5,719 matches
-
în partid sînt trei grupări divergente. Extrema stîngă a lui Bordiga căreia i s-au alăturat Antonio Gramsci, Palmiro Togliatti și alți conducători ai grevei de la Torino din septembrie 1920; tendința animată de către Serrati partizan în continuare al IC, dar ostil unora dintre cele 21 de condiții și ezitant în privința căii politice ce trebuia adoptată în țară; în sfîrșit, curentul de "dreapta" condus de Turati, împotrivindu-se celor 21 de condiții. Chestiunea congresului se concentra asupra atitudinii lui Serrati: își va
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Lovitura este dură pentru comuniștii francezi. În acest timp, problemele interne sînt, pe moment, abandonate ca urmare a ocupării Ruhr-ului de către forțele armate franceze și belgiene, pe 11 februarie 1923. Mai mulți conducători comuniști sînt arestați. PCF, în acest climat ostil, lansează o campanie de rezistență față de amintita ocupație. Fără alt succes, însă, decît strîngerea rîndurilor militanților în jurul conducerii supuse arestărilor. Mai mult, ea descoperă printre tinerii comuniști cîteva personalități ce vor fi chemate în curînd să joace un rol-cheie. Într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
capitalismul trage să moară, revoluția este aproape, orice tergiversare este de neiertat. IC accentuează, dacă mai era nevoie, sectarismul KPD-ului: în 1931, îi impune, în ciuda reticențelor lui Thaelmann și a opoziției întregului birou politic, să ia parte la referendumul ostil guvernului social-democrat al Prusiei, lansat de către naziști. Mai întîi să dăm o lovitură mortală social-democrației înainte de a ne întoarce împotriva acestora din urmă, mai scria încă în 1932 "Die Internationale". Astfel sînt spulberate șansele oferite de către rezultatele alegerilor din 1930
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
000 de membri cînd s-a pus pentru el problema rusă. În 1927, majoritatea din biroul politic și din comitetul central înclina pentru Opoziție. Acaparată de liderul său War Van Overstraeten, stînga, aflată la originea primului partid comunist și rămasă ostilă jocului parlamentar și acțiunii sindicale, îl prefera pe Troțki. Jacquemotte și grupul izvorît din social-democrație rămîn sub drapelul IC. Pentru a cîștiga asupra celuilalt grup la congresul de la Anvers din 1928, imortalizat de Charles Plisnier în "Pașapoarte false", ce va
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a face față corupției și manevrelor multiplelor grupări fasciste, unitatea propusă pe această bază de către PCE, începînd din iunie 1935, se realizează în vederea alegerilor din februarie 1936 între partidele muncitorești și republicane, inclusiv POUM, CNT-ul fiind rezervat, dar nu ostil. Obiectivul central este de a elibera cei 30.000 de deținuți. Singura experiență unitară prealabilă a fost una insurecțională. Frontul popular spaniol nu dispune de nici o bază temeinică. În acestea constau marile diferențe față de Franța. Victoria sa electorală atribuie PCE
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din cele 267 de locuri ale coaliției. Partidul este deci pe deplin minoritar în sînul stîngii (99 de socialiști). Conform politicii IC, PCE-ul sprijină guvernul fără a participa la guvernare, dar întărirea sa continuă în detrimentul socialiștilor, divizați în tendințe ostile. În martie 1936, organizațiile de tineret socialiste și comuniste fuzionează și organizația unitară, JSU, se alătură pozițiilor comuniste aducîndu-le întăriri prin cei 150.000 de aderenți ai săi. Cînd izbucnește pronunciamento-ul generalilor, răspunsul este spontan și experiența din trecut îi
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sprijinul unei mari părți a burgheziei și al laicității militante pe acest teritoriu al catolicismului feudal, sau, în revanșă, al burgheziei mijlocii, catolice și autonomiste din Țara Bascilor. În acest concert, PCE-ul apare foarte repede ca o forță moderată, ostilă oricărei rupturi revoluționare. Se pune problema obținerii sprijinului democrațiilor occidentale și această politică se potrivește de asemenea scopurilor lui Stalin. Comuniștii se opun colectivizării pămînturilor confiscate marilor proprietari și Bisericii, colectivizare practicată de către anarhiști și ei se erijează în apărători
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în fortărețele sale naționale. Strînsei rețele a organizațiilor de funcționare care au constituit forța partidului social-democrat german, scandinav sau belgian, IC are inteligența să-i opună structuri mondiale care să depășească izolarea nucleelor comuniste sau para-comuniste pierdute într-un mediu ostil. Această rețea exercită o atracție incontestabilă asupra unei mișcări simpatizante, a cărei importanță oscilează după bunul-plac al centrelor de interes. Nu putem înțelege adevărata măsură și strălucire a lumii comuniste dintre cele două războaie, dacă nu ținem cont de această
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
