8,430 matches
-
lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele Între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate Într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în sensul că persoana constituie ființa în mod perfect liberă; persoana există și nu poate decât să existe în forma cunoașterii, înțelegerii și deschiderii față de ființă. Cu aceste sarcini nu vrem să susținem că metafizica persoanei constituie o a treia paradigmă ontologică alături de cea a Unului și de cea a Ființei, deoarece persoana este în ființă și îi constituie cea mai înaltă concretizare, și „principiul-persoană” nu face altceva decât să ducă la împlinire paradigma metafizicii ființei.” Același autor încearcă să răspundă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că metafizica persoanei constituie o a treia paradigmă ontologică alături de cea a Unului și de cea a Ființei, deoarece persoana este în ființă și îi constituie cea mai înaltă concretizare, și „principiul-persoană” nu face altceva decât să ducă la împlinire paradigma metafizicii ființei.” Același autor încearcă să răspundă la o întrebare care se asociază direct încercării noastre de a defini persoana. Ce anume definește ființa? În acest demers trece de la o facultate la alta, care ar putea să distingă identitatea persoanei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
într-o dimensiune metafizică de care se simte vizibil influențat. În baza acestei teorii poate să trateze persoana ca „sistem” al cărei nucleu, constituit de ordinea în mod obiectiv autentică, este relevabil în fiecare act și preferință. Ordo amoris devine paradigma personalismului lui Scheler la nivel antropologic, istoric și religios. Faptul că ordo amoris devine o referință pentru orientarea dinamicii de interiorizare a valorilor ca ens amans, elaborează continua sa „redefinire a existenței sale în lume”, datorită propriului sistem de preferințe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
altă, parte rațiunea morală, considerată în autonomia sa relativă și orientată spre credință, într-un raport de circularitate dialectică. Confruntarea constantă și critică cu propriul trecut asigură măsura vitalității unei tradiții, și, în același timp, legitimează progresul prin asumarea noilor paradigme. Experiența morală asigură progresul continuu al teologiei morale și, în cadrul acesteia, subiectul moral face experiența propriilor limite și a conflictualității propriei istorii. În acest context amplu, își găsesc locul în domeniul teologiei morale cele două expresii, „lumina evangheliei” și „experiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fagurele albinelor în prisme hexagonale, construcții ce se aseamănă mai mult cu cilindri ce ocupă mai puțin loc. Minunată economie de spațiu! Fig. 11 Mulți înțelepți modești, profunzi dar smeriți, s-au oprit pentru a admira Providența în această minunată paradigmă, aspect fără tăgadă, nefiind purtat de spirit sectar, a atribui albinelor o așa cunoaștere a geometriei, cum sunt prismele hexagonale, figurile care se îmbină unele în altele fără a ocupa loc și a oferi spațiul care se apropie cel mai
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
un ochi îndreptat spre «lucrurile de pe urmă», adică spre lucrurile ce, dincolo de aparențe, contează cu adevărat, atât în caz de faliment, cât și în caz de prosperitate pentru viața umană, acești oameni, într-o oarecare măsură de neînțeles, pot constitui paradigma unei adevărate renașteri a umanității pe fața Pământului. Persoanele consacrate nu formează o Biserică paralelă, ci sunt cu adevărat în Biserică, deși sunt prezenți în ea și în sânul istoriei «în mod profetic». În multe privințe sunt bărbați și femei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
incomodați, acceptând să facem praf proprii idoli, fără a uita că idolii, prin natura lor, au un caracter aparent religios. Acest text al Genezei, care pune bazele credinței lui Abraham, este deja citat și interpretat de Filon Alexandrinul ca o paradigmă a vieții de credință: «Dumnezeu vrea să curețe sufletul omului. Este necesar ca acesta să renunțe la cele trei puteri ale trupului: la senzație, la imaginație și la cuvântul articulat». Pentru Filon, importanța textului stă în principal în sensul său
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de cel Preaînalt slujitorului și prietenului său Abraham: «... și din casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă spre noi orizonturi. Drama sterilității - ca paradigmă a falimentului și a morții iminente - influențează și, oarecum, cumpănește întreaga existență a lui Abraham, și nu doar a lui, ci și pe aceea a tuturor celorlalți. Și iarăși, Scrisoarea către Evrei ne duce departe... în profunzime: «El credea că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
