21,114 matches
-
Poemul", p. 317, e cuprins într-o culegere apărută în 1981), situația poetului sub totalitarism: "O furnică traversând nepăsătoare / tăișul securii". Legat de sugestia desemnată laconic a primejdiei, un poem mai întins (din volumul următor, apărut în 1983), " Vietatea cu oase de aer" (pp. 333-335) încearcă să definească teama... El trimite gândul la R. Kipling " la prima povestire din A doua carte a junglei, "Cum s-a ivit frica". Petre Stoica acumulează întrebările: " ce nume are teama" unde / s-a născut
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
o lecție de poezie: "țin, uite, în palme, bucuria ce-am fost,/ Rigidă, pasărea cerului, trup fără rost." (A murit o ciocârlie); "Și parcă stam și lunecam prin timp,/ De brațe de statui îmbrățișată" (Stare de grație); "Ucide o pasăre - oasele-s pline de vis,/ Înjunghie leul - sar leșuri de foame-ancestrală" (Curajul); E gol ghiocul vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
care o vei avea-o citind un om pe care nu l-ai întîlnit niciodată. În fond, sînt cărți pe care nu le-am fi citit niciodată dacă nu s-ar fi întîmplat să le întîlnim autorii în carne și oase, cum sînt cărți a căror lectură s-a nimerit s-o facem avînd mereu în gînd ființa vie a celor care le-au scris. Profesorul Ion Ianoși face parte din această categorie. Ceva din anvergura cărturarului viu și afabil trece
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
atunci poate că ar fi oportună stabilirea criteriilor de clasificare prin prisma cercetărilor întreprinse de către medicină și psihologia modernă. Nu în ultimul rând de către W.H. Sheldon, cel care considera că temperamentele se diferențiază și datorită dezvoltării distinctive a viscerelor, oaselor, mușchilor ori a sistemului nervos. Astfel, ar exista o categorie a viscerotonilor (indivizi comozi, înclinați către satisfacții organice și, am adăuga noi, fervenți consumatori ai muzicilor de divertisment, lascive, în maniera parlando-rubato), o altă categorie a somatotonicilor (oameni energici, activi
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
surprinse de Hipocrate și aprofundate de reprezentanții direcției psihomorfologice de azi, dar și patru moduri de ființare ale limbajului muzical ce se potrivesc, cel puțin în plan speculativ, cu reperele ordonatoare convenite de Sheldon: viscerele constituind la o adică ethosul, oasele - ritmul, mușchii - travaliul componistic, iar sistemul nervos - timbrul (culoarea). Dar oare citând toate acestea, Hipocrate nu cumva se uită strâmb la noi? Pesemne că nu, atâta timp cât concedem că medicina reprezintă, aidoma lui La Mettrie, știința leacurilor ce poartă denumiri uluitoare
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
meu de european era prea mare pentru aceste șănțulețe care separau straturile). Am servit masa tot acolo și am regretat, căci după mirosuri mă așteptam la ceva neplăcut (câinii așteptau în spatele bucătăriei să li se arunce resturile de carne și oase). Am suferit câteva zile de o gastroenterită. Thanks God, copii n-au avut nimic, însă după această experiență ne-am zis - we’ll... never again - eat at a farm. În China este foarte periculos să mănânci la unele ferme; condițiile
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
desăvârși vocația. Să ne gândim la poetul Ion Heliade Rădulescu, primul care și-a intitulat o poezie Psalm în volumul de versuri În așteptarea lui 1848 (din 1847). Căci zilele-mi, iată, pier ca și fumul./ Ca lemnele în foc oasele-mi secară,/ Pălitu-m-am și m-am uscat ca iarba,/ Aridă inima îmi e ca piatra. La Luminița Niculescu, vremea mândriei se pierde în timpul trecerii omului, fiindcă timpul nu mai are răbdare,/ nici noile limanuri, nici vechile căi...// să nu se
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
aparatul. S-a făcut că nu mă aude. Mai mult, nu a schițat nici măcar un gest. Dar nici cei din jur. Toți tăceau. Parcă, dintr-o dată, s-ar fi temut unii de alții. Frica Își spunea cuvântul. Le intrase În oase, În sânge, În creier, peste tot. „Taci, că Îți pierzi pâinea!”- devenise o formă de a fi. Și asta nu ar fi fost nimic. Ceva m-a făcut să fierb. Îmi venea să urlu, Însă am muțit parcă trăsnit de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
