3,499 matches
-
antecesorului de către G.Călinescu în a sa Istorie, de care Alexandru Dobrescu încearcă totuși a se distanța printr-o tonalitate bizar ironică: "Iată-l, în sfîrșit, pe G.Călinescu, distribuit tot în rolul judecătorului. Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu gesturi cabotine și glas de stentor, un violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
pe pânză. În timpul uneia dintre călătoriile mele, trenul s-a oprit brusc. Și trenul care venea din sens opus s-a oprit. La fereastra trenului alăturat, pe locul de vizavi am zărit un bărbat. Bărbatul ținea într-o mână o partitură muzicală, iar cu cealaltă mână dirija. Era complet absorbit de muzica interioară, dirijând-o cu mișcări scurte, fine, reținute ale unei singure mâini. Îl priveam fascinată. Chipul lui era luminat de o puternică emoție lăuntrică. Lumea exterioară nu exista, se
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o insulă de latinitate într-
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
dansatori, școliți însă cu toții după formulele tricentenare ale clasicului european, chiar dacă unii dintre ei se pot plia și formelor moderne, în cadrul acestora din urmă concentrânduse, în fapt, polul valoric al serii de dans. Gala de balet a cuprins, în principal, partituri care fac parte în mod obișnuit din recitalurile de balet, în coregrafii consacrate, precum adagio actului II din Lacul lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski sau Grand pas de deux din Sheherazada de Rimski-Korsakov, interpretate cu acuratețe (aceasta fiind însă singura
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
de Ludwig Minkus, interpretate de încântătorul și delicatul cuplu japonez, format de Risa Mochizuki și Takahiro Tsubo, de la Teatrul de Balet din Sibiu. Impecabili ca tehnică și foarte dăruiți în mișcare, structura lor fizică îi recomandă, însă, mai puțin pentru partitura din Don Quijote. În fine, stilul lui August Bournonville a fost și el reprezentat în recital de dansatorii sibieni, dar nu la nivelul așteptat. Pas de deux-ul din La Sylphide, pe muzica lui Herman Løvenskjold a fost interpretat adecvat de Satomi
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
interpreții masculini. Personal, m-aș fi declarat întru totul mulțumită dacă aș fi putut să-l urmăresc o seară întreagă pe basarabeanul Dinu Tamazlâcaru, de la Teatrul de Stat din Berlin, pe care l-am putut vedea, totuși, doar în două partituri: în Arlechinada creată de Mihail Fokin pe muzică de Riccardo Drigo, duet clasic, în care sa simțit imediat calitatea personalității celor doi interpreți, Iana Salenko, dansatoare deosebit de rafinată și Dinu Tamazlâcaru, pentru ca pe acesta din urmă să îl putem urmări
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
Mihail Fokin pe muzică de Riccardo Drigo, duet clasic, în care sa simțit imediat calitatea personalității celor doi interpreți, Iana Salenko, dansatoare deosebit de rafinată și Dinu Tamazlâcaru, pentru ca pe acesta din urmă să îl putem urmări apoi și într-o partitură solistică modernă, în care excelează, Les Bourgeois, în coregrafia lui Ben Van Cauwenbergh, pe muzica lui Jacques Brel. Degajat, dezinvolt, cu un pronunțat simț al umorului și o plastică corporală care vorbește de la sine, Dinu Tamazlâcaru se exprimă deplin prin
Coregrafie internațională by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4788_a_6113]
-
se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
cu Alexandru Tocilescu, prima fiind la Amanții însîngerați și mi se pare că este o întîlnire decisivă pentru Vlad Ivanov. Iar el a înțeles asta. Crina Mureșan surprinde formidabil în Elisaveta Bam, un rol dificil, cu cheie, complex, cu o partitură muzicală grea, un rol care ține în mînă firele spectacolului. Spațiul fantastic "desenat" de scenograful Dragoș Buhagiar, cu elemente și accente de décor, sau obiecte pur și simplu, art deco, cu aerul unui basm ca Vrăjitorul din Oz, în care
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
