3,617 matches
-
avea geniul formulărilor caustice, adesea gratuite, dar totdeauna memorabile și care îi aduceau mulți dușmani. În atmosfera aceea însă de atunci entuziasmul începea să înflorească și Paul Georgescu vedea în unii ceva suspect, incredibil, și nu-i cruța. Nu-i păsa încă pe vremea aceea de dușmani, era tânăr, cui îi pasă, în tinerețe, de acumulările neiertătoare care se strâng în urma noastră? Am făcut cunoștință cu o doamnă crishnamurtistă, cu care m-am plimbat pe aleile înzăpezite... Krishnamurti mă turburase și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
până atunci foaia mea matricolă, după care mi se înmîna o copie, arăta note mari, între 8 și 10, în cei trei ani anteriori, iar la purtare 10. Domnul Lascăr îmi dăduse acel 6 la purtare, dar nu mai îmi păsa... Și părăsii școala. Cine ghidează pașii unui tînăr? Unde mi-am dus eu lucrurile? Fiindcă știind că aici n-o să mă mai întorc, îmi luasem cărțile, caietele cu însemnări, plapuma dintr-o pătură violetă, dar cu nasturi și cearceafuri făcute
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
insist. I-am cerut scrisoarea înapoi, mi-a dat-o, am rupt-o în fața lui și i-am aruncat-o pe birou. Vroiam astfel să-mi arăt disprețul pentru neânțelegere și micime sufletească crezând, în naivitatea mea, că o să-i pese. Și am părăsit indignat încăperea fără să-i dau bună ziua. " Dacă m-am hotărât ca de pe acum să fiu scriitor, mi-am spus afară liniștit, atunci să încerc să public ceva și cu revista respectivă în mână s-o țin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aflasem că m-ar costa. Mai târziu, mai vedem, acum îmi plăcea aici. E bine sa ai două servicii, nu-ți mai pasă de șefi. În orice caz nu-ți pasă de cel care ar dori prea mult să-ți pese. N-aș fi putut spune că domnul Bosch făcea parte dintre aceștia, dar nici că era un director care nu te lua la ochi dacă nu-l salutai la sosire și la plecare. Nu mi-am dat seama că toți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nici măcar nu ne dădeam seama: noi eram liberi, puteam merge în voie unde doream, ne puteam întîlni când vroiam, sau sta acasă și... Și iată, unul din noi călcase draconica cenzură ca să exprime starea noastră de spirit, fără să-i pese de ceea ce avea să i se întîmple. Am citit abia atunci, în privirea lui, cum stătea cu mâinile de barele de fier și se uita la noi, cât de mult îl fascina prezența noastră, cât de mult îl fascinase, fără
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că e vorba de recrutarea celor cu studii, pentru școala de ofițeri și să-i prezint dovada că am făcut doi ani premilitară. I-am spus că n-am făcut. - Atunci, zice, o să faci armata ca simplu soldat. Puțin îmi păsa, dar această decizie a subofițerului mi-a salvat, poate, viața. Făcuți repede ofițeri, cei din generația mea au fost după aceea trimiși pe front de unde puțini au scăpat... Contingentul meu de soldați, mi-a mai spus acel majur, va fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Se putea trăi și fără ei. Dar îmi dădeam seama că apăruse în sufletul celui care, tânăr fiind, simțise nevoia să-i ridice acolo: nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
SĂ AJUNGĂ? LA O STĂPÂNIRE ABSOLUTĂ A RASEI UMANE. MARIN ÎNCEPU SĂ RÂDĂ, APOI, VĂZÂND CĂ SLATER ERA SERIOS, SE OPRI BRUSC. NU ȘTIU CE MI S-A PĂRUT ATÂT DE NOSTIM. DAR NU POT CONCEPE CA UNEI ASEMENEA MAȘINI SĂ ÎI PESE DE OAMENI. SLATER CLĂTINĂ DIN CAP. \ Nu e vorba de conștiință, ci de calcule. Nu avem de-a face cu un monstru megaloman, ci cu un instrument admirabil care rezolvă problema pe care i-am dat-o. Dacă putem evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nu gîndești". Dar "eată holera că sosia", Vâlcu întrebînd-o, cu șagă vicleană: He, Holeră, ce cauți pe la noi?/ Am venit să-ți iau copilele", răspunde ea, sub înfățișarea unei babe încîrpuite. Vâlcu știe că "poate să moară și nu-i păsa/ Dar de copile nu gîndea". El începe să plângă și intră la tocmeală cu boala spunîndu-i: "Lasă copilele/, Că mi-s dragi ca soarele/ Și-mi ia [mie] zilele". Holera cea puternică nu s-a îndurat de lacrimile românului. Vâlcu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mângâind duios frunzele care își făceau loc spre pământ. Aveau să putrezească, cine să le plângă pe ele, însă. Se lăsau călcate în picioare și purtate aiurea, amestecate cu glodul de pe uliți, duse prin ogrăzi și ogoare. Cui să-i pese de ele? Din înaltul copacului privi roată împrejur și lăsă să se scurgă picătura. Privi ogoarele negre și brăzdate, apoi gardul de nuiele, de unde nu ieșise vreodată, și poarta de fier, pe unde unii oameni intrau, iar alții nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ia să văd ce buruiană a lăsat fata asta la animale.” Varvara zăbovea în fata oglinzii. Întoarse lada pe dos și parcă tot nu avea cu ce să se îmbrace. Totul era nou pe ea și strălucea, dar nu-i păsa că fetele or să se uite cu invidie. Cămașa albă cu flori mărunte, mărgeluțe și fin brodată, poale drepte, curate ca prima zăpadă, cătrința numai fir, ce o lăsa să fie mlădie ca viță de vie și se strângea pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
