2,986 matches
-
În 1963 publică la Editura Gallimard romanul Parages, primit cu elogii de critica literară franceză, așa cum demonstrează cronicile lui Claude Mauriac și Philippe Brunetière. În ciuda succesului ca romancier, C. se întoarce la mai vechile preocupări teatrale, și în 1964 scrie pamfletul dramatic Brambura, care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează, în 1976, articolele despre arta medievală românească pentru La Petite Encyclopédie Larousse și colaborează, foarte rar, la alte inițiative publicistice ale exilului. Romanul Parages, scris în maniera discursivă și voit
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede un damnat, în veșnic abandon. Solitar insolit, va fi mereu un incomod protestatar în forme poetice voalate, dar care uneori frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârșită variație pe aceeași temă, înflorește un zâmbet sceptic în fața
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (datat Craiova, 1853) și Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi. El mânuiește un limbaj
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
în povestirile volumului Die Tatarin [Tătăroaica] (Hamburg, 1929), în romanele Der Strom ohne Ende [Fluviul fără sfârșit] (Berlin, 1937), despre viața pescarilor din Delta Dunării, și Vor den Toren [În fața porților] (Frankfurt pe Main, 1950). Traduceri: N.D. Cocea, Antidynastische Pamphlete [Pamflete antidinastice], București, 1951; Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, București, 1952, Das Liebeslied [Cântec de dragoste], București, 1981; Zaharia Stancu, Die Blumen der Erde [Florile pământului], București, 1955. Repere bibliografice: Ion Biberi, [Prefață] la O.W. Cisek, Eseuri și cronici plastice, București
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
erou colectiv (urbea), proiectat în destine individuale, cel de-al doilea este epopeea unui erou care își asumă destinul comunității. Se conturează astfel intenția autorului de a articula, cu mijloace literare, o istorie sui-generis a Banatului din ultimele două secole. Pamfletele scrise în anii tranziției de după 1989 au fost adunate în volumul Vremea hahalerelor (1998). SCRIERI: Sunt dator cu o durere, București, 1970; Spune-mi unde duce acest drum?, București, 1972; Neîmpăcați în mânie, București, 1974; Sentimentul puterii, București, 1976; Tornada
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
Istoriei ieroglifice ce rol ar fi trebuit să joace? Mai era un astfel de text, mai putea fi el un instrument politic? Astfel de întrebări au condus, cum e și firesc, și la răspunsuri diferite. P.P. Panaitescu etichetează cartea drept "pamflet" și justifică opțiunea pentru strategiile alegoriei prin intenția de a se proteja de efectele criticii sale acerbe la adresa contemporanilor: "Așadar, autorul a adoptat această formă literară pentru scrierea lui, deoarece dezvăluia secrete politice și personale, fapte care ar fi putut
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
avut, din păcate, decât un unic manuscris, și acela tăinuit de autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el această carte atât de dificilă. Scopul său era să difuzeze un pamflet politic, o istorie ascunsă?"18 Este Istoria ieroglifică un simplu pamflet politic, așa cum de multe ori a fost considerată? Autoarea consideră că nu și nu pot fi decât de acord cu ea: "și dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el această carte atât de dificilă. Scopul său era să difuzeze un pamflet politic, o istorie ascunsă?"18 Este Istoria ieroglifică un simplu pamflet politic, așa cum de multe ori a fost considerată? Autoarea consideră că nu și nu pot fi decât de acord cu ea: "și dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19. Într-adevăr, cine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o istorie ascunsă?"18 Este Istoria ieroglifică un simplu pamflet politic, așa cum de multe ori a fost considerată? Autoarea consideră că nu și nu pot fi decât de acord cu ea: "și dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19. Într-adevăr, cine ar fi stat să citească, la 1705, sute de pagini, într-un stil aluvionar, baroc, scrise într-o limbă română cel puțin ciudată? Pamfletul trebuie să lovească năpraznic, direct, fără