 pentru a face studii de post-doctorat la Universitatea Harvard sub îndrumarea lui Șir Hamilton A.R. Gibb, și în acelaș timp a predat limba arabă și istoria modernă a Orientului Apropiat la Universitatea Brandeis. Întors în țară, a fost numit în 1958 conferențiar la secția de științe politice a Universității Ebraice, unde a devenit mai tarziu profesor ordinar, șef al catedrei Gersten de stiinte orientale. În 1993 s-a pensionat
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
președintele Asociației israeliene de științe politice, de asemenea în anii 1984-1992 a fost membru în comitetul executiv al Centrului internațional de studii otomane și pre-otomane din Paris. A mai îndeplinit funcțiile de membru al Asociației nord americane de studiu al Orientului Mijlociu și Africii de Nord, precum și membru al Asociației europene de cercetare a limbii arabe și a islamului. A făcut parte din comitetul central de redacție al Enciclopediei Judaice, ediția a II-a, autor al articolelor despre islam și despre
Yaakov Landau () [Corola-website/Science/317746_a_319075]
-
a început în primăvara anului 1976, etapa de documentare desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la număr și incerte. Confruntând lecturile aflate la îndemână, autorii albumului au semnalat contradicțiile în
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
care au avut ca efect apariția unor biserici distincte. Principalele ramuri ale creștinismului sunt reprezentate de Biserica Ortodoxă Răsăriteană și Biserica Romano-Catolică, urmate de bisericile protestante. Inițial, creștinismul a început să se dezvolte în Ierusalim și mai apoi în întregul Orient Mijlociu, devenind, ulterior, religie de stat în Armenia (301 sau 314), Etiopia (325), Georgia (337) și, în final, religia de stat a Imperiului Roman (380). Creștinismul a cunoscut o dezvoltare fără precedent în perioada Evului Mediu și o răspândire geografică
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
au folosit cereale sălbatice și de asemenea au vânat animale (inclusiv gazele). Cu toate că tabloul s-ar putea schimba pe măsură ce alte cercetări vor fi făcute, se pare că nu există nici o altă cultură similar de dezvoltată, în acele vremuri, în tot Orientul Apropiat. Numele "Natufi" a fost ales de Dorothy Garrod, cea care a studiat peștera Shuqba în Wadi an-Natuf, situată cam la jumătatea distanței dintre Jaffa și Ramallah. Datarea cu carbon radioactiv localizează această cultură chiar înainte de sfârșitul pleistocenului, în perioada
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]