2,867 matches
-
explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie și ne-am găsit altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și dacă te-aș privi doar. Sper că nu pentru totdeauna, totuși. — Nu, doar În timpul zilei. Fii atentă, fata mea. Care-i treaba cu absintul - trebuie să-l bei foarte Încet. Așa cum e, amestecat cu apă, n-o să ți se pară prea tare, dar este, crede-mă pe mine. Te cred. Crezul lui Roger. — Un crez pe care sper să nu ți-l schimbi, așa cum a făcut lady Caroline. — Decît dacă-mi dai motive. Dar tu nu ești deloc ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atît de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să dăm și noi sau să-i parăm loviturile. SÎntem pe jos. Doar Bruce Încasează loviturile, șuturile. El mă protejează pe mine, Îl protejează pe Stevie, pe toți ceilalți... nu... nu... Carole nui aici. Stevie nui aici. SÎnt doar eu. Bruce. Bruce și Viermele. Țiaduci aminte cîntecuăla vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mea este că civilizația epocii de aur a fost distrusă în timpul primei vizitări. Clane spuse. - Mă bucur că mi-ai arătat asta, dar care e scopul unei asemenea acțiuni? Czinczar răsuflă adânc. Și făcu o a doua mișcare, pentru a para catastrofa sugerată de fiecare acțiune și purtare ale acestui prizonier neobișnuit. Spuse: - Ar fi o gravă eroare, pentru fiecare dintre noi, să ne distrugem armatele. - Ceri îndurare? Asta era prea de tot. Barbarul își arătă dinții într-un rânjet: - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
viața uitîndu-se îndărăt după ce n-a avut, după ce nu se mai poate". La capitolul femeie, mai multe n-am învățat decît am învățat de la tata, dar nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Samuel i-a zis: "Domnul rupe astăzi domnia lui Israel deasupra ta, și o dă altuia mai bun decît tine. 29. Cel ce este tăria lui Israel nu minte și nu se căiește, căci nu este un om ca să-I pară rău." 30. Saul a zis iarăși: "Am păcătuit! Acum, te rog, cinstește-mă în fața bătrînilor poporului meu, și în fața lui Israel; întoarce-te cu mine ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău." 31. Samuel s-a întors și a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și atunci ajungeau la un magazin de jucării vechi ca niște obiecte. Asta era moartea lor, să nu se mai joace nimenea cu ele. Noroc că acolo era un vânzător ca un vrăjitor care le dădea suflet din nou, ca să pară vii și să le placă la copii, că altfel nu le cumpără nimeni. Deci vânzătorul acela le dădea viață din nou. Nu era un vânzător de jucării, ci un vrăjitor de jucării. El le dădea suflet din nou, și ele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu mai rămâne nimic din ceea ce te-ar întoarce de unde ai pornit. Azi, tu uiți de ei sau zici că nu poți să vii din lipsa de timp, mâine, e aceeași poveste, până o să ajungi în clipa când o să-ți pară rău, nu că nu ai avut timp, ci că nu ai dorit să ți-l faci. Dacă ai o dorință sinceră, găsești timp, găsești surse. Nu trebuie să uităm că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cred nimic! Îl știu pe soțul tău ca pe un om integru, nu s-ar coborî el până la o fătucă, în fond, o subalternă. Dar mai știi, uneori bărbații, indiferent de sezon, preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare, se întâmplă atâtea în lumea asta și la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de la prânz. Într-un moment de iluminare, cu o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
forța fizică necesară să treci și peste acest obstacol!? Ai avut și ai să mai ai cu siguranță zile fericite! Motivația care trebuie să te întărească, să-ți procure energia trebuitoare, este fetița ta care are nevoie de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iubitor. Deși era o joi seara oarecare, agenții de securitate, din cei selectați pentru crema societății, erau la post și, deși nu ne‑au făcut nici un fel de probleme vreunuia dintre noi, nici rabat nu ne‑au făcut: douăzeci de parai numai ca să intrăm pe ușă. Dar n‑am apucat să‑mi plătesc partea, pentru că Christian a extras cu Îndemânare trei hârtii de douăzeci dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Îndesa destulă mâncare pe gât Între ora două și șase dimineața ca să supraviețuiesc În următoarele douăzeci de ore. Aici parc‑ar fi un nenorocit de Ramadan, Em - nu se mănâncă pe timpul zilei. Mda, chiar că e cazul să‑ți