ocolișuri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19. Într-adevăr, cine ar fi stat să citească, la 1705, sute de pagini, într-un stil aluvionar, baroc, scrise într-o limbă română cel puțin ciudată? Pamfletul trebuie să lovească năpraznic, direct, fără ocolișuri. Oricum, el nu își permite să pună la încercare răbdarea și temeritatea cititorului, pentru că din această complicitate își așteaptă succesul. Prin urmare, insistă îndreptățită Manuela Tănăsescu: "de ce această risipă de energie, de muncă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are pretenția de a fi o istorie adevărată, chiar lipsită de profunzime, ci o structură permeabilă care să dezvăluie cauzele faptelor, motivația lor complexă, deci un model verosimil al acestor fapte. Scriere partizană, de propagandă, fără să fie totuși un pamflet politic în sensul obișnuit al cuvântului, Istoria ieroglifică vrea să dezvăluie cauzele ascunse ale acțiunilor fiecărui concurent din cursa pentru putere, interesele care stau la baza acțiunilor lor și care le inspiră atâtea fapte neoneste drapate în veșmântul celor mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la rememorarea istoriei Monocheroleoparadalului. Ioana Em. Petrescu observă cu finețe faptul că scena propriu-zisă este precedată de o dezbatere cu miză fiolosofică, care va reprezenta "background"-ul ideatic, justificarea acestei istorii: "Dacă ne mulțumim să vedem în Istoria ieroglifică un pamflet politic sau o istorie în travesti animalier, povestea Monocheroleopardalului nu e decât transpunerea în registru alegoric a spectaculoasei ascensiuni politice a lui Constantin Cantemir. Dar o asemenea rapidă schimbare de stare socială este ea însăși, pentru D. Cantemir, punct de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
patrimoniu de realizări, criticul se încăpățâna să o gândească ca un spațiu de latențe. Continua, adică, să o privească ca pe vremea în care ea încă nu exista. 2.2. 1839. Sarsailismul și democratizarea scrisului Domnul Sarsailă, autorul e un pamflet legat de despărțirea de Cezar Bolliac. Heliade Rădulescu s-a întors împotriva mai tânărului poet (între ei era o diferență de aproape cincisprezece ani), după ce câțiva ani relația lor fusese excelentă. Criticul îl ajutase pe Bolliac să intre în Societatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lumea presei editând Curiosul, un ziar de format asemănător Curierului românesc. Apoi, visa să organizeze prima societate pur literară din țară. Poate că a fost vorba de invidie, poate că Heliade Rădulescu s-a simțit concurat, nu știm cu certitudine. Pamfletul care îl desființează pe Bolliac vizează explicit calitatea de scriitor a acestuia. Heliade Rădulescu îl acuză de impostură auctorială și îi reproșează ambiția de a se afirma ca poet. Oarecum surprinzător, după ce i-a vegheat și i-a încurajat începuturile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de deputat la Târgoviște 28, și înfrângerea îl va face să dea din nou importanță sarsailismului. Într-un text scris un an mai târziu, "Aproposito de Sarsailă", criticul justifică extinderea ariei de aplicație a cuvântului și chiar o reactualizare a pamfletului: Însă de la 1838 până la 1860 sunt vreo 22 de ani. Câte evenimente de atunci până acum! Câte n-a mai învățat d. Sarsailă? Câte roluri n-a mai jucat? El e revoluția împielițată, el - România în carne și oase, el
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
p. 470. 22 I. Heliade Rădulescu, "Despre epopee" (1870), în Critica literară, p. 264. 23 Heliade Rădulescu, Literatura. Critica, p. 36. 24 Ibidem, p. 70. 25 Ibidem, p. 55. 26 Ibidem, p. 14. 27 Ibidem, p. 148. 28 Contextul reactualizării pamfletului e expus de Anghelescu, Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie, pp. 275-276; în prelungirea acestuia, e evocat și un alt moment de revenire la "sarsailism", în 1865 (p. 289). Despre același episod, Papadima, Cezar Boliac, pp. 217-218. 29 I. Heliade
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1907 a fost sursă de inspirație și pentru Liviu Rebreanu care a realizat romanul „Răscoala", cea mai importantă operă literară dedicată evenimentului, Cezar Petrescu în romanul „1907", Spiridon Popescu în „Rătăcirea de la Stoborăni", Dinu Nicodim din „Lupii", I.L. Caragiale cu pamfletul - 1907, din primăvară până în toamnă, Vasile Demetrius în „Domnul deputat", iarăși Tudor Arghezi care într-un poem Cultură, din ciclul 1907 - Peizaje, notează: „În anii nouă sute șapte, Ca din senin, în martie, într-o noapte S-a ridicat spre cer
