4,332 matches
-
stare naturală în care "toată puterea și jurisdicția sunt reciproce" și "oricine deține puterea executivă a legii naturale"105. Așa cum a remarcat Pierre Manent, "Locke începe [totuși] ca Hobbes: prima necesitate este autoconservarea"106. Acest concept nu mai trimite la ostilitatea celorlalți, ci la nevoia de a asigura condițiile de subzistență. Ceea ce animă comportamentul omului natural este foamea și nevoia de a o satisface. În starea naturală, satisfacerea acestei nevoi se realizează printr-un efort minim, cum ar fi gestul culegătorului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fără a face vreo diferențiere între ei, oferindu-le tuturor aceleași șanse de-a evolua, de-a se dezvolta intelectual, moral și spiritual. „Copiii învață ceea ce trăiesc:” Dacă copilul trăiește cu critica, Va învăța să condamne. Dacă copilul trăiește cu ostilitate, Va învăța să se lupte. Dacă copilul trăiește cu rușine, Va învăța să se simtă vinovat. Dacă copilul trăiește cu toleranță, Va învăța să fie răbdător. Dacă copilul trăiește cu încurajare, Va învăța justiția. Dacă copilul trăiește cu laude, Va
Caleidoscop by Mariana Dulgheru () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93239]
-
mari pe care le-au primit de la profesori de-a lungul timpului au probat, în final, o anume opțiune de viață, pentru autonomie și respectabilitate profesională, pentru sobrietate și preferința pentru consumul "bunurilor culturale", în detrimentul celor materiale. Ambele persoane manifestă ostilitate pentru opulență ("nu ne-am lăfăit"), ceea ce le protejează, poate, de regrete. Școlile făcute serios au fost, pentru amândouă, calea cea mai sigură de afirmare socială. Nu era una facilă, așa cum ar fi fost traseele prescurtate de ascensiune socială practicate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
monopolul recuperării, fie priveau cu neacoperită antipatie inițiativa-surpriză a unui intrus, marginal, pe deasupra și neistoric al religiilor (ca și cum despre asta era vorba), care invadase fără permisiune crimă de neiertat une chasse gardăe. Toate acestea întrețineau în jurul cărții o atmosferă de ostilitate. I-am scris lui Mircea Eliade despre întreaga situație. Răspunsul a venit lucid și exact (scrisoare din 22 iulie '80): Nu mă surprinde lipsa de ecou a Hermeneuticii. în afară de d-ta și E. Simion, majoritatea articolelor privitoare la scrierile mele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Acest conflict nu întârzie să se producă periodic. Apar atunci fenomene iritante de marginalizare, de izolare, de bagatelizare a talentului. Partizanii politici doar de caracter care au numai această calitate, recunoaștem, extrem de importantă privesc cu neîncredere și adesea chiar cu ostilitate pe omul de talent venit printre ei. Acesta are de partea sa calități mai curând iritante: o anume notorietate, numele său circulă în presă, la radio și TV, el este adesea publicist, autor sau profesor de mare audiență etc. Motive
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin teroare și constrângere. Culpabilizăm, de fapt, victimele în primul rând, și nu acțiunile brigadei teroriste împotriva populației de ostateci, atât de bine descrisă și de V. T. 19. în al doilea rând, opoziția are mereu de luptat cu întreaga ostilitate a structurilor criptocomuniste actuale. Politologul nostru definește și această situație cu deosebită claritate, ridicându-se la principiul general al democrației. Politologia națională n-ar trebui să-l piardă nici un moment din vedere. Este o adevărată fata morgana a opoziției românești
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din această parte a Europei. Conștientizarea acestei realități a dus la închiderea în 1807, pentru o vreme, a consulatului britanic din Principatele Române, în condițiile ruperii relațiilor diplomatice dintre Anglia și Turcia. Cele două Puteri au ajuns în pragul unor ostilități deschise, prin atacul amiralului Duckworth asupra Strâmtorilor. Antrenați și înarmați de Franța, turcii au respins atacul, Arbuthnot însuși fiind forțat să părăsească Constantinopolul. In același an, un corp expediționar englez, trimis în Egipt, a fost înfrânt și silit să se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
