4,130 matches
-
a fost conceput Ignatius. Nu a mai dus-o după aceea la alt film, câte zile a mai avut de trăit. Doamna Reilly oftă și privi spre podea ca să vadă dacă puiul de gândac mai era pe acolo și nu pățise nimic. Prea era bine dispusă ca să facă rău cuiva. Pe când cerceta cu privirea linoleumul, se auzi sunând telefonul de pe holul îngust. Doamna Reilly puse dopul la sticlă și o ascunse în cuptorul rece. — Alo! spuse ea la telefon. — Hei, Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Marți? — Nu. Era miercuri, cred. În noaptea cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu să mă iei cu mașina și ne-am dus singure la popicărie. Azi dimineaț-am fost la piață să cumpăr scoicile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi s-a părut un pamflet bun, cu idei liberale. Acum va trebui să mă umilesc scriindu-i editorului de la The New Democracy că pamfletul, deși îndrăzneț, a fost scris de cine nu trebuie. Vezi deci că, de astă-dată, am pățit-o cu WASPS-ul. Incidentul mi-a adus aminte de întâmplarea aceea din Parcul Poe, unde veverița pe care credeam că o hrănesc s-a dovedit a fi de fapt un șobolan, care la prima vedere putea trece drept veveriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că atrag haite de polițiști și funcționari sanitari. Mă tem că o s-o pățesc într-o bună zi sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă vor târî într-o închisoare cu aer condiționat și mă vor lăsa acolo, sub lumini fluorescente și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua ta pieptănătură e fascinantă și cosmopolită. Apucă coada și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru ca să vă modifice celulele, o altă companie poate lua aceleași celule, poate face niște modificări genetice minore și le poate vinde ca un produs nou. — Dar BioGen are deja celulele mele. — Adevărat. Dar liniile celulare sunt fragile și pot oricând păți ceva. Ce vreți să spuneți? — Culturile sunt vulnerabile la ciuperci, infecții bacteriene, contaminări, mutații. Pot păți tot felul de lucruri. — Sunt sigur că BioGen și-a luat precauțiuni ... — Bineînțeles. Dar, uneori, precauțiunile sunt nepotrivite, spuse bărbatul. — Cine sunteți? întrebă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
minore și le poate vinde ca un produs nou. — Dar BioGen are deja celulele mele. — Adevărat. Dar liniile celulare sunt fragile și pot oricând păți ceva. Ce vreți să spuneți? — Culturile sunt vulnerabile la ciuperci, infecții bacteriene, contaminări, mutații. Pot păți tot felul de lucruri. — Sunt sigur că BioGen și-a luat precauțiuni ... — Bineînțeles. Dar, uneori, precauțiunile sunt nepotrivite, spuse bărbatul. — Cine sunteți? întrebă din nou Burnet. Se uită în jur, prin pereții de sticlă ai sălii de ședințe, la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia oare să-i explic că dacă aș fi țipat, toată familia ar fi crezut că pățisem ceva și ar fi dat buzna În odaia mea? Tata scrisese: „Cuprins de ispită, strîngeai mătăniile În pumn, În fundul buzunarului de la palton, te agățai de ancora aceea“. Un alt tip de ancoră căută Virginia În pantalonii mei și, pentru Întîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce spune. Am fost plecat pentru „tratament de grotă”. Sarea și boala. Salina semăna cu o catedrală primitivă. Și aerul era, într-adevăr, foarte pur. Când am ieșit afară mi-am dat seama ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sunt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimântător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din vreme dacă ar fi auzit ce le spuneam eu clienților despre viața de apoi când nu era el de față. După cum, la Belle Arte era s-o pățesc din aceeași cauză. Aveam un profesor pios de filosofie și, ca să-mi dau importanță, i-am „comunicat” într-o zi teoria mea; căci, între timp îmi făcusem chiar o teorie în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecându-se din șale. Și întregul timp care mi-ar fi rămas aș fi putut să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era spre seară. Laura se plimba în preajma gheretei portarului. Mă aștepta, probabil. Am vrut să mă prefac că n-o văd, ca să evit orice explicație, dar ea s-a apropiat și m-a prins de mâna rănită. „Hei, ce-ai pățit?” „Nu mă strânge, mă doare”, m-am apărat. „Săracul de tine, te-ai rănit”, râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia să mă răfuiesc eram eu însumi, că nu eu alesesem țărmul acela, ci el mă alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întâmple tot ce s-a întâmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de corecție când un supraveghetor bădăran, ca să mă pedepsească, mă silise să mă dezbrac în pielea goală și să mă urc pe o masă, pe care o ocolea lovindu-mă de câte ori putea peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebând ironic: „Și ce-a pățit, dragă?” Îmi venea să arunc cu perna în ușă, să ies în coridor și să latru la ea. Mă purtasem prea prevenitor până atunci. Nimeni nu ne dă înapoi politețea risipită, m-am gândit. Apoi mi-am amintit de Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
disting care erau spusele lui Diotallevi și care ale lui Belbo, pentru că În ambele cazuri nu era decât un murmur al cuiva care spune adevărul, știind că nu e momentul să se mai legene În iluzii. 110 Și așa a pățit Rabbi Ismahel ben Elisha cu discipolii săi, care au studiat cartea Jetsirah și au greșit mișcările și au mers Îndărăt, până ce s-au Înfundat ei Înșiși În pământ până la buric, din cauza puterii literelor. (Pseudo-Saadya, Comentariu la Sefer Jetsirah) Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
SÎnt acasă și am de gînd să rămîn acasă! Wakefield așteaptă replica furioasă a Diavolului, dar este ca și cum El Sataniko ar fi plecat Într-o lungă vacanță. Văzînd că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să se Îngrijoreze. O fi pățit ceva Bătrînul țap? Nu ai cum să explici unei persoane care locuiește Într-un cartier liniștit, poate chiar pe malul unui lac placid, ce efecte a avut vacarmul neîntrerupt asupra psihicului lui Wakefield. Începe să creadă că nebunul cu ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându-se amuzat la Fran. Sau cam atât bei de obicei într-o seară de joi? Trebuie să recunosc că-mi plac femeile care pot ține pasul cu băieții. Cu toată hotărârea de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre vița sălbatică, ce acoperea fațada casei. — Nu! strigă Jack. În momentul de față ești doar beată. Nu cred că vrei să te trezești și beată și cu un picior rupt. — Se știe că bețivii cad de la geam și nu pățesc nimic. Sunt doar câțiva metri. Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mine. Se întoarse brusc și își croi drum prin mulțime, fără a sta să audă anunțul măcar. — Ei bine ... Fran încercă să se calmeze după violența întâlnirii și fu bucuroasă s-o descopere pe Stevie lângă ea. — Ce naiba a pățit? — Pentru numele lui Dumnezeu, Francesca. Stevie părea aproape la fel de furioasă ca Jack. Hai măcar să nu ne ascundem după deget. Dacă nu erai îndrăgostită de Jack, de ce naiba a trebuit să te culci cu el? În jurul lor, cei câțiva colegi ziariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]