nebunia învinuitului fără vină care apelează, parcă, la basm, la fantasme copilărești, ca să scape de formele unui absurd șocant. Toate astea cu farmec scenic. Șerban Cellea, de asemenea, m-a surprins ca voce, în primul rînd, și el cu o partitură grea. Morga personajului său Piotr Nikolaevici, demonstrativ, ca orice acuzator fără substanță, și vulnerabil cît încape, nu-l părăsește pe actor nici o secundă, provocînd un tip de umor de o mare finețe. Două personaje destul de palide în text, fără vînă
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
aparent neobservate și sunt momente care stârnesc entuziasmul "de moment", spectaculos, percutant, al publicului; ...un entuziasm ce poate fi uneori determinat de cauze extra-muzicale, având în prim plan dinamica quasi-rebarbativă a masei sonore, viteza excesivă uneori uluitoare privind derularea momentelor partiturii, iar aceasta conform bine-cunoscutei rețete de a agita masa sonoră "repede și tare". în mod cert, un mare, un autentic eveniment muzical stârnește reacția - chiar și intuitivă - a publicului. Este drept, publicul nostru de concert etalează reacții prioritar intuitive. Viața
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
prioritar intuitive. Viața muzicală dispune, la noi, de o tradiție limitată de nici două secole. Și totuși, ne aducem aminte, cu decenii în urmă, chiar și în anii '50 sau '60, puteai întâlni la Ateneu melomani care urmăreau concertul cu partitura în mână, iar programele de sală - inclusiv la Operă - includeau notații de portativ ale temelor muzicale. Și astăzi, în centrul, în vestul Europei, în spațiul landurilor de limbă germană, programele de sală, cele ale spectacolelor de operă, se constituie în
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
i-o port lui Irinel Liciu, o mare artistă cu care am fost bun prieten, ca și cu Valentina Massini. Cu Irinel am dansat ultimele sale spectacole de retragere, în 1968, când Vasile Marcu a vrut să-i ofere o partitură specială pe muzica lui Tiberiu Olah - „Coloana infinitului” și „Poarta sărutului”. Eram în alb amândoi; noi, de fapt, ne-am creat singuri coregrafia, Marcu a fost de acord cu ideile noastre. Se realizase o magie între noi doi. A fost
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
dar Nureev era capul de afiș și el era așteptat acolo. Am dansat Siegfried în paralel cu el. Primeam flori chiar de la admiratorii lui Rudi care mă rugau să nu-l urăsc. Toate acestea mă amuzau. Rudi mi-a cedat partitura sa din „Chopiniana”. A doua zi, după apariția mea pe scenă, Clyde Burns scria în „New York Times”: „Să nu-l pierdeți pe Ștefanschi, este tot atât de bun ca și Nureev”. Am avut o carieră superbă să fiu alături de acești monștri sacri
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
probabil, cuvântul definitoriu al "zumzăitului textual" propus de Faulkner: un impromptu, un zig-zag dezinhibat printre concepte, situații, teorii și stiluri. Tipologia destul de amplă a personajelor nu este și o garanție a profunzimii demersului. Ca într-o vitrină, ele își rostesc partitura, pentru ca în secvența următoare să fie înlocuite de alte voci și chipuri. Conveția iahtului, a spațiului închis, e folosită pentru a imprima o anumită viteză de reacții, fără ca discursul să câștige în profunzime sau calitate. Faulkner pare mai interesat să
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici seriozitatea actorilor, dorința de a-și arăta personalitățile și spiritul unei trupe. Eu numesc asta o revenire la performanță
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
care l-am văzut în spectacole importante de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, un actor care a avut șansa să lucreze și cu Vlad Mugur. Mihaela Rădescu rămîne actrița profesionistă, carismatică, care pune accente bine alese și luminează pasajele generoase din partiturile interpretate. Mai puțin în formă mi s-a părut de data asta Claudiu Istodor, poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat pe ici, pe colo
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
a fost: ,E vorba de un simț muzical al limbii, cine îl are învață cu ușurință multe limbi, așa cum un muzician se bizuie pe o ureche muzicală cu care simte spontan melodiile înainte să le vadă scrise sub forma unei partituri." Cum nu-mi rămîne decît să-i dau dreptate, mă întreb totuși cum Dumnezeu poate încăpea în mintea aceluiași om araba și limba daneză, ca să nu mai pomenesc de ,banalele" limbi de circulație internațională sau de ,accesibilele" limbi ale culturii clasice