astfel la un nou "modus vivendi" (i la noi modele (i metode de cunoa(tere. Ce a urmat a fost o lung( zbatere (ntre metodă experimental(, pozitiv(, (i cea speculativ(. Fiecare domeniu a (ncercat s( descopere (i s( impun( noi paradigme. Cunoa(terea va fi definit(, pe rînd, ca fiind rodul evolu(iei (tiin(ifice (dup( modelul evolu(ionist), al descoperirii (dup( Einstein), al inven(iei sau al imagina(iei (dup( Planck) etc. Th. Kuhn arăt( (ns( c( fenomenul cunoa(terii
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
dup( Einstein), al inven(iei sau al imagina(iei (dup( Planck) etc. Th. Kuhn arăt( (ns( c( fenomenul cunoa(terii este rezultatul unei revolu(iei (tiin(ifice, al abolirii unui model (i al (nlocuirii lui cu un altul. (n consecin((, paradigmele ce sînt (nlocuite unele cu altele au un caracter incomensurabil. (n eseul (mpotriva metodei: schi(( a unei teorii anarhiste a cunoa(terii (1975), P. Feyrabend atac( metodologiile curente tip "lege-(i-ordine" (i enun(( urm(torul principiu: "merge orice". (n
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
lichidarea „decalajelor” 72 Sociologia în societățile subdezvoltate 73 Sociologia în societățile în tranziție 74 Acțiunea socială și „ideile” ca obiect al cunoașterii 76 Producerea strategiei: cunoaștere științifică sau cunoaștere instituțională? 77 Explicarea tranziției: ideologie și știință 78 Asimilarea într-o paradigmă comună a perspectivei cognitive și a perspectivei sociale 79 Epistemologia problemelor cu soluție unică versus epistemologia problemelor cu soluții multiple 83 Dubla perspectivă: cognitivă și socială 85 Decizia P.I. și decizia C.P. 86 Capitolul 5 - Comunalitatea strategiilor tranziției: actorii externi
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
externi 90 Actorii externi în modelarea tranziției 90 Comunalitatea 90 Interesul Occidentului 91 Teama 91 Instituțiile occidentale implicate în elaborarea strategiei tranziției 92 Stratul al doilea al strategiei tranziției 94 Strategia reformei economiei 94 Strategia reformei politice 95 A fost paradigma tranziției o alegere inevitabilă sau existau alternative? 98 Capitolul 6 - Actorii interni: procesul politic în societatea românească în tranziție 101 O ipoteză explicativă a procesului politic în perioada tranziției 101 Structura socială a societății socialiste 102 Structura socială în perioada
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și mecanismele democrației 152 Mass-media și voluptatea eșecului 155 Capitolul 8 - Spre o teorie explicativă a tranziției 158 Opțiunile strategice ca factori explicativi ai eșecurilor tranziției 158 Elemente pentru construirea unei teorii a tranziției 174 Principiul pluralismului structural 174 O paradigmă simplistă a economiei tranziției 174 Teoria dublei tendințe structurale: economia „normală” de piață și economia „de pradă” 175 Corupția ca formă a economiei de pradă 180 Modelul explicativ al eșecurilor tranziției 183 Două opțiuni strategice ale explicației 183 Structura modelului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a fost corectă, era de așteptat ca procesul de schimbare să meargă satisfăcător. Dar atunci când strategia însăși este sursa rateurilor? Acestea tind să fie prezentate doar ca erori în aplicarea strategiei sau efecte ale intervenției unor factori externi. Este reeditată paradigma leibniziană a lumilor posibile: „Trăim mereu în cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții multiple
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
erori în aplicarea strategiei sau efecte ale intervenției unor factori externi. Este reeditată paradigma leibniziană a lumilor posibile: „Trăim mereu în cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții multiple deschide o cu totul altă linie de raționare. Strategia aleasă nu este singura posibilă și nu neapărat cea mai bună. Fenomenele negative pot fi rezultatul alegerii unei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tranzițietc " Câteva condiții epistemologice ale constituirii unei teorii științifice a societăților în tranziție" Sociologia tranziției: un alt tip de sociologie?tc "Sociologia tranziției\: un alt tip de sociologie?" Este important să examinăm o întrebare-cheie: în lumea actuală există o singură paradigmă a sociologiei, care se aplică la diferite realități, sau paradigme diferite? Nu cred că putem vorbi despre mai multe sociologii. Sociologia este o știință cu principii teoretice și metodologice unice. Ea poate însă prezenta largi variații în funcție de realitatea socială în raport cu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
societăților în tranziție" Sociologia tranziției: un alt tip de sociologie?tc "Sociologia tranziției\: un alt tip de sociologie?" Este important să examinăm o întrebare-cheie: în lumea actuală există o singură paradigmă a sociologiei, care se aplică la diferite realități, sau paradigme diferite? Nu cred că putem vorbi despre mai multe sociologii. Sociologia este o știință cu principii teoretice și metodologice unice. Ea poate însă prezenta largi variații în funcție de realitatea socială în raport cu care se dezvoltă. Diferențele de configurație socială generează unghiuri diferite
