2,887 matches
-
mănÎncă partenerii, sînt mulți dintre mîncători care arată foarte bine. Draga mea, n-a arătat mai bine niciodată, niciodată. Dragul de Henry, a fost doar o bonne bouche. Și el era drăguț. Știi cum Îl plăceam cu toții.“ „Însă nici unul din păianjeni nu ia droguri“, se gîndi. „Sigur că ar trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă vreo 20 importante, care au la rîndul lor pînă la cîteva sute de secte și diviziuni... Una în care soarta ți-e pecetluită dacă ai călcat vreo furnică sau ai omorît vreun păianjen, una în care trebuie să ucizi ca să ajungi la mîntuire, altele care preamăresc nonacțiunea, idiferența și vidul emoțional! Ca o concluzie de lucru, credința lor provoacă o dependență bolnavă și întuneceala minții. Într-o megalomanie dezarmantă, piticaniile respingătoare cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
e o joacă. Numai să ne asigurăm că nu mai este și altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță, foarte hotărât. „Atunci, după mine, Undiță!” Am ieșit din tranșee cum iese firul păpușoiului din pământ, primăvara, și, cu mers de păianjen, am ajuns la magazie. Ne-am prelins pe lângă zid ca două picături de apă, până ce am ajuns În spatele santinelei. I-am făcut semn lui Undiță să acționeze. N-am văzut mișcarea lui. Am auzit doar o lovitură Înfundată... Rusul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări perfide, în dauna noastră, a tuturor. în Banul remarcă faptul că el e
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Buzele reporteriței se mișcau ca și cum ar fi fost prinse într-un dans funebru al cuvintelor anticipate și erau date cu un roșu-aprins ispititor. Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nemulțumiți, dați-ne banii înapoi, PĂCĂLICILOR! -, încercă să se miște și firele lipicioase îl strânseră suplimentar, poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la colț de stradă, cu o doză de bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din joben și pus la loc, în întuneric, acolo unde toate spaimele dau năvală și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie, ce iluzie permanentizată aiurea, ar trebui să îți revizuiești complet atitudinea, nu tu ești cel care agită sforile, tu ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu bani, cuvintele Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri era el. Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape. Detectivul schiță un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Să mă omor? Pentru ce? - Fiindcă n-ai să mai poți trăi cu ideea că toată viața ta de până acum a fost un fals. Fake. Făcătură. Minciună. Un scenariu prost în care te-ai lăsat prins. O plasă de păianjen. - Presupun că tu ești păianjenul... Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Fiindcă n-ai să mai poți trăi cu ideea că toată viața ta de până acum a fost un fals. Fake. Făcătură. Minciună. Un scenariu prost în care te-ai lăsat prins. O plasă de păianjen. - Presupun că tu ești păianjenul... Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de plictisitoare... 28.09.1960 Ce să mai discutăm acum, când bubele au dat În copt În toată pielea pământului (Amare sunt Întrebările cu logica neagră și clară) Mă Împiedicai de toate rădăcinile rușinos crescute sub ierburi. O plasă de păianjen imensă ascunsă-n laboratoarele lumii Dotate cu instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă obișnuiesc cu distanța, chiar să o doresc uneori din exces de zel. Zilele se apropiau tot mai mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a intra În apa statică a oglinzii și mi-a dat un brânci puternic să mă ajute. Am intrat cu totul și am trecut prin ea; dincolo nu era nimic, decât un spațiu complet gol plin de pânze de păianjeni. M-am Îngrozit când am văzut că nu mai am În ce să mă uit, am Început să urlu, fără să spun un cuvânt, când sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un cerc, făcând din ea un fel de cunună. Alese niște cuie mărișoare, le înfipse în ochiurile împletiturii și strânse bine, ca să păstreze puterea de a înțepa toate deodată. Apoi luă în spinare scara lungă, folosită la ștersul pânzelor de păianjen de la încheieturile zidurilor, și se apropie de statuie. Rezemă scara de șa. Așteptă, de parcă voia să vadă dacă nu cumva calul o să se tragă îndărăt. Călărețul rămase netulburat, privind înainte, încotro arăta brațul lui și, de altfel, tot încotro zburase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eram puști, spuse, cu vocea tremurând și respirația tot mai grăbită. Arătă spre cabina macaralei : De acolo se vede tot orașul, până la castel. E odaia mea secretă, acolo, sus. Hai, să-ți arăt... — Mi-e frică, șopti Aurica, privind spre păianjenul negru al cabinei, înălțat la câteva zeci de metri. O spuse însă atât de aproape de urechea lui, încât măruntaiele lui Petrache se strânseră ghem. — Nu e greu, zise. Eu am făcut asta de zeci de ori. Te uiți în sus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasărea își luă zborul. Atunci bătrânul se întoarse, zâmbind : — Ce faci ? Nu scrii ? Cosmina se spălă pe mâini îndelung, până când apa din chiuvetă se limpezi. Stropi marginile pe care mai rămăseseră câteva picături de sânge, ele se strânseră ca niște păianjeni, înainte de a se risipi în jetul de apă. — Fascinant, șopti. Sângele care țâșnește din trup se încăpățânează să rămână viu... Ce trudă zadarnică... Așa și părea, dacă te uitai la șorțul plin de sânge al chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă, până când ajunse la mâncare. — Eu, spuse Coltuc, mulțumindu-se să privească spre cazna tovarășilor lui, unul care bâjbâia, altul care molfăia, ca să mă văd întreg, cum am fost la început, trebuie să fiu, în același timp, și-ntr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de perete și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania să se ivească în lungul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau cele trei dimensiuni, praful se tot depusese pe o pânză părăsită de păianjen care fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era nicio trebuință la ceasul de dimineață târzie. Iar pe chipiu începea să se contureze un cerc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o ambianță prietenoasă, ar fi putut sugera clientelei că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un loc ca acela, unde ațele de păianjen curgeau ca borangicul, îndemnul avea ceva de sfârșit de lume, menit, mai degrabă, să te pună pe fugă. Iar dacă adăugăm ochii întredeschiși, resemnat vizionari, și straiele cenușii ale acestui Sfânt Ioan căruia prietenii îi spuneau Jenică, avem o privire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți îngropi părinții și copiii tăi să te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie. Ce-ar fi să pornim fabrica ? Doar suntem de la mecano-energetic... Ceea ce înseamnă, pentru timpurile de acum, un fel de casă de nebuni. La urma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie. Ce-ar fi să pornim fabrica ? Doar suntem de la mecano-energetic... Ceea ce înseamnă, pentru timpurile de acum, un fel de casă de nebuni. La urma urmei, mie îmi place să fiu nebun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
marginea orașului. Ca să nu mă mai dau jos de fiecare dată să știu când să bat clopotele, stau acolo sus și mă uit. Spune și dumneata, pentru ce să mai cobor ? Ei tocmai asta vor... Acolo sus e liniște, sunt păianjeni și fluturi cap-de-mort cu aripile împâslite, nici nu se aude când zboară. Când bat clopotele, mă furnică tot, parcă bat din inima mea. De-aia m-am obișnuit să aud cu degetele. Dacă-ți pun mâna pe piept când vorbești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]