7,850 matches
-
cu chipurile lor bățoase, după cum e obiceiul japonezilor. Apoi le-a pus întrebările obișnuite despre Japonia în timp ce-și apăsa din când în când pieptul cu mâna lui grasă, căci suferea cu inima, dar era limpede că acea țară orientală nu-l interesa câtuși de puțin. Am fost nevoit să vorbesc ca un adevărat purtător de cuvânt al japonezilor care nu cunoșteau limba și am arătat pe îndelete ce câștiguri mari ar aduce negoțul cu Japonia pentru Nueva España. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scoase la vânzare de vreun indian. Le ură totuși bun venit însoțindu-și cuvintele cu gesturile exagerate ale spaniolilor. — Padre, zise primarul fără să-i slăbească din ochi pe japonezi, fii bun și lămurește-ne de ce au venit aici acești orientali... — Ați primit, desigur, vești de la guvernatorul din Mexico, nu-i așa? izbucni Velasco de parcă ar fi fost jignit. Ei sunt trimiși diplomatici ai Japoniei și cred că e firesc ca și aici să fie întâmpinați așa cum se cuvine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie să-l cuceresc prin puterea Evangheliei Tale.” Broboane de sudoare i se prelingeau de pe frunte, intrându-i în ochi în timp ce-L iscodea pe Hristos cu chipul ridicat. În minte îi răsăriră nenumărate fețe de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Copiii îmi săreau înainte, femeile mă îmbrățișau în felul lor pompos, iar bărbații veneau să dea mâna cu mine atât cât să nu le fie atinsă onoarea. Eram o rudă de-a lor care se întorsese acasă dintr-o țară orientală necunoscută pentru ei, așa că m-au înconjurat cu toții nerăbdători să asculte peripețiile mele. În camera de oaspeți, ca și la masă, îmi sorbeau cuvintele de parcă ar fi ascultat istorisirile înaintașilor noștri conchistadori despre supunerea unor ținuturi și insule neștiute. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el nu era alta decât Japonia. Orașul port Genova - un colț de lume luminat strălucitor de soarele după-amiezei. M-am sprijinit de bord și m-am gândit și eu precum Columb la țara aurului. Pentru Columb, aceasta era un tărâm oriental încărcat de taine și comori ce trebuiau cucerite. Pentru mine, insulele japoneze erau un tărâm al comorilor unde cuvântul Domnului trebuia sădit cândva. Columb a căutat țara aurului, dar n-a găsit-o niciodată și pe când eu, care am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă că erau măslinii la chip precum arabii, dar aveau nasurile mici și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Un sentiment de răzbunare îi pecetluia buzele închise. Când își dădu seama că nimeni nu avea să-i spună ce anume cereau oamenii aceștia, peste privirea Papei se așternu o umbră de tristețe. Dar nu putea să întârzie din cauza acestor orientali slujba de Înviere pe care o așteptau credincioșii din întreaga lume. N-avea cum să lase de izbeliște întreaga turmă de oi din cauza unui singur miel. În șoaptă le porunci acelora care-i purtau palanchinul să înainteze. — Vă rugăm... Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezi. Am trecut prin încercări grele precum furtuni, boli sau lipsa de apă și de provizii, astfel încât am ajuns la Manila pe jumătate bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate de Domnul pe cruce. Primul oraș oriental pe care-l vedeam era murdar, grosolan și zgomotos. Manila era un oraș în care se înghesuiau, urlau și forfoteau pe o arșiță de cuptor spanioli, negri, chinezi și băștinași filipinezi. Frații noștri de aici ajunseseră la capătul răbdării propovăduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de pix. În acest fel, se dădea bine pe lângă clienți, mânca bine și gratis și-apoi fura de la patronul lui. După cum vedeți, era un individ alunecos și necinstit până-n măduva oaselor. Odată Îmi povestise cum fusese el directorul hotelului Mandarin Oriental din Hong Kong, lucru greu de crezut din moment ce el nu știa nici măcar o boabă de cantoneză. „Și care e cel mai bun fel de mâncare acolo?“ l-am Întrebat eu, Întinzându-i momeala. Iar el răspunsese „porc dulce-acrișor“, felul preferat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
