3,408 matches
-
costând 9065 lei și 10 parale . Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a credincioșilor parohiei, schimbându-se pardoseala de brad de la pereții exteriori cu alta, tot de brad și
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
a slujit drept biserică parohială în Gostila, comuna Poiana Blenchi, județul Sălaj până în jurul anului 1810 când este înlocuită de o nouă biserică de zid. Vechea biserică de lemn, rămânând fără folos în Gostila, este vândută parohiei din satul Țop, astăzi Pădurenii de lângă Gherla. De
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
fiind chiar locuitorii satului care cară material de construcție din ruinele palatului. În urmă cu câțiva ani, printre „destinațiile” acestor materiale, de care se putea beneficia gratuit (!), se găsea și biserica din sat, unde materialul era adunat pentru nouă casă parohială.”" În prezent, din frumosul conac mai există doar ruine exterioare și niște beciuri.
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
alte date. După secularizarea averilor mănăstirilor din 1864, la Jitianu n-a mai fost viață monahală. Între anii 1864 - 1873 aici a funcționat o școală de agricultură, care a fost mutată la Herăstrău (astăzi București). Lăcașul a rămas ca biserică parohială a satului Balta Verde, până în anul 1914, când biserica a fost închisă pentru că ajunsese într-o stare avansată de degradare. Între anii 1925 - 1932, Comisia Monumentelor Istorice, ajutată și de credincioșii din zonă, a reparat biserica, fără a-i aduce
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
Biserica Nașterea Maicii Domnului este o biserică ortodoxă din cartierul Iosefin, Timișoara. La 25 ianuarie 1902 Iacob Marian și-a donat întreaga avere Consistoriului Diecezan Arad în scopul zidirii unei biserici parohiale în cartierul Iosefin. Constituirea parohiei ortodoxe din cartierul Iosefin se face în urma adunării parohiale din 17 aprilie 1921 convocată de av. Emanuil Ungurianu, înființarea parohiei fiind aprobată de Episcopia Aradului prin hotărârea nr. 1941/1921. În urma demersurilor lui Emanuil Ungurianu
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
o biserică ortodoxă din cartierul Iosefin, Timișoara. La 25 ianuarie 1902 Iacob Marian și-a donat întreaga avere Consistoriului Diecezan Arad în scopul zidirii unei biserici parohiale în cartierul Iosefin. Constituirea parohiei ortodoxe din cartierul Iosefin se face în urma adunării parohiale din 17 aprilie 1921 convocată de av. Emanuil Ungurianu, înființarea parohiei fiind aprobată de Episcopia Aradului prin hotărârea nr. 1941/1921. În urma demersurilor lui Emanuil Ungurianu, în 1925 Primăria Timișoarei a donat parohiei un teren de 1319,8 m în
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin, alt sfert pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană, iar jumătate Casei de Educație Națională. O altă donație, de 100 000 lei lăsată prin testament de av. Cornel Nicoară, membru în sinodul parohial, este primită pentru construirea bisericii în anul 1931. În 1931 Ioan Imbroane încredințează proiectarea bisericii lui Victor Vlad. Construirea bisericii începe în 8 septembrie 1931, slujba de sfințire cu ocazia punerii pietrei de temelie fiind făcută de episcopul Aradului, Grigorie
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
a fost săvârșită în această biserică în anul 1938, de către episcopul unit Iuliu Hossu. În anul 1948 Parohia Greco-Catolică din Tăuți a fost desființată, iar biserica din lemn a fost trecută în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În prezent fosta biserică parohială este filie a Parohiei Ortodoxe Sălicea. Din inițiativa preotului paroh Liviu Rus s-au făcut lucrări de consolidare și reparație a bisericii în anul 1996. S-a înlocuit în întreginme acoperișul cu un altul din șindrilă de brad. Pereții exteriori
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
sub numele de Stolun. În anul 1733 în timpul conscripției efectuate de episcopul unit Ioan Inochentie Micu (1729-1743) în Stolna, sat pur românesc, erau 12 familii uniți, iar preotul lor se numea Ioan. Erau 60 de suflete, aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3 care. În 1750 parohia Stolna aparținea protopopiatului Jucu (Archidiaconatus Suchiensis), din dieceza Făgărașului, erau 178 de locuitori, o biserică, un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3 care. În 1750 parohia Stolna aparținea protopopiatului Jucu (Archidiaconatus Suchiensis), din dieceza Făgărașului, erau 178 de locuitori, o biserică, un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3 găleți de sămânță și fânețe de 3 care de nutreț. În 1755 este menționat preotul Gligor. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În 1760-1762, în Stolna
