35,668 matches
-
și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Șira spinării Îi fu străbătută de același tren de gheață, care-l bloca pe de-antregul. Înțelese În câteva clipe cât de aproape era de Câinele Negru. Una dintre labe se afla chiar În dreptul ochilor săi. Imensă, puternică, Înnegrită de un păr sârmos. Spre surprinderea lui, Însă, Câinele Negru dispăru imediat, ca la o chemare. Nu reuși să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
numai cu mine vrea. Trebuie să vă mai spun că Nina mai avea și un mod foarte ciudat de a trăi ”intens” preludiul. Un mod care mă surprindea de fiecare dată: se lungea goală, pe spate, Își acoperea fața cu părul ei lung, extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, opintindu-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În cealaltă. Probabil că ochii neiertători ai vecinilor mei (madam Gușă, de la 3, ori Țiți Mițura, poreclită „Țurca”, ce Împroașcă vorbe veninoase ca o vuvuzelă bezmetică, ori „Scoancsa”, de la 2 - prima
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
16 - 17 se trezește umflată de somn și dispare În baie, unde rămâne uneori și aproape o oră. De acolo iese proaspătă și plină de viață, cu mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și amețindu-mă din nou cu parfumul părului ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant, care Îndrăznesc să afirm că mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o făptură stranie, cu ochii extrem de mari, de un albastru intens, fosforescent, cu un chip luminos, pudrat parcă de un polen din cel mai fin, cu reflex ivoriu. Un păr sideral, galbenviu, Încovoiat În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
băuturii, ca și cum i-ar fi Încercat tăria. O, Doamne, de data asta chiar mi-a plăcut. Îmi dorisem s-o mai văd făcând așa... Era clar că Începeam să o iubesc pe Lola. Mi-a trecut degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de bar, de orchestră și de ochii unor neavizați. Încă de la început, cei doi se simțiră bine. Era o atmosferă plăcută. Acordurile muzicale erau fără stridențe. Ramurile unui arbore ce ocrotea masa lor ca o umbrelă le mângâiau frunțile și părul cu generozitate, din când în când, grație adierilor unui vânt ușor asemenea unui zefir de primăvară alintător. Mâncară câte o friptură de purcel, o stropiră cu un pahar de bere rece și ascultară muzică. În pauza ce urmă până la desert
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
boem, după cum mă recunoșteau alții. Era ca și cum aș fi purtat o mască, dar cu adevărat nu știa nimeni ce se află în spatele ei, nici măcar eu. Înainte să ies din casă obișnuiam să mă ating cu multă atenție, să simt dacă părul îmi era răvășit, dacă aveam buzele uscate sau dacă îmi apăruse vreun coș, aceleași mișcări pe care le face un orb pentru a se prezenta lumii. De multe ori îmi puneam prietenii să mă descrie așa cum sunt, cerându-le cât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de mama sau de tata, numai cu altă înfățișare. Nici unul nu a realizat cât a durat așteptarea, doar Alex a simțit-o pe Moni cum se ridică în picioare. Brusc a sărit și el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins pe o banchetă și lăsat acolo, iar ochii lui nu puteau privi decât în jos, la nervurile din parchet și la urmele de sare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]