când ceasul din turn Își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, prin sufletul uitat deschis. Când ceasul din turn Își face rondul de noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i mai dovedesc. Așa că până la urmă va trebui să Îmi strâng toate oștile risipite În crâng și să accept lupta. Și să Închei noi alianțe cu slujitorii luminii, cu hoardele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
17-a carte de autor (și trag nădejde să nu mă înșel!), a hăruitului nostru sonetist, de baștină româno-teleormăneană. O carte care este splendidă, spiritual, prin poemele sale, cu parfum florentino-valah (sonete șlefuite, vorba Poetului Pădurii Nebune/Deli Orman: „până la os!” - și, cu adevărat, foarte greu poți „vâna” vreun șchiopătat de ritm! - dar, niciodată, un amurg de rimă!), și devine extrem de agreabilă, prin excepționalele gravuri renascentiste, ale lui CESARE RIPA („Cu ilustrații din CESARE RIPA - „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” - Padova, 1625). Cartea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
rău. Tu cu ce te ocupi? Păi, după prima lună în Paradis, am inceput sa imi caut de muncă. Am trimis poze cu mine la vreo 20 de agenții, din care am vizitat vreo șase. Mi-au zis că am oasele mari sau că vor să îmi schimbe culoarea părului. Mă rog, la cât de mici sunt filipinezele lor... Într-o zi, când mă întorceam de la un casting, am intrat într-un magazin. M-am dus să îmi caut niște pantofi
Fata noastra din Manila [Corola-blog/BlogPost/96503_a_97795]
-
un clopot de sticlă, fiind îngrijită de mama ei, după ce și-a pierdut tatăl și fratele într-un nefericit accident de mașină și având o asistentă mămoasă (Carla). Carla și mama ei sunt - la propriu singurele ființe în carne și oase cu care interacționează Madeline (exceptându-l - o dată la câteva luni - pe profesorul ei de arhitectură). Asta până când în casa de alături se mută... Olly. Un adolescent așa și pe dincolo (știți și voi cum, doar ați avut cândva 16 ani
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
mei/ se clădește în mine./ Sub umărul cel puternic/ e omoplatul lat al părinților mei, păstori și soldați./ Umărul celălalt, de carne frumos rotunjită,/ fără omoplat, cel felin,/ e al femeilor, maicele mele./ Trec prin viață cu zîmbetul acesta/ de os nedezvelit./ Carnea, cu suferințele ei, îl ascunde" (Zîmbetul ascuns). Ce legături pot fi între omul de hîrtie al cărților citite/ scrise și omul concret din viața politică? Laurențiu Ulici, în 1999, le intuia cu precizie și finețe: iată: "însușirile scriitoricești
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
norii zilelor, în care prea puștii, ne-am pierdut în întunericul vieții... Tu mi-ai dăruit o Moarte. Eu, îngenunchind în suferință, ți-am dăruit viața mea spulberata de vise și întroienita de frunzele toamnei, ce ne-au colindat prin oase... Norii, purtând nepăsători amprenta buzelor noastre unite într-un sărut mort, ne-a rostogolit trupurile purtate de păcat, într-un blestem etern... Sângele meu otrăvit, ce s-a scurs învolburat în toate visele omenirii, memorându-ți formele și implantându-le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
încătușați, într-o singură Moarte... Tu și Eu, două umbre lăptoase, călătorind fără de țintă printre lațurile Vieții... Tu și Eu..., morminte în viață, biciuite de ploi, prăfuite în furtuni și căzute în dezastru... Eu-alb, Tu-albă..., două schelete calcinate numărându-și oasele în fiecare zi, navigând fără de țintă, la stânga..., la dreapta..., înainte..., înapoi..., și..., și iar de la capăt..., încătușați în viață..., împovărați cu dragoste, ne stingem că o lumânare uitată la capătul unui muribund... Îngerii, atinși de melancolie, jucându-se nesupravegheați cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
