47,342 matches
-
de gură, nu vreau să mai aud nimic, puteți să vă duceți la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe scaunul său, îndreptîndu-se de șale. Mă scoate din minți cînd trebuie să aștept pe cineva, mai ales
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu v-am rămas niciodată dator cu nimic și nici n-am întins mîna după pomană așa cum fac alții. — Iar vrei să deschizi discuțiile alea de doi bani care n-au nici un sens? zice Curistul trăgîndu-și un scaun, așezîndu-se lîngă perete. — Nu-i vina mea că unii au ales varianta cea mai simplă, pe cînd ceilalți au rămas să ducă greul, să se sacrifice și pînă la urmă să nu se aleagă cu nimic, zice Roja. — Și pentru asta ai de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc, dar îți dai seama că e prea tîrziu, că n-ai încotro decît să mergi înainte, să-ți urmezi pas cu pas planul. Curistul stătea înăuntru rezemat cu spatele de un perete, sub un panou de placaj pe care era trecut programul la zi al tuturor cinematografelor. Alături de el, direct pe zugrăveală, era lipit un afiș obișnuit, care prezenta filmul Gheață verde. — Se întîmplă în nouă cazuri din zece, reluă Tușica. Ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit gardul, zise Dendé. — Ai sărit gardul, repetă Roja uitîndu-se pe pereți, și Sena? — A cedat psihic, zise Dendé, nici măcar să țină de volan n-a mai fost în stare, am fost nevoit să conduc eu, care n-am permis. — Unde l-ai lăsat? întrebă Roja, începînd să dea semne de neliniște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la fel ca celelate două sau trei. Te gîndești că Într-o zi o să fie minunat să o pui Într-un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mîinile pe fesele curului ei ca să nu se frece de peretele din piatră cînd o fuți. Acum Îi place și ei pe cînd tu o fuți ca lumea, iar ea șoptește: Dă-mi-o...dă-mi-o... iar tu ai limba În gura ei, iar ea o are Într-a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deplasat Înspre Bestie. — Ce vrei! Ce vrei! a cotcodăcit el la mine, simțindu-mi ura și intențiile care duceau Într-un singur punct. CÎnd ofițerul s-a Întors, mîinile mele erau În jurul gîtului Bestiei, iar capul lui spart ricoșa de perete. Gardianul m-a oprit. M-a luat din locul ăla. Bestia Încă mai putrezește acolo, În Închisoarea aia psihiatrică. Obișnuia să fie agresat de personalul Închisorii, dar sper că de Împrejurarea aia Își amintește ca de ceva special. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care le-o fi ținut În mână, și nu s-a putut bucura nici măcar În vis de magia cuvintelor. Patru Sărbătorile de iarnă au trecut chinuitor de Încet pentru amândoi; au suferit de frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii, parcă ceva din freamătul atâtor generații de elevi. Clădirea scoasă la licitație a fost cumpărată de un investitor sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de zile ne-am Întâlnit numai seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de zile ne-am Întâlnit numai seara, la culcare. Cerșeam fiecare cât era ziulica de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o linie fină pe mijloc, ce reglează bătăile inimii, să alunece pe gât Împinsă de un mic jet de apă, apoi vine rândul cărții să fie smulsă din anonimatul ei tăcut. Dimineața, mă trezește de fiecare dată același zgomot: dincolo de perete, Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot posibilul să-l scoată În evidență și să-l lucreze. Era un băiat inteligent, nu se amăgea În privința succeselor răsunătoare, știa că mai are multe de Înfruntat până va obține laurii după care tânjea atât de mult. Lipise pe pereții camerei fotografii tăiate din reviste, cu boxeuri celebri, și văzuse de cel puțin douăzeci de ori filmul În care Paul Newman juca rolul marelui Graziano. Ben nu avea nici o Îndoială În forțele proprii și, timp de cinsprezece ani a practicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea fabricii a fost părăsită, prădată de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e străbunicul meu și se cuvine să agăț pe perete o asemenea amintire. Am Încredere În umbrele strămoșești. Mă ajută să supraviețuiesc. Pe ea nu o interesează strămoșii mei. Nu a privit niciodată fotografia la care eu țin atât de mult. Este mai, și fluturii zboară deasupra ierbii. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei. Acolo unde este Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]