această ocazie că socialismul cucerește noi teritorii și populații. Stalin cere în plus ca orice propagandă vădit antifascistă să înceteze, pentru a nu-i da lui Hitler nici cel mai mic pretext de a-i acuza pe sovietici de practici ostile în privința sa prin intermediul Komintern-ului. Nu mai este vorba despre ambiguitate și nici de nuanțe: fără să clipească, Secretariatul IC traduce ordinele lui Stalin și instrucțiuni pentru diferitele partide. La ora actuală, singurul text cunoscut este cel transmis în germană prin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a URSS-ului pe lîngă care cea de a cincea coloană a lui Hitler nu era decît o organizație de "boy scouts". Ei nu au nici o alternativă la supunerea totală în fața Kremlinului și sînt confruntați cu o opinie publică din ce în ce mai ostilă. Cu atît mai mult cu cît ruptura sovieto-iugoslavă din iunie 1948 dovedește, dacă mai era nevoie, că orice veleitate de independență este sortită eșecului. Orice tentativă de a găsi o a treia cale pare imposibilă. În această perioadă, divergențele dintre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o lună mai tîrziu. Comuniștii duc o luptă feroce împotriva proiectului de Comunitate europeană de apărare (CED), la care începuse să se lucreze din 1950. Dar ei nu sînt singurii. Chestiunea divizează profund SFIO; radicalii și gaulliștii sînt de asemenea ostili. În noaptea de 30 spre 31 august 1954, CED este respinsă de către majoritatea deputaților. PCF se regăsește de partea învingătorilor într-un vot capital. Deputații comuniști se vor alătura chiar votului de învestitură a lui Pierre Mendès France, dar acesta
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
propaga în rîndurile noastre construcțiile lor distructive și anticomuniste. Mai bine ne luăm libertatea de a-i scoate în afara partidului 7. Susținerea intervenției sovietice în Ungaria vine, din acel moment, aproape de la sine. Atacurile împotriva anumitor localuri comuniste de către manifestanți ostili intrării trupelor rusești în Budapesta, permit conducerii să joace pe cartea patriotismului de partid. Fapt ce nu împiedică numeroși intelectuali să părăsească PCF-ul, ca urmare a atitudinii sovietice. Dezvăluirile celui de al XX-lea Congres dăunează unității celorlalte partide
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
politique" in Le Monde, 4 iulie 1989. 9 Gilbert Wassermann, op. cit., pag. 23. CRONOLOGIE 1914 28 iulie Declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei. 31 iulie Asasinarea lui Jaurès. 1915 5-8 septembrie Conferința de la Zimmerwald la care se întrunesc socialiștii ostili războiului. 1916 19 martie Conferința națională a grupului Spartacus. 1917 25 octombrie Victoria revoluției bolșevice din Rusia. 1918 29 decembrie Fondarea Partidului Comunist German. 1919 ianuarie Insurecția comunistă. 15 ianuarie Asasinarea Rosei Luxemburg și a lui Karl Liebknecht. 2-6 martie
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Strigătul, fie că este al naturii, fie că este al unui eu suferind, provoacă un disconfort psihic asupra lectorului. Traumele, obsesiile, fricile sunt redate de pictura lui Munch care devine expresie a solitudinii, a zădărniciei și neputinței în fața unei realități ostile. Roșul sângeriu al tabloului lui Munch, Țipătul, cromatică preferată alături de alb a textului blecherian, închide personajul într-o realitate din care nu poate scăpa decât prin strigăt. Edvard Munch, Țipătul, 1893328 Similitudinea este evidentă cu opera lui Blecher, deoarece țipătul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reveni ca să-i bîntuie pe cei vii sub formă de fantome. Ei sînt spirite vii intenționate ale lumii de dincolo, care se pot întrupa și cobori din nou pe pămînt ca să-și ducă la bun sfîrșit intențiile, manifestîndu-se binevoitor sau ostil. Pentru a-și asigura bunăvoința defuncților, cei vii trebuie să aibă în continuare contacte agreabile cu strămoșii lor morți, să continue să-i hrănească și să-i îmblînzească prin sacrificii. Există dovezi istorice că expresia magică a misterului morții, CULTUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
definit: individul se personalizează. Spaima este învinsă prin luptele eroilor mitici, care simbolizează sarcina etică a armonizării ce trebuie asumată pe durata vieții. Motivațiile supra-conștiente sînt reprezentate sub forma divinităților, iar cele subconștiente sînt simbolizate de monștri. Spiritele ajutătoare sau ostile răspîndite potrivit animismului în întreaga natură sînt înlocuite de spiritul care îl animă pe om: propria intenționalitate vital rațională sau irațională. Forța sugestivă a tradițiilor constituie temelia credințelor, a animismului. Dar, dacă ar acționa singură, transmiterea sugestivă ar duce la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o realitate cunoscută, imaginea începe să se purifice, debarasîndu-se de realismului ei personificator. Omul-vînător știe să interpreteze fiecare urmă și fiecare zgomot, legîndu-le