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
de 3 care de nutreț. În 1755 este menționat preotul Gligor. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În 1760-1762, în Stolna existau 27 de familii, neuniți, un preot, o casă parohială, sesie "3 agris cub și 3 foeneta." (3 câble teren arabil și fânaț de 3 care) În 1762 era un preot ortodox și 27 de familii. Conscripția din 1766 găsește în Stolna 144 de suflete, 73 bărbați și 71 femei
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
1873, paroh în Panic, administrator; - Simion Teotelecan (1873-1881), paroh în Someșu Rece, administrator; - Teodor Lungu (1882), paroh în Mărișel, administrator; - Vasile Metea (1883-1912), paroh în Luna de Sus; - Grigore Băloi (1913-1920), paroh în Luna de Sus; - Emil Lungoci (1920-1922), administrator parohial la Luna de Sus și filia Stolna; - Ioan Radu, paroh în Stolna 1940-1944, paroh în Luna de Sus (1922-1940/1944-1969); - Zaharie Rusu -mai 1947 -1 octombrie 1948, administrator parohial;. - Iosif Chertes (1969-1972), paroh în Luna de Sus; - Vasile Bonda (1972-2000
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Băloi (1913-1920), paroh în Luna de Sus; - Emil Lungoci (1920-1922), administrator parohial la Luna de Sus și filia Stolna; - Ioan Radu, paroh în Stolna 1940-1944, paroh în Luna de Sus (1922-1940/1944-1969); - Zaharie Rusu -mai 1947 -1 octombrie 1948, administrator parohial;. - Iosif Chertes (1969-1972), paroh în Luna de Sus; - Vasile Bonda (1972-2000), paroh în Luna de Sus; - Ionel Racolța (2000-2003); - Lucian-Alin Apahidean din 2003. Dacian But-Căpușan - Monografia satului Stolna Stolna, Cluj
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Romei îndată după decretarea ei la Alba-Iulia (1700) cum făcuseră satele din jur. Astfel, parohia pe timpul conscripției lui Inochentie Micu Klein din anul 1733 era neunită (ortodoxă), și avea 40 de familii cu 200 de suflete. Avea biserică și casă parohială, loc arător de 4 cubele (2 jug.) și cositor de 6 cară de fân. Preot era popa Gabor. Probabil, după vizita canonică a episcopului Petre Pavel Aron din anii 1755-1763, au început a trece unii la Unire, pentru că în 1763
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
Berindu, nu corespunde adevărului, ba chiar e cunoscut de toți că nu posed nimic din acel teritoriu”. Până când satul a fost situat în locul numit Pustă, mânăstirea aceasta din poiana Vad, dintre pădurile apropiate de sat, a servit și ca biserică parohială, căci averea mânăstirii era aceeași cu a parohiei de pe vremea lui Klein. În 1762 a trebuit să fie mutat satul în locul unde este acum, primind aici și o sesiune nouă, pentru că o statistică din acest an spune că Berindu are
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
trebuit să fie mutat satul în locul unde este acum, primind aici și o sesiune nouă, pentru că o statistică din acest an spune că Berindu are 1 preot unit, 2 preoți neuniți, 72 de familii și 1 biserică neunită, 2 case parohiale și loc arător la biserică de 14 cubele și cositor de 5 care de fân. Unirea românilor din părțile aceastea s-a făcut prin Episcopul Maior (1772-1782). Biserica cea mai veche a satului este o bisericuță de lemn ce ,străjuiește
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
Facultății de Teologie din Chișinău (1926-1927), apoi ca decan al Facultății de Teologie din București (1927-1929 și 1933-1936). În anul 1923 a fost hirotonit de către mitropolitul-primat Miron Cristea ca preot pentru Biserica Amzei din București. A inițiat publicarea revistei "Curierul parohial al Bisericii Amzei". A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la diferite întruniri cu caracter ecumenic din străinătate, dintre care menționăm Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928). În anul 1936 a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
astfel trimitere la stilul secesionist maghiar a Palatului Culturii. Pe turla bisericii este montată un ceas, iar în fiecare zi la ora 12 sunt trase clopotele. Construcția a durat între 1999 și 2006. În Sala Bözödi György din incinta complexului parohial sunt organizate expoziții artistice și diferite evenimente culturale.