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
Juncu i-a construit fiecăruia un moment, dincolo de acela pe care personajul îl avea, fiind atent la profilul actoricesc al lui Vlad Zamfirescu, al lui Șerban Pavlu și al lui Gheorghe Ifrim. Există respect pe scenă, știu să susțină fiecare partitura celuilalt, apogeul, tăcerile, punctul forte, cheie al relațiilor, al tensiunilor, știu să se privească, să prelungească o replică, farmecul unui schimb de replici, suspans, de mimică, de expresiile atît de variate pe care le schimbă, alert, mai ales în prima
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
concertelor“. („Fruncea“, 10 octombrie 1937). Monografii Din bogata zestre a volumelor dedicate marelui violonist sau în care există studii despre acesta, aflate în posesia profesorului Ion Iliescu, menționăm: „George Enescu: date critice și biografice”, de Maximilian Costin, Ed. Cartea Românească; partitura lucrării „Doine din Ardeal” (1934), cu dedicația lui George Enescu; „Poeții armoniei”, de Emanoil Ciomac, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, 1936, cu dedicația autorului; „Din muzica și viața compozitorilor”, de Virgil Gheorghiu, Ed. Contemporană, cu o prefață
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
fost adaptat special pentru spectatorii Operei Comice pentru Copii. Sub titlul „Maria”, după numele tinerei guvernante care trebuie să aibă grijă de cei șapte copii ai familiei von Trapp, spectacolul este o sărbătoare a muzicii, o ocazie a reîntâlnirii cu partituri care ne-au încântat copilăria: “Do-Re-Mi”, “Edelweiss”, “My Favorite Things” sau cu piesa care dă și titlul musicalului - “The Sound of Music”. Compus în anul 1959 de Richard Rodgers, pe versurile lui Oscar Hammerstein II și după o poveste scrisă
Maria?, musical pentru cei mici by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83978_a_85303]
-
de-a lungul puținelor reprezentații, care s-au dat pe scenă la realizarea unui act de cultură muzicală, demn de relevat. Protagonistul serii a fost tenorul clujean Marius Vlad Budoiu, un artist cultivat și muzical care a înțeles să aducă partitura la glasul lui, nuanțând-o cu rafinament. Stăpânește bine limba germană, ceea ce îi oferă știința de a pune accentele din fraza muzicală într-o manieră specială, respectând cu strictețe partitura. Are datele personajului, este elegant și degajă prin apariție și
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
un artist cultivat și muzical care a înțeles să aducă partitura la glasul lui, nuanțând-o cu rafinament. Stăpânește bine limba germană, ceea ce îi oferă știința de a pune accentele din fraza muzicală într-o manieră specială, respectând cu strictețe partitura. Are datele personajului, este elegant și degajă prin apariție și prezență o atmosferă mistică. I-a fost parteneră în Elsa, Iulia Isaev, care și-a demonstrat și aici inteligența cu care-și conduce glasul într-o partitură wagneriană dificilă. A
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
respectând cu strictețe partitura. Are datele personajului, este elegant și degajă prin apariție și prezență o atmosferă mistică. I-a fost parteneră în Elsa, Iulia Isaev, care și-a demonstrat și aici inteligența cu care-și conduce glasul într-o partitură wagneriană dificilă. A cântat rafinat și sensibil în visul Elsei și în duetul cu Ortrud din actul al II-lea, dar a reușit să redea câteva accente dramatice importante și în duetul cu Lohengrin din actul al II-lea. Are
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
pe glas care o înnobilează. Excelent a fost cuplul malefic al forțelor tenebrelor: Ortrud - Telramund care în actul al doilea a realizat un duet de un profund dramatism. Soprana Madeleine Pascu ne face aici o demonstrație de profesionalism pe o partitură extrem de dificilă care-i solicită acutul și nuanțele profund dramatice. Vocea ei a evoluat, a avut un acut susținut, fără a fi strident. Este o interpretă ideală a rolului, reușind să sugereze laturile sale definitorii: diabolism, lingușire și prefăcătorie, insinuare
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]