2,936 matches
-
maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar cum un alt sinucigaș tocmai dăduse foc clădirii, un etaj mai jos, a căzut direct pe salteaua pompierilor. A Încercat apoi și el cu foc, Însă l-au Îmbrăcat Într-o piele nouă, sintetică, elastică și frumos mirositoare. Cu otrava a fost cât pe ce să rupă panglica liniei de sosire: ajunsese până la terapie intensivă, doctorul chiar proptindu-i de câteva ori electrozii În piept. Trei transplanturi mai târziu, imunizat definitiv Împotriva respectivei substanțe, dar și a altor câteva, s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
băiețel sau cum o cheamă pe fetiță. Și nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reală, ca să se bronzeze. Hans vrea să‑i arate Sophiei câteva figuri de judo, pe care le știe de la un prieten. Imediat cei doi se și iau la trântă râzând, scenă pe care gemenii o privesc de parcă ar fi înghițit otravă. Anna se grăbește să dea de știre că tocmai studiază la pian sonata lui Berg, un țel pe care și‑l fixase de mult și iată că acum l‑a atins. O solicită foarte tare, dar până la urmă o să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumii, silit să fie, să devină, să se nască bărbat, egal cu ceilalți, aidoma lor. Frica îl întâlnește, cu-adevărat, abia acum. Ridică, din nou, privirea spre tavanul de sidef. Conturul de scoică, chipul cu ochii mari și fruntea netedă, otrava lunecând, fosforescentă, spre sânii palizi și tineri. Aliniază cărțile pe pupitru ; pe un colț dintr-o foaie de caiet notează două cuvinte, un șir de cifre. Depune biletul deasupra, peste coperta galbenă. Sâmbăta îl găsește destins, ras, pieptănat, îmbăiat, împrospătat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot ocrotești în otravă și cântece. Interlocutoarea simte repede despre ce e vorba : n-ai decât să-i vinzi primul cuvânt, recunoaște prompt parola. Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lena sau domnu’ Mitu sunt gata, de asemeni, să intre în scenă. Dar Ortansa nu pare preocupată de mișcările ce se produc în culise, ci în ea însăși. A acumulat discret, a luat în posesie și această după- amiază tulbure, otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de ospitalitate. Chiriașul o privește în tăcere. Destinul a luat, pentru el, chipul Ortansei. — În ceea ce privește scrupulosul dumitale amic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tavă, asezonate cu frunze verzi de noutate absolută și tu nu mai prididești să te crucești, cum până și produsele noastre, care le știm chiar dinainte de a învăța cum se numesc, au luat-o razna și au devenit aproape niște otrăvuri. Păi spune și dumneata vecine, ce să mai crezi când citești zilnic în presă, că ouăle pașnicelor găini și bibilici sunt stresate, laptele sărmanul e complet deprimat, plin de azotați, nitrați și vai, chiar de antibiotice, făina nici nu mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... S-a defectat logica? Ce fac eu la ora aceasta? Păi cu ziarul. Cu presa, otrava mea și a noastră cea de toate zilele. Ia să vedem ce mai scrie... Cică Osama bin Laden, ar fi plănuit la viața lui, să facă americanilor o demonstrație de forță cu ajutorul trenurilor. Acestea mari sunt? Sunt. Grele sunt? Sunt
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Mai bine să iau totul de la capăt, ca și cum m-aș fi născut ieri. Cât despre nemurire, luptă-te singur pentru ea. Deși nu-ti va fi deloc ușor cu Leo. Nu ai reușit să-l distrugi otrăvindu-i sângele cu otrăvurile Adelinei și crezi că-l vei decapita prin mine? Cât de naiv poți fi! De fapt și Leo era un naiv, și el mă folosea. Doar că între noi era iubire, ne provocam unul pe altul. Tu doar virusezi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o formă frumoasă, bătută la mașină, legată În copertă bleu Închis cu litere de aur greșit: Ana Sas (nu SzAsZ). La repartiție Îl târasem cu mine și pe fratele meu - soț și iubit tânăr aflat În luna de miere (sau otravă?) cu tânăra soțioară Carmen - veniți la mine pentru 2 zile și rămași (mă bucur de fapt) aici și până azi (În acest moment cred că mănâncă o friptură bună la restaurantul Cazino - unde eu, de fapt, de data asta lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ales, eul dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fim regali măcar o clipă / să fim ai fericirii pentr-o zi. Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic - o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) -, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și simplu (Se-ngreunează aeru-n otravă) ori spinii lumii treaptă în pierzare, și a se implica în remodelarea ei după chipul și asemănarea gândului său, fiindcă fapta poetului e, după cum se știe, demiurgică. Cețurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără libertate. Iar el încearcă din nou norocul armelor până când, fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a lucra cu măiestrie. Să ne întoarcem la Hristos și vom birui. Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă și otravă. Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai mult discernământ când e vorba de libertatea omului și dreptul la viață în toate manifestările sale. Țara și așezarea noastră creștină e zguduită, arginții lui Iuda lucrează, șarpele amăgitor ne încolăcește tot mai mult grumazul până la sufocare și scuipă otravă! Închid ochii și văd cum ocupantul bolșevic ne pângărea credința, ne dărâma altare, ne mutila și falsifica istoria, jefuia și îneca în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima oară când am văzut-o, era plină. Arătă spre nivelul lichidului, care acum ajungea la un sfert din sticluță. — Mortală? Phoebe dădu din cap. — Acum îmi amintesc - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]