10,034 matches
-
safir. Mirosurile pieței, mirosuri orientale sărate, amărui, acrișoare, Îi umpleau pe amândoi de o bucurie copilărească. De parcă ei doi Încheiaseră un pact secret contra mirosurilor dulci, est-europene, de budinci de casă, ștrudel, pește umplut și compot și tot felul de paste lipicioase. Tatăl său nu suporta raidurile lor de vineri prin piață. Râdea de ei și spunea că mai bine copilul și-ar face lecțiile sau și-ar Întări trupul cu puțin atletism, fiindcă oricum Îi plăteau o avere servitoarei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
balivernele băieților de aici din sat - despre Jakob, care ar fi avut o sulă atât de lungă, de și-o lega așa cum îți legi un cordon în jurul burții. Istoriile mele povesteau de trăsuri și de turci, de un producător de paste și de magazinele evreiești de pe strada Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești „dinainte de vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru copii, în încercarea mea de a corecta impresia (corectă) că aș avea gusturile unui copil de 12 ani. Am terminat băutura din trei înghițituri rapide. Impactul a fost mare din cauză că am băut pe stomacul gol, așa că am comandat multe paste ca să absoarbă alcoolul. Și o porție de cartofi prăjiți pe lângă. Și l-am rugat și pe Ed să-mi dea să gust și o fajita 1 de la el. Mănânci mult, nu-i așa? mă întrebă Ed amuzat de viteza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pătăranie care, dacă nu cazi lat pă spate, e decât pencă, când ți-au Îmbătat parpalacu, steteai În el. Oricât mi-ar fi de nașpa să acept - ș-o spun fără mandă, fincă dă tine, chiar dacă nu iești țucal cu paste Johnston, pă bune nu se poate cânta că nu iești argentinean get beget - tre să strigi ca plodu la Înțărcat, că la vermifugi Republica a dat un pas Înapoi, care nu-i o chestie prea miștoacă. Alta era situațea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pentru mărirea mizei trebuie să ai două cărți de aceeași culoare. Cu trei astfel de cărți se face o floare, superioară ca valoare oricărei mize mărite. Tuco. Sos de roșii gros, preparat cu carne și diferite mirodenii, folosit la asezonarea pastelor făinoase. Ultraism. Curent poetic spaniol (activ timp de doar patru ani) din a doua decadă a secolul XX, Înrudit cu futurismul și dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau, cel puțin, nu de când casa aia era căminul ancestral al familiei Walsh, iar mama se afla la cârma corabiei hranei, dar m-am oprit la timp. Nu e mare lucru, mamă, i-am spus. N-o să fac decât niște paste sau ceva de genul ăsta. —Paste, a oftat mama cu aceeași privire îndepărtată în ochi, de parcă și-ar fi amintit de o altă viață, de o altă vreme, de o altă lume. Da, a clătinat ea din cap în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aia era căminul ancestral al familiei Walsh, iar mama se afla la cârma corabiei hranei, dar m-am oprit la timp. Nu e mare lucru, mamă, i-am spus. N-o să fac decât niște paste sau ceva de genul ăsta. —Paste, a oftat mama cu aceeași privire îndepărtată în ochi, de parcă și-ar fi amintit de o altă viață, de o altă vreme, de o altă lume. Da, a clătinat ea din cap în timp ce în ochi i-a apărut o sclipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi amintit de o altă viață, de o altă vreme, de o altă lume. Da, a clătinat ea din cap în timp ce în ochi i-a apărut o sclipire care se traducea prin noțiunea de identificare. Da, îmi aduc aminte de paste. (Mama continua să folosească aceeași voce cu care te-ai fi așteptat să spună „adevărat grăiește“ în loc de „da“.) „Dumnezeule“, m-am gândit îngrijorată. „Oare a fost așa de traumatizată de întâlnirile ei trecute cu arta gătitului încât propunerea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să se lupte cu smiorcăielile lor. Biata mama, m-am gândit. Poate că eram insensibilă vrând să mă dau mare cu o cină de gală în bucătăria ei. Mama a tăcut cât timp eu, plină de veselie, am pus niște paste proaspete pe raftul din frigider. —M-ai auzit? m-a întrebat mama ridicând vocea fiindcă nu mă putea vedea din cauza ușii frigiderului. Sunt foarte mulțumiți de mâncarea făcută la microunde, a continuat ea. Ai auzit vreodată expresia „Dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întrebat mama, care se uita la mine cu o privire pe jumătate urâcioasă, pe jumătate fascinată, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că ceva atât de ciudat ca gătitul se petrecea în bucătăria ei. Un sos pentru paste, i-am spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adolescentă amorezată. —Claire ne-a pregătit cina. — Da, am auzit că Claire e o bucătăreasă extraordinară, mi-a zâmbit el aruncându-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine-i spusese că sunt o bucătăreasă grozavă, pentru că eram sigură că nu Helen. Poate că era doar amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de bărbat. Frumusețea totală a lui Adam reprezenta o schimbare bine-venită față de mizeria deșirată a lui Jim/Conor/William. În câțiva ani, Adam avea să fie absolut superb. Am pus salata pe care o pregătisem în mijlocul mesei. Apoi am așezat pastele și sosul pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-a proiectat pe mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însemna că ea scăpa de belele. Când i s-a pus farfuria în față, Helen a început să scoată niște sunete de parc-ar fi vomat. Câââââââââhhhhhhhh! a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