valorile negocierilor directe. El a înțeles că singura alternativă la rivalitatea care dominase scena politică a Europei era concertul european. în 1815 el trimitea o depeșă în care deplora recrearea, în cercurile diplomatice europene, a unei atmosfere de suspiciune și ostilitate pasivă între state, pe care o atribuie tendinței miniștrilor de a încerca să „sporească ceea ce se numește influența curților lor în afară”. Concertul european, bazat pe o „oligarhie diplomatică” nu putea să funcționeze altfel decât prin soluții de compromis de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cu siguranță, Rusiei. Acest document reprezenta sfârșitul sistemului politic al Sfintei Alianțe. în general, Tratatul a fost bine primit în presă, dar unele jurnale, ca The Post și The Herald se îngrijorau că acesta ar putea duce la declanșarea unor ostilități cu Turcia, aliatul natural al Angliei împotriva expansionismului rusesc spre India. The Herald sublinia că „Este evident că adevărata intenție a Rusiei nu este să facă Grecia un stat independent, ci să-i transfere dependenta de sub jugul turcesc sub al
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
elle (Rusia) ne pourra consulter ... que ces intérêts et ses convenances” au determinat guvernul conservator englez să-și calce principiile și să revină la politica lui Canning, alăturându-se Franței și Rusiei în ceea ce Wellington califica drept o poziție de „ostilitate amicală”. Conferința de la Londra, din iulie 1829, a hotărât ca un corp expediționar francez, susținut de o escadră engleză să elibereze Moreea. In același timp, flota engleză, comandată de amiralul Codrington, făcea o demonstrație navală în fața Alexandriei, ceea ce a dus
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
preferențial în porturile austriece. La sfârșitul deceniului al patrulea, Marea Britanie a căutat să ducă o politică mai activă pe scena chestiunii orientale pentru a diminua influența Rusiei în Imperiul otoman și a Franței în Egipt. Pretextul l-a reprezentat reizbucnirea ostilităților dintre Poartă și Mehmed Ali, criză care risca să se repercuteze, ca și prima criză egipteană, asupra chestiunii orientale în ansamblu, fiecare Mare Putere căutând să profite pentru a-și întări influența pe malurile Bosforului și în teritoriile care aparțineau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
influența pe malurile Bosforului și în teritoriile care aparțineau încă juridic de Imperiul otoman. La 25 mai 1838, Mehmed Ali a informat consulii străini din Alexandria asupra intenției sale de a-și proclama independența. Aceștia au exprimat imediat și unanim ostilitatea guvernelor lor față de orice schimbare a statu-quo-ului din Orientul Apropiat. Cu o zi înainte, Palmerston sugerase ambasadorului austriac la Londra, Eszterhazy, faptul că Marile Puteri ar trebui să colaboreze în eventualitatea proclamării independenței Egiptului. Concomitent, avut loc o întâlnire între
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
1853, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, iar 4 zile mai târziu, sultanul a făcut apel la ambasadorii francez și englez să-și cheme flotele pentru a apăra Constantinopolul. Stratford a încercat să împiedice cât mai mult timp posibil declanșarea ostilităților, făcând apel la moderație din partea factorilor de decizie otomani. El le-a remis un document în care se arăta că cele patru Mari Puteri (Anglia, Franța, Austria și Prusia) nu vor permite să fie „târâte într-un război incompatibil cu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
se specifica că Rusia trebuia să se aștepte ca la conferința de pace să i se ceară să facă și alte concesii în interes european. Londra a insistat pentru o definire mai exactă a acestei din urmă prevederi înainte de încetarea ostilităților: neutralizarea insulelor Aaland și a Mării Azov după același algoritm ca în cazul Mării Negre și o retrasare a frontierei caucaziene cu posibilitatea formării unui stat circassian independent. La 28 decembrie 1855, ultimatumul austriac a luat drumul St. Petersburgului. Vestea că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ultimatumul austriac, la 15 ianuarie 1856. Chiar și în aceste condiții, Anglia, care a depus eforturi militare și financiare considerabile, cheltuind 70 000 000 de lire sterline și pierzând 20 000 de combatanți a fost cu greu convinsă să suspende ostilitățile și să adopte o poziție „constructivă”. Londra urmărea, prin continuarea războiului și pe alte teatre, să distrugă definitiv puterea Rusiei la Marea Neagră, să asigure retrocedarea unor teritorii „legitimilor lor proprietari”, după expresia lui Clarendon și astfel să pună sub semnul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pentru a justifica necesitatea continuării campaniei. Relațiile consulului cu administrația militară rusă au fost deosebit de precare, statutul său devenind ambiguu: puterea pe lângă care se acreditase fusese abolită, dar el refuza cu obstinație să se acrediteze pe lângă administrația rusească de ocupație. Ostilitatea sa constantă față de regimul de ocupație, denunțarea expansionismului rusesc în rapoartele sale, legăturile pe care le avea cu dușmanii “curții” nu erau de natură să-i îmbunătățească relațiile cu puterea oficială de la București. Criticile sale cele mai acerbe s-au