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră, de ce e așa? O fi, vorba ceea, specificul național? Gabriela Gavril, Fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
mult mai accentuat, dar nu dorea ca acest lucru să fie din cale-afară de cunoscut. Din acest an, ziarele și revistele românești au încetat să mai publice articole incisive care vizau China, în timp ce Ambasada chineză a renunțat să mai distribuie pamflete „antirevizioniste”. De aici înainte, China și România au început să-și articuleze reacțiile și să exprime o perfectă înțelegere reciprocă în relațiile externe, împotrivindu-se controlului și amestecului sovietic și, de asemenea, promovând dezvoltarea relațiilor economice și comerciale dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizând acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din engleză, ignorându-se existența unei sintagme cu valoare de pamflet în limba română. Sintagma „Legea confesiunilor religioase”, din 4 august 1948 (p. 79), se cerea (re)tradusă prin „Legea cultelor religioase”. Ziarul Cominformului este citat în varianta sa engleză, For a Lasting Peace, for a People’s Democracy (p. 184
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ciosvârta de carne din care s-ar fi preparat niște splendizi mititei, se făcu un fel de pastramă publicistică: numai piele și zgârciuri, vorbe scremute, idei belalii. Așa pățesc toate textele prefăcute. Ce credea la început autorul că este un pamflet exploziv, a doua, a treia zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se face în doi, atunci când nu și-l face singură o femeie sau când nu e, de
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
nici violența, nici călușul, nici crima, nici vicleșugul" (p. 47). La aniversarea a 60 de ani, în vara lui 1925, Ionel Brătianu are parte de un portret caricatural, ,sub masca de tiran" (p. 50). Publicistul depășește corozivitatea admisibilă într-un pamflet, când declară sumbru: ,De frații Brătianu, desigur, numai moartea lor ne va libera. (...) Treisprezece milioane de sclavi așteaptă, obscur și subconștient, sughițul liberator. Tiranii au împlinit șase zeci de ani. Înțelepciunea populară își zice: mult a fost, puțin a rămas
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
material»" ( cotidianul.ro, 26.08 01.09. 2002); "bănuielile cele mai des întâlnite atunci când se aduc în discuție nume de «baroni» sunt în legătură directă cu fenomenul corupției" ( ziuadevest.ro, arhiva, 2.02.2003); tonalitatea discursului variază de la insinuare la pamflet: "«Baronii locali», niște escroci și în același timp niște satrapi în județele lor, au defilat recent prin fața conducerii P.S.D., iar concluzia a fost «nepriceperea» lor de a-și imacula imaginea" ( aliantacivica.ro). E vorba și în acest caz de un
Baroni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13714_a_15039]
-
în ipsosul/ exoftalmic un bob de atropina./ Ziua străbate cu greu, pește ochii ei/ mașina ta de scris trece doliul panglicii sale - ficțiunea./ Și iată-i: se mișcă, se umplu de știri, de române fluviu,/ de lacrimi și foiletoane, aprige pamflete și reportaje de pe front, de țipetele dezarticulate ale poetului/ cîndva tînăr și genialoid, azi - un raft incert de bibliotecă. ăîncă puțină îți spui, ăîncă puțină îți șoptești, ași ai învinsă/ ziua străbate cu greu, Premiul Nobel pentru pace trișează/ și
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Față de cititori. Față de scrisul nostru. Față de noi înșine. Față de adevăr. Mai ales față de adevăr." Un articol din 1941, scris de Ion Vinea, ar merita să fie pus alături de celelalte texte celebre de atmosferă avangardistă. Lenin călătorește nu e doar un pamflet usturător la adresa noii mitologii roșii, dar e o pagină de mare literatură care începe așa: N-a fost cine știe ce arătos Vladimir Ulici Ulianoff..." și se continuă cu drumul bietei mumii prin trenuri și gări, ferit de prăpădul războiului: Un tren
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]