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
relativ distincte. Este mai productiv să trecem dincolo de estimarea, corectă la un nivel general, dar mai degrabă superficială, că există o singură sociologie și să acordăm o atenție mai mare varietății dispozitivelor gândirii sociologice. Suntem încă departe de existența unei paradigme unice a sociologiei. Există mai degrabă o multitudine de paradigme, cu variate grade de comunalitate/diferențiere. Societățile în tranziție prezintă diferențe importante față de societățile occidentale prin mecanismele lor de schimbare/funcționare, analiza acestora presupunând în consecință dispozitive teoretice și metodologice
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la un nivel general, dar mai degrabă superficială, că există o singură sociologie și să acordăm o atenție mai mare varietății dispozitivelor gândirii sociologice. Suntem încă departe de existența unei paradigme unice a sociologiei. Există mai degrabă o multitudine de paradigme, cu variate grade de comunalitate/diferențiere. Societățile în tranziție prezintă diferențe importante față de societățile occidentale prin mecanismele lor de schimbare/funcționare, analiza acestora presupunând în consecință dispozitive teoretice și metodologice distincte. Din acest motiv, ne putem aștepta ca analiza unor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
diferențiere. Societățile în tranziție prezintă diferențe importante față de societățile occidentale prin mecanismele lor de schimbare/funcționare, analiza acestora presupunând în consecință dispozitive teoretice și metodologice distincte. Din acest motiv, ne putem aștepta ca analiza unor astfel de societăți pe baza paradigmei sociologiei occidentale să prezinte riscul unor distorsiuni importante. Diferențele de problematică socială, generatoare de tematici sociologice distincte, se plasează, în principal, pe trei dimensiuni: realitatea cercetată, atitudinea comunității față de realitatea socială și direcțiile și mecanismele de schimbare a realității, pe
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
exemplu) sau structural marginale: tensiuni și conflicte interetnice, dependența de droguri, supraponderalitate etc. Sociologia marxist-revoluționarătc "Sociologia marxist‑revoluționară" Sociologia inițiată în secolul al XIX-lea de către Marx a fost centrată pe schimbarea prin revoluție a societății capitaliste. Șansa dezvoltării acestei paradigme a fost anulată de înlocuirea sa cu o abordare ideologică, fiind subordonată activității partidelor comuniste. Unele dezvoltări, independente de ideologia partidelor politice, pot fi găsite în țările din America Latină. Realitatea cercetată este cea a societății capitaliste a secolului al XIX
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
inevitabil, o schimbare în configurarea sociologiei practicate aici. Dacă la început sociologia a fost respinsă cu eticheta de „știință burgheză”, după acceptarea ei a fost supusă unei puternice presiuni politice și ideologice. Regimurile comuniste au încercat să impună constituirea unei paradigme sociologice „marxiste” care să exprime punctul de vedere al partidelor comuniste. În realitate, practica sociologică a combinat eclectic și contradictoriu trei tendințe diferite: • sociologia loială programului comunist era centrată pe încercarea de a identifica modalitățile de acțiune pentru promovarea proiectului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociologia organizațiilor, a comunităților umane, a calității vieții, psihologia socială, în special cea umanistă. Reușind să ofere produse valide științific, sociologia nu a putut să evite complet anumite opțiuni eclectice forțate de presiunea ideologică. Evoluția sociologiei tot mai departe de paradigma ideologiei comuniste a fost, inevitabil, de natură a genera o reacție ostilă din partea regimului comunist, care, de la sfârșitul anilor ’70, a marginalizat sever sociologia până la a o desființa. Nici în țările socialiste, nici în țările occidentale nu a existat o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în urmă”. România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, este un caz tipic. Sociologia românească dintre cele două războaie, reprezentativă în mod special fiind Școala sociologică de la București, a dezvoltat o paradigmă distinctă, centrată pe programul reformei sociale, substanțial diferită de sociologia occidentală. Cadrul de referință al sociologiei acestor societăți era exemplaritatea societății occidentale. În raport cu acesta, sunt identificate „rămânerile în urmă”, „decalajele”, situațiile de „subdezvoltare” care trebuie lichidate. Nu este întâmplătoare centrarea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]