au pornit, declanșându-se una din alta. Mecanism dereglat, care se răzbună pe stăpânul care l-a ținut atâta vreme sub supraveghere. Chiriașul A.P. este palid, palid... Nu mai are importanță ce spune. Principalul fusese spus, divulgat, nu-i mai păsa, va accepta trucul, va accepta convenția. — Tocmai căderile nebănuite la unul ca el ne-au apropiat, când le-am descoperit. Îmi povestea cândva cum în primul său an de șantier, în nu știu ce orășel ardelean, întâlnise, într-un tramvai, o tânără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
4. A trimis iarăși alți robi, și le-a zis: "Spuneți celor poftiți: "Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă." 5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. 6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. 7. Cînd a auzit împăratul, s-a mîniat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: "Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18. Isus, care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-mi atribuiți... Klapka zâmbi cu atâta bunătate, că Apostol se încurcă de tot și se opri în mijlocul frazei. ― De ieri, de la primul schimb de priviri, am înțeles că vezi în mine un dușman, reluă căpitanul. Nici nu mi-ar fi păsat de dușmănia ta, dacă pe urmă, când se zvârcolea fratele meu în ștreang, nu ți-aș fi văzut ochii plini de lacrimi... Nu protesta! Nu ți-ai dat seama, dar ai lăcrimat... și lacrimile acelea ți-au dezvăluit inima întreagă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atunci, dar rău nu-i părea, ci mai degrabă c-ar fi săvârșit o faptă bună prin care și-a ușurat inima și a curățit-o. Atunci nici o clipă nu s-a gândit la denunțul lui, atât de puțin îi păsa de lume și de toate cele ce erau afară de sufletul său. Azi Pălăgieșu a sărit brusc deasupra. Dacă într-adevăr a fost denunțul notarului la mijloc?... Aghiotantul generalului e un laș cu spinarea de trestie și poate că nu-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picioarele atârnând nemișcate, Apostol se uită lung la tava de pe masă. Își aduse aminte că n-a mâncat de ieri de la prânz. Se sculă și sorbi cu poftă ceaiul. Apoi se simți copleșit de o apatie grea. Nu-i mai păsa că e închis într-o odăiță, cu santinela la ușă... Se întinse pe pat cu fața-n sus și închise ochii. Stătu așa, fără gânduri, un răstimp care i se păru o veșnicie. Apoi aruncă o privire pe cadranul ceasului-brățară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a spus: - Bine, mamă, că i-ai pus la punct! Se săturase pậnă peste cap de ei, posesivi și iscoditori, bătậnd zilnic pragul casei, doar-doar vor mai afla cậte ceva, doar-doar vor mai putea bậrfi puțin. Niciodată nu mi-a păsat de ei, dar nau contenit să-mi facă rău toată viața. Cậnd am terminat facultatea și am sosit la post, am găsit o depeșă prin care conducerea inspectoratului fusese anunțată că eu sunt “de-a lor”, lucru care m-a
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el, ca să iei seama la el; 18. să-l cercetezi în toate diminețile, și să-l încerci în toate clipele? 19. Cînd vei înceta odată să mă privești? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
am să plec din țară, Căci mi-e dor cumplit”. Cineva îi face un semn și se apropie de ea, E băiatul care, i-a furat și lacrima Și a udat povestea lor cu multă tristețe, Dar nu i-a păsat deloc, îndurare cere. “Draga mea, nu trebuia să fugi tocmai acum Am învățat pe pielea mea că sunt un nebun. Nu trebuia să mă grăbesc, știu că sunt un laș, Dar te rog, te rog acum, în brațe să mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
meu, Mă macină gânduri de mult ucise Și tot ce e greu e în drumul meu cel prapăstios, Cad și mă ridic până la epuizare, Nădăjduită, întind mâna spre o salvare Care nu apare de nicăieri, Nu e nimeni să îi pese acum de mine, Doar un înger care încă mă mai poate ține, Acest înger, venit parcă din altă galaxie E tocmai iubirea ce mi-ai dat-o mie, Când eram la greu ai fost lângă mineă Mi-ai întins mâna
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
admirator, un tânăr pe care îmi venea să-l stâng de gât, ori de câte ori îl vedeam. Băiat cu un temperament vulcanic, dar sărac. De aceea, părinții Mariettei nu-l prea aveau la suflet; ei însă se pare că nu-i prea păsa. În cele din urmă, pentru că nu-mi puteam permite să pierd, am încălcat regula jocului. I-am spus doamnei Caldwell că aș dori să înceapă s-o îndemne pe Marietta să-l ia pe celălalt. Cât despre mine, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
seama de glumă și a răsuflat ușurată. Profesiunea liberă dar dependentă de voința ei era respectată. Au abordat alt subiect interesant și stresant pentru ea, vârsta. Acum se oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]