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
-se primului ministru britanic irealizabil în condițiile de atunci. Lipsa de sprijin politic din partea puterilor occidentale nu-i lăsa lui Alexandru Ghica altă alternativă decât de a colabora cu reprezentantul țarului, ceea ce a accentuat opoziția internă și i-a atras ostilitatea lui Colquhoun. Acesta din urmă descrie în detaliu mișcarea politică a lui Ion Câmpineanu, mișcarea revoluționară de la 1840, opoziția parlamentară, conflictul cu Mihail Sturdza, toate acestea ducând la depunerea domnului și înlocuirea sa cu Gheorghe Bibescu, singurul dintre domnii regulamentari
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
momente descrise de consulul englez în rapoartele sale. Se manifestau, de asemenea, tensiuni între domn și Adunare, pe care acesta le-a controlat însă cu mai multă abilitate, ceea ce i-a asigurat și longevitatea politică, după cum apreciază Elias Regnault: „Opunând ostilității fanarioților voturile Adunării, guvernând Adunarea cu ajutorul consulului rus, rezervând acestuia destulă influență pentru a nu-l irita, nelăsându-i suficientă pentru a nu fi umbrit, el a știut să tragă folos din șsistemul de basculă ca un bătrân ministru constituțional
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
valoare de 32,5 lei vechi. Kisseleff a menținut această măsură, numind experți pentru a determina valoarea intrinsecă a numeroaselor monede aflate în circulație, care erau responsabile de pierderi de 25% comerțului exterior 164. El s-a lovit însă de ostilitatea Divanului muntean și chiar de lipsa de colaborare a comandantului suprem al trupelor rusești de ocupație, generalul Diebici. în aceste circumstanțe, el și-a prezentat demisia țarului, convins fiind că o administrație eficientă era incompatibilă cu dualismul celor două autorități
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la Viena. în locul lor se instala o administrație militară rusească în frunte cu generalul Budberg. Consulii englezi denunțau abuzurile noilor autorități de ocupație, care suspendaseră traficul pe Dunărea maritimă, imobilizând numeroase vase englezești încărcate în porturi. Ulterior, în condițiile izbucnirii ostilităților rusoturce, în toamna anului 1853, circulația vaselor sub orice pavilion a fost suspendată pe tot segmentul dunărean până la Porțile de Fier. Guvernul britanic a hotărât să publice corespondența diplomatică în această privință, contribuind astfel la radicalizarea sentimentelor de rusofobie în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pe manipularea aparențelor lumii prin investirea ei cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
impună acesteia o limita fermă, armată, mușcătoare, efectiv țiitoare la respect. Armăturile revelează esența agonică a locuirii, faptul simplu și primordial că, dezarmați, n-am rezista nici cât să fumăm o țigară în trupurile noastre moi și vulnerabile, leoarcă de ostilitatea mediului. Prin studenție încercase de câteva ori ospitalitatea corturilor în excursii cu colegii, de fiecare dată simțindu-se însă nu atât protejat de ele, cât mai degrabă îmbrobodit în falsa convingere că interioritatea lor s-ar fi oferit în exclusivitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cum trăiau de fapt ei, surugiii de cai troieni, care în jurul lui își jubilau acum cu salve de artificii verbale ceva ce nu se putea numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap, de care nomazii scăpaseră
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
radicală de condiție dintre divin și uman. − Consideri excesivă compasiunea sistemelor noastre sociale? − Domnule, uite ce se-ntâmplă: dezlănțuind o campanie pacifistă din răsputeri creezi o violență difuză și monstruoasă pentru că lipsită total de chip - nisipul ăsta mișcător, mustind de ostilitate abrazivă, ce ne saturează actualmente spațiul social. În el ne afundăm cu atât mai strașnic cu cât ne zbatem mai tare să scăpăm. Îngăduința lui perfidă ne împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și cine vine, luau măsuri de primire, după „regulile extrem de severe de integrare În comunitate”. Fiecare nou-sosit intra Într-un fel de carantină, era supus unui regim de chestionare, supraveghere și ancorare În sistem; primirea se caracteriza mai degrabă prin ostilitate și suspiciune, decât prin căldură și Încredere. Suspiciunea funcționa ca normă instituțională - Câmpeanu mărturisește că atmosfera aceasta Îl va contamina, ca pe toți ceilalți, fără a reuși să se vindece vreodată. Iată o propoziție cu valoare de diagnostic: „Comunitatea În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]