A fost Nae Ionescu un înfrânt? Poate, răspundem noi, dar câteodată, cei înfrânți par a fi mult mai interesanți. (text citit la Săptămâna Câmpului Românesc, Hamilton, Canada, iulie 2010) CURGERI Optimismul ține hangul și mă ține peste ani. Chiar și oasele cu timpul Se agață fără bani. Nici decum nu se prăvale Visul ridicat spre dor. șerpii râd a-mbărbătare și mă-ndeamnă să nu mor. Pe o creangă de timp moale Stă zâmbind iubita mea. A plecat să mă răscoale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sens se oprise într-un triunghi de frunze moarte, si strigam doar cu hohot de plâns, buzele aveau accent de râs regăsit! toamnă semăna cu o febră de dor, ne intrase în minte, răscolind erotic... finețea sărutului liber, joia din os, tremurând până la tâmpla, îmbrățișarea rămasă pe alb, descoperind paralele în sânge, cu argint de tristețe, un fel de sulf, pe care il duci în cerul gurii, lipăind a seară pe spinare de ochi! mă ridicăm de-atâta coborâre, plângea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
puțin de astă eram convinși noi când îl auzeam că strigă la câte unul dintre noi cam tămâie la solfegii și care mai făcea și bășcălie de burtică lui: - Ba nenorociților, am să vă spun și eu ca Catilina, - „La oase la Chitila". Ce legătură era între Catilina lui Cicero și Chitila, nici astăzi nu pot să-mi dau seama. Burtică era terorizat când se apropia 24 Ianuarie sau 10 Mai fiind mari manifestări la liceu unde participau în afară de elevii de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
claritate aceste idei. Sunt acum, ca scriitor, într-o bună perioadă creatoare. Așa este cel mai bine. Cum crezi că vor evolua în viața lor personală zânele moderne? Deși au roluri sacerdotale, sunt și ele ființe omenești în carne și oase. Sacralizarea lor nu le elimina caracteristicile umane. Zânele de astăzi relaționează cu oamenii așa cum ne-a făcut Dumnezeu să ne manifestăm uman. Deci se pot căsători, pot avea copii, trăiesc și mor ca ființe omenești. Dar, daca mențin spiritul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Detaliul remarcabil este că, în ciuda opacității religioase, Pandrea are în închisoare viziuni aflate la limita parapsihologiei: din cauza foamei trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia oaselor sale, ale soției și ale copiilor, așezate în criptă. „Eram în al patrulea an de înfometare și dezolare. Am văzut osemintele mele albe, alături de osemintele nevestei și ale copiilor. Erau patru morminte cu oseminte albe. Probabil o anticipație de un
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ascultat dorința și bine a făcut, redînd în formă intactă un laborator de notițe care, așa fugare și colțuroase cum sunt, dovedesc un talent de scriitor pur-sînge. Cine poate scrie așa d’emblée, dintr-o dată și fără șlefuiri ulterioare, e os domnesc. Iar Petre Pandrea a fost os domnesc, în ciuda simpatiei ordinare față de lumpenproletari și față de ilegaliștii marxiști, care au adus comunismul în România. Sub unghiul amintirilor, noutatea volumului stă în răceala pronunțată față de cumnatul Lucrețiu Pătrășcanu, pe care în alte
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
în formă intactă un laborator de notițe care, așa fugare și colțuroase cum sunt, dovedesc un talent de scriitor pur-sînge. Cine poate scrie așa d’emblée, dintr-o dată și fără șlefuiri ulterioare, e os domnesc. Iar Petre Pandrea a fost os domnesc, în ciuda simpatiei ordinare față de lumpenproletari și față de ilegaliștii marxiști, care au adus comunismul în România. Sub unghiul amintirilor, noutatea volumului stă în răceala pronunțată față de cumnatul Lucrețiu Pătrășcanu, pe care în alte tomuri îl judecă cel puțin cu compasiune
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
văzut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint/ rotindu-și berilele și granatele/ spre noaptea întoarsă cu spatele./ dar în timp ce urcam/ grăsimea mi se topise gram după gram/ genunchii mi se lipiseră de torace/ țeasta mi se sudase cu oasele iliace/ eram un radiolar, un spor, rostogol/ prin auriu, prin frig, prin frică, prin vîsc și prin gol.// în cîmpul meu vizual/ galaxiile se adunară, atol după atol de coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într/o
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
pe atunci accepta să primească tot mai puține vizite ale unor ziariști sau cercetători ai vieții și operei lui. În cei peste douăzeci de ani de petrecuți citindu-l și iscodindu-i viața, nu-l văzusem niciodată în carne și oase, și în cele două sau trei rânduri în care aș fi putut s-o fac am hotărât să mă abțin. Explicația e simplă și ține de un fel de solidaritate: știam că, oriunde s-ar afla, în orice țară din
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]