de cauzele lor reale. Cu toate acestea, multe dintre forțele ostile de care se simte el înconjurat, chiar dacă acestea devin tot mai evidente, reprezintă pericole care depășesc mijloacele de apărare. Chiar dacă aceste pericole sînt legate de cauzele lor reale, imaginația nu reușește să se elibereze de influența lor angoasantă; ea brodează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înțeleasă, iar consecințele mușcăturii nu mai sînt concepute ca un fapt inexplicabil, ca o pedeapsă aplicată de un spirit rău (pentru încălcarea unui tabu, de exemplu). În schimb, faptul întîlnirii cu șarpele este cel imaginat ca fiind o pedeapsă. Spiritul ostil a trimis șarpele, animalul real. Șarpele va râmîne parțial o creație imaginativă, oscilînd oarecum între imagine și realitate. Nu va mai fi nevoie de aici decît de un pas pentru ca separarea aceasta dintre magic și real să devină imagine mitică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de transformarea triburilor de pastori în popoare de agricultori. În țările orientale, care sînt leagănul culturii, anul este împărțit într-o perioadă uscată, urmată de o perioadă ploioasă. În limbajul simbolic al miturilor, anotimpul iscat este imaginat ca o divinitate ostilă. Pentru a învinge această divinitate răufacătoare, cerul și pămîntul, personificate în divinități, trebuie să se unească, "să se căsătorească". Ploaia dobîndește semnificația unei semințe; ea simbolizeară fecundarea pămîntului-mamă de cerul-tată. Întinerit de perioada ploioasă, soarele este imaginat ca divinitatea binefăcătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este imaginat ca divinitatea binefăcătoare care face să înflorească vegetația și să încolțească sămînța agricutorului. Grîul, pîinea, devin simbolul darului "cerului" și capătă semnificația "hranei spiritului". Tot anul, ciclul "sămînță-recoltă", este reprezentat imaginativ sub forma luptei dintre o veche divinitate ostilă (uscăciunea) și divinitatea solară întinerită (care își face din nou apariția după perioda ploioasă, după celebrarea unirii dintre cerul-tată și pămîntul-mamă). Fiul rezultat din legătura dintre cer și pămînt, soarele, este sărbătorit ca divinitate victorioasă. Dar soarele întinerit moare în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
necunoscutul și spaima. Luna aduce noaptea (pentru imaginația primitivă). Lumina ei insuficientă învăluie obiectele într-o licărire vagă care le conferă un aspect fantasmagoric. Semnificația simbolizată de lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește monoteismul, caracterizat prin dualitatea "Dumnezeu-Satan", principiul binelui și cel al răului. La originea acestei transfigurări treptate se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
SATISFACEREA DORINȚEI ESENȚIALE A FIECĂRUIA. În prima fază a politeismului, cele două principii morale, binele și răul, încă nu se cristalizaseră ca implicație a unei atitudini a omului față de divinitate. Bun sau rău nu exprimau încă decît intenția binevoitoare sau ostilă a divinităților față de om. Sau mai curînd față de comunitatea al cărei individ nu este încă decît un membru mai mult sau mai puțin indistinct și care trebuie să contribuie la asigurarea condițiilor materiale ale vieții sociale. În cea de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de admirația față de împlinirea supremă a propriei ei legi. Conform chiar propriei ei legi, ea este obligată să vadă în continuare în eroii mitului trăit realizarea unei împliniri unice. Important este să ne detașăm de orice legătură exaltată, sentimentală sau ostilă, ca să o putem admira în toată libertatea (fără superstiții) și să putem acționa în toată libertatea (fără să eșuăm într-o imitație sau într-o aversiune crispată). Transformarea aceasta a credinței în lege nu poate șoca decît gîndirea afectivă, incapabilă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu certitudine alegerea dintre două teorii rivale. Nu există nici un algoritm care să poată înlocui calitățile de judecată și anticipare, ce sunt izvorul succesului științific. 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) Lakatos, filosof și istoric al științei, ostil "sociologismului" lui Kuhn, se apropie de pozițiile popperiene și construiește o teorie a evoluțiilor științifice, permițînd o restructurare rațională a căilor și modalităților de dezvoltare a cunoașterii. El consideră că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
oikonomia (de la oikos = casă, gospodărie și nomos = lege, principiu). Gestiunea, administrarea producției, a subzistentelor sunt restrînse la nucleul economic pe care-l reprezenta familia (economie naturală). Religiile și filosofiile care constituie fondul de referință al societății umane au fost, inițial, ostile fenomenului economic, în sensul res-trîns în care era el înțeles în societățile arhaice. Iată cîteva repere în acest sens: • gîndirea ebraică: potrivit Legii și profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]