puși pe pământ ca să suferim și că cina aia îi fusese trimisă ca o formă de penitență. Dar că dacă ar fi avut de ales între a se cățăra pe Croagh Patrick cu piciorul rupt și a termina de mâncat pastele din farfurie, în orice zi a săptămânii s-ar fi apucat să-și lege șireturile de la bocancii de munte. În același timp, era obligată să-și ascundă fericirea generată de faptul că tata și Helen refuzaseră să mănâce. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de înalt și arăta așa de sexy chiar dacă purta doar o pereche de blugi decolorați și un tricou gri. Ca desert, am scos la iveală fursecurile cu ciocolată, care au fost primite cu mult mai mult entuziasm decât fuseseră primite pastele. Bătălia plină de îmbrânceli care s-a iscat între Anna, Helen și tata pe tema cine apucă cea mai mare bucată din desert a fost absolut rușinoasă dacă luăm în considerare faptul că aveam un musafir în casă. Însă Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu înghițituri mici. Adam a servit masa și a fost limpede că nu era ceva ce făcea foarte des. Părea total pe dinafară stând așa, în fața aragazului, alergând de la chiuvetă la aragaz și de la aragaz la chiuvetă, în timp ce apa de la paste începuse să dea pe-afară și salata se ofilea în mod vizibil. Deși în felul ăsta eu obțineam o perspectivă extraordinară asupra fundului lui. Spre deosebire de alte lucruri, gătitul nu era unul din talentele lui Adam. Dar tocmai asta a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ochi poza unei doamne care-și suge degetul mare de la picior. Vorba lui Paul Everac, din Românul: „Sărmană țară, toți te sug”. Și asta de două mii de ani. Vezi ungurii, care tot vor să ne sugă Ardealul, butelia, pupezele și pasta din pix. Ne atrage atenția președintele Ku-Klux-Klanului Mare: „Oamenii care fac istoria țării cu palmele lor, cu lacrimile și sudoarea lor, ne-au trimis cîte-o pîine din Ardeal, cu panglica Tricoloră”. Patrioții mănîncă pîine goală, cu panglică. Și au vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spațiu Între cadru și Încuietoare. Împinse. Ușa sări din balamale. O potecă de haine pe podeaua camerei de zi. Pozele Înrămate dispăruseră. Intră În dormitor, speriat: lăsase pistolul În mașină. Dulapuri și sertare goale. Așternuturi jumulite de pe pat. În baie. Pastă de dinți și tampoane Kotex Împrăștiate În cabina de duș. Rafturile de sticlă făcute zob În chiuvetă. Fugă clasică, cu preaviz de un sfert de oră. Înapoi la West Hollywood - rapid. Ușa lui Bobby Inge cedă cu ușurință. Jack intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte pasti. Cercetă gazonul - o potecă de iarbă excesiv de arsă de la piscină pînă la casă. Accesul la seif. Elemente de siguranță: grenade și dinamită. Flăcări itinerante pînă la punctul terminus, declanșînd sistemul de protecție. Era o posibilitate. Ed sări În apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la asta cu sticla în mână, privind pe fereastră spre toate luminile galbene, albe, roșiatice ale apartamentelor blocului și ale căsuțelor mici din împrejurimi. Apoi n-a mai știut ce privea și ce gândea, își simțea doar creierii ca o pastă lipicioasă care se scurge și trupul greu care nu-l mai asculta și căruia a trebuit să-i spună de mai multe ori să se miște, să se târâie până la patul pe care s-a prăbușit, căzând de fapt într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din cauza dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece și așa mai departe, zilele care se lungesc ca o pastă lipicioasă pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac de singurătate și iarăși de la capăt clipele și zilele în care trebuie să-și cumpere flori, pentru că așa simte, și trebuie să umble, pentru că așa simte, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că Hilary nu se simțea bine acolo. Într-o seară când ședeau toți în jurul mesei la cină, iar Roddy și Hugo discutau înflăcărați despre carierele pe care și le vor alege, el observă că ea își plimba o grămăjoară de paste reci prin farfurie și o întrebă brusc: — Tu ce te vezi făcând peste zece ani? — A, habar n-am. Hilary nu prea se gândise la asta, luând drept lucru sigur (pe bună dreptate, bineînțeles) că mai curând sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clar că ei trebuie lichidați - dacă se poate, chiar în ziua când ies din ou -, dar cum? SOLUȚIE: Un timp, Dorothy a expermientat cu o mașină specială care avea capacitatea de a toca 1000 de pui la fiecare două minute. Pasta rezultată putea fi folosită ca hrană sau ca îngrășământ. Numai că instalarea mașinilor era costitisoare. Decomprimara prin extragerea oxigenului era o alternativă posibilă, la fel, gazarea cu cloroform sau cu bioxid de carbon. Dar s-a ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită de pe fundul unei cratițe mari și servite cu un gogoloi de panglici din paste care aveau consitența cauciucului. Am mâncat, în cea mai mare parte, cufundați în tăcere. — Ar trebui să-i arăți mâine câteva lucrări de-ale tale, îi spuse la un moment dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o masă pentru doi; dar la începutul serii era evident că Fiona nu se simțea suficient de bine, și i-am promis să-i gătesc eu. Era deschisă o mare băcănie europeană pe King’s Road; am cumpărat pește, brânză, paste și creveți la cutie, în speranța că voi improviza niște lasagna cu fructe de mare. Am cumpărat vin și lumânări. Eram decis să fac o ocazie specială. Am intrat la Fiona pe la șapte și ședea în pat în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]