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
vremurilor de atuncea, acum se văzu iarăși măreață prin bunăvoință prințului Alexandru Ghica și din partea cheltuielii a cuviosului protosinghel Ciprian, egumenul acestei sfinte mănăstiri"” . Între anii 1864-1877 (când datorită deselor inundații și izolării este închisă) lăcașul a funcționat că biserică parohiala pentru sătenii din Măxineni. După retragerea din noiembrie-decembrie 1916, Armata Română a consolidat frontul pe linia Șiretului și în regiunea mănăstirii s-au purtat lupte aprige. Fiindcă turlele bisericii erau folosite de inamici că post de observație al concentrărilor militare
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
dominicani au venit în Warburg în 1281. Clădirea mănăstirii lor era situată "între orașe". În evul mediu mai multe asociații creștine dedicate faptelor bune și cunoscute sub numele de "Kalandbrüderschaften" s-au colonizat în Warburg, majoritatea în orașul nou. Biserica parohială din Orașul vechi a devenit din 1283 biserica dominicană cu hramul "Maria in vinea". Parohiile din orașul nou și orașul vechi au câte un centru parohial cunoscute sub numele "Böttrichhaus" ("Casa Böttrich") și "Arndoldihaus" ("Casa Arndoldi") două construcții din secolul
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
sub numele de "Kalandbrüderschaften" s-au colonizat în Warburg, majoritatea în orașul nou. Biserica parohială din Orașul vechi a devenit din 1283 biserica dominicană cu hramul "Maria in vinea". Parohiile din orașul nou și orașul vechi au câte un centru parohial cunoscute sub numele "Böttrichhaus" ("Casa Böttrich") și "Arndoldihaus" ("Casa Arndoldi") două construcții din secolul al XVI-lea aparținând stilului gotic târziu. Fiecare parohie are câte două grădinițe. În toate cartierele, excepție făcând Dalheim și Herlinghausen există câte o biserică catolică
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
Arndoldihaus" ("Casa Arndoldi") două construcții din secolul al XVI-lea aparținând stilului gotic târziu. Fiecare parohie are câte două grădinițe. În toate cartierele, excepție făcând Dalheim și Herlinghausen există câte o biserică catolică. Fiecare din aceste biserici are propria casă parohială. Parohiile de pe teritoriul orașului Warburg sunt împărțite în două domenii pastorale care țin de protopopiatul din Höxter-Warburg. Biserica catolică a avut în proprietate Spitalul "St. Petri Hospital" ("Sf. Petru"), acesta a fost localizat pentru o vreme în zona centrală a
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
Warburg dreptul de a folosi biserica pentru slujbele organizate de acesta. Acest hotărâre aflată în vigoare și astăzi face din biserica amintită defacto o „biserică simultană“ pentru comunitatea evanghelică din Warburg și pentru liceul Marianum. Comunitatea evanghelică are un centru parohial „Casa Corvin“ , un centru familial "Arche", o biserică în Herlinghausen și un centru bisericesc în Herlinghausen. Pentru credincioșii protestanți mai există în partea de vest a orașului Warburg, în Rimbeck încă o parohie cu biserică, centru parohial și un azil
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
are un centru parohial „Casa Corvin“ , un centru familial "Arche", o biserică în Herlinghausen și un centru bisericesc în Herlinghausen. Pentru credincioșii protestanți mai există în partea de vest a orașului Warburg, în Rimbeck încă o parohie cu biserică, centru parohial și un azil de bătrâni aflat sub patronajul diaconiței Febe. În anul 1890 existau în parohiile din Warburg 948 de credincioși (au fost incluși în această statistică și cei 350 de credincioși din Herlinghausen), în 1937 c. 1400 credincioși, după
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
refăcut iconostasul, s-a podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]