planurile. Am intrat la Facultatea de Electronică, fără să învăț pentru examen. În liceu am făcut inginerie. Totuși, îmi doream altceva de la viață. Îmi doream o activitate prin care să pot dobândi inteligență. Ideal ar fi fost să studiez preceptele orientale. Să luăm, de pildă, biofotonii lumina pe care o degajă organismele vii. Dacă întocmești statistici exacte despre relația dintre aceasta și boală, ai putea descoperi proprietățile fizice implicate. Există o legătură între lumina slabă degajată de ființe și mișcările inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Imaginea pe care o aveam atunci era să mă retrag la șaizeci de ani, să devin renegat și să duc o viață simplă. În facultate eram pasionat de Nietzsche și Kierkegaard, însă treptat interesul meu s-a îndreptat spre filosofia orientală, în special Zen. Am citit diverse cărți de Zen și încercam să o practic de unul singur acasă, e genul de practică numită «lupul singuratic Zen». Partea cu abstinențele din cultura Zen nu prea am înțeles-o. Apoi - cronologic vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un ținut vecin cu neființa. într-una din serile de decembrie, în preajma Crăciunului, după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i găsească pe amândoi așteptându-i ordinele pe cheiuri. Știau ce aveau de făcut. Dimitrios încărca birja cu o mulțime de flori exotice, după care Filip și Nikolai plecau îmbătați de soare și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe fața lui Carol. "Și dacă da, am ajuns noi acolo? Cum? Am traversat cu caii marea, ceața, noaptea? Cât a durat călătoria? O oră, o zi, un an
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le-am trăit aievea sau mi-a jucat ceața feste și fantasmagorii din o mie și una de nopți?" Am avut un vis teribil! mormăi Carol, sperând să fie contrazis de ceilalți, dar nimeni nu-l băgă în seamă. Cartierul oriental zăcea la picioarele lor ca un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl plimbă cu trăsura, îl duce la o cârciumă din cartierul oriental, îi comandă cele mai bune mâncăruri, îi oferă chiar și o cafea și puțin rom, ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața lui, unele chiar cu femei, îl plimbă apoi prin port, pe plajă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios, în drumul său spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mării. Poate că ieșise chiar atunci din spuma valurilor, și, dacă ar fi avut alt sex, ar fi fost drept să i se spună Afrodita. Dar l-au botezat Ahmed, și nu este cu totul nepotrivit numele în această țară orientală. Marea calmă, cenușie, cu margini albe. De pe dealul unde stăm, parcă n-are nici un val. Câteva pete negre, altele roșii. Ioana îmi spune dintr-o dată, dar simțim în preajma noastră toate neînțelegerile trecute. "Știi, Sandu, că nu este nimic adevărat din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
finalmente să întrevadă ceva: „o strălucire nestinsă ce răz bește pe ușa legii“. O distinge totuși prin întuneric, cu puțin timp înainte de a-și da sufletul. Aș crede, din aceste motive, că povestirea este asemeni unei pilde vechi, precum cele orientale sau precum cele rămase de la părinții pustiei. 24. Un exemplu de absurditate minunată Reiau ceea ce am spus cu alt prilej, anume că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
posibilitatea finalmente să întrevadă ceva: „o strălucire nestinsă ce răz bește pe ușa legii“. O distinge totuși prin întuneric, cu puțin timp înainte de ași da sufletul. Aș crede, din aceste motive, că povestirea este asemeni unei pilde vechi, precum cele orientale sau precum cele rămase de la părinții pustiei. 24. Un exemplu de absurditate minunată Reiau ceea ce am spus cu alt prilej, anume că lumea celor pe care le socotim absurde ar trebui văzută ca fiind la fel de eterogenă ca și geografia pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
text după opt ani, am înțeles și mai bine că o astfel de întreprindere naște nelămuriri. Încercarea de a înfățișa, pe două sute de pagini, cu înțelegere și simpatie, comportamentul lui homo religiosus, și mai ales situația omului societăților tradiționale și orientale, nu este deloc ușoară. Atitudinea deschisă riscă să fie luată drept expresia unei nostalgii secrete pentru condiția trecută a lui homo religiosus din timpurile străvechi, ceea ce nu a stat nicidecum în intenția autorului. Am dorit doar să-l ajutăm pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]