pară rău că nu ai fost În locul meu. Cealaltă linie a Început să clipească și am pus‑o pe Emily În așteptare. De fiecare dată când suna, gândul Îmi zbura rapid, incontrolabil spre Alex și mă Întrebam dacă nu cumva o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adusesem două pachețele cu zaharină În loc de două cuburi de zahăr. Același rezultat, dar alt joc. Cine și‑ar fi putut Închipui că personalul se schimba cu atâta repeziciune la Starbucks? Nu era nici măcar o singură persoană care să‑mi se pară cât de cât cunoscută, ceea ce făcea ca timpul pe care Îl petrecusem acolo să‑mi pară mult mai Îndepărtat. Mi‑am netezit pantalonii negri bine croiți, dar nu de firmă, și m‑am uitat În spate ca să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și‑ar fi putut Închipui că personalul se schimba cu atâta repeziciune la Starbucks? Nu era nici măcar o singură persoană care să‑mi se pară cât de cât cunoscută, ceea ce făcea ca timpul pe care Îl petrecusem acolo să‑mi pară mult mai Îndepărtat. Mi‑am netezit pantalonii negri bine croiți, dar nu de firmă, și m‑am uitat În spate ca să mă asigur că nu adunasem cumva pe turul lor ceva din noroiul orașului. Știam că există pe undeva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Început să uzez o formulă de adresare ce deranjează pe toată lumea; mi-a venit spontan, când m-am Întâlnit pe hol cu Romulus A., acest homunculus mizer cu tocuri femeiești de o palmă, cu părul răsucit vâlvoi În sus ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arătat amintirile lui, din care am aflat că el a fost inițiatorul intrigilor puse la cale contra mea. 12 ianuarie 1960 (marți) Din cauza unei curățenii generale În casă, a trebuit să renunț pentru câteva zile la jurnal, ca să nu se pară suspect, În timpul acestor zile, Fredy m-a informat asupra multor realități ale vieții necunoscute mie. Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nelămurite, pe care nu i le astâmpăra viața modernă cu artificiile și convențiile ei. Nadina glumea și nu înțelegea cum poate o femeie frumoasă ca Eugenia să fie fericită cu Gogu, care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. De aceea se simți în tovărășia tânărului Herdelea parcă s-ar fi întors câteva clipe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găsi răsunet decât la o parte din oameni, ceilalți întorcînd doar capetele spre dânsul cu o uimire binevoitoare. Plutonierul Boiangiu însă, închipuindu-și că s-a aprins și vorbește urât fără să-și dea seama, încît mai târziu are să-i pară rău că s-a făcut de râs, ridică deodată mâna și-i acoperi gura cu palma ca unui copil nepriceput. Gestul jandarmului scoase cu totul din minți pe Petre, care-l socotea ca o nouă înjosire a lui în fața satului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Amara. Amână plecarea cu o zi. Poimâine pleacă și Olguța acasă. Poți s-o însoțești, să-i ții de urât și chiar să faci o vizită părinților ei la Craiova. Am eu, așa, o bănuială că n-are să-ți pară rău. Trenul pleca la cinci. Grigore aștepta în gară de la patru. Întâi sosi Titu Herdelea cu un mic buchet de flori albe. Într-un moment de plinătate sufletească, Grigore i-a spus ieri, când au dejunat împreună, că e fericit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mai întâi a fost castelul. Casele s-au făcut după aceea. Oamenii nici nu se întreabă cum se poate ca soarele să apună fără să răsară... Orașul nostru e o lume cam aplecată într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l pună pe pânză, dar nu era ambalat și nici de la el nu primeau orice, să nu se ia. Faraon scotoci prin cabină și aduse un pumn de măsline pe care le lăsă, mândru, să picure, una câte una, ca să pară mai multe. Calu privi, cu oarece nemulțumire, dar nimeni nu se mai urni. — Păcat că astea nu-s bune de mâncat, observă Chisăliță, privind spre muntele care se înălța lângă ei. — Ba să nu crezi... spuse Bunelu, pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Soho House. El continuă. —Elisa a sunat și i-am spus că n-am cum să ajung; sunt așteptat la petrecerea lui Caleb. M-a Întrebat dacă poate să-i aducă aici pe tipii de la BlackBerry, că o să li se pară mișto să vadă „o adevărată petrecere branșată“ sau un căcat de felul ăsta. Așa că trebuie să ajungă din clipă-n clipă. Aici trebuie să fim, bine? M-am uitat la el bănuitoare, Întrebându-mă cum de s-a ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]