3,131 matches
-
ți rămân îndatorat că mă provoci la discuții despre creație „cu cărțile pe masă”... * Și pentru că nu am putut să mă duc la Bârlad, unde s-a făcut lansarea cărții, i-am scris câteva rânduri: * Și stând Constantin Clisu pe peronul vieții sale, cum își aseamănă el existența-i trecătoare, și privind la trenurile ce intrau și ieșeau din mintea sa, mai toate fără vagon restaurant, trenuri de clasa a III-a, trenuri de navetiști pe Terra, s-a apropiat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
și chip, adică în proză și în versuri, și-a îndreptat privirile spre oamenii mari. Dar vai, aceștia erau roși de contradicții, purtați prin valuri, aruncați pe insule pustii și dincolo de prezentarea caleidoscopului lumesc, cu toate capcanele sale, observatorul de pe peronul gării amintite mai sus, face cunoscut lumii cinci titluri de roman, romane cu adânci asemănări ale unor cazuri reale, ceea ce le-a dat un plus de autenticitate și de valoare documentară, dar mai ales de emoție artistică. Titlurile le cunoașteți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm. Ne-ar fi însă mai de folos să știm ceea ce nu știm...” Dar nu am să răstorn peste răbdarea dv. tot coșul cu mere domnești rupte din pomul cunoașterii imaginat pe peronul gării numită viață. Sunt 178 pagini de fructe bine coapte. E bine să le culegeți personal când veți ajunge acasă. Ceea ce aș vrea să supun atenției dv. este nefericita constatare că „peronul” numit de autor „viață” nu a stat nici
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
mere domnești rupte din pomul cunoașterii imaginat pe peronul gării numită viață. Sunt 178 pagini de fructe bine coapte. E bine să le culegeți personal când veți ajunge acasă. Ceea ce aș vrea să supun atenției dv. este nefericita constatare că „peronul” numit de autor „viață” nu a stat nici el pe loc. Și nu au trecut numai vagoanele prin fața sa! Au trecut și ceea ce numim noi - anii... De unde și Constantin Clisu scrie pe coperta IV a cărții „Mă costă acum mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
auzi aceleași vorbe? Le vom auzi cu vârf și îndesat, Stafidă. Acum, însă, vom urca totuși într-un tren, care sper să ne ducă la ai noștri. La cei dragi... Până la sosirea trenului, au stat zgribuliți într-un colț de peron, feriți de ochii lumii. Au așteptat ca să urce toți cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bărbatul meu acasă, așa peste noapte! ― Tot ce se poate... ― Mergeți sănătoși! ― Mulțumim frumos - au răspuns ei, cu gândul la neveste și la copii, care nu știau de întoarcerea lor. Până la plecarea trenului mai aveau puțină vreme. Au ieșit pe peron și au pornit în căutarea unei crâșme. Au găsit una așa... mai ponosită. ― Hai să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care le-a ieșit în cale și au pornit în căutarea unor locuri. Au găsit cu greu doar la clasa a treia. Nu a trecut multă vreme și cu o tuse grăbită și icnet de cuple s-au desprins de peron... Trenul alerga de o bună bucată de timp, dar cei doi nu au scos măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care îi brăzda fruntea venind val după val
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
S-ar putea ca ceea ce văd să fie urmarea rachiului băut în gară și nu a unei hotărâri luate”... După puțină vreme, trenul s-a oprit. ― În sfârșit, am ajuns! Hai să coborâm, frate Todiriță. Când s-au văzut pe peron, doar cu vreo doi călători în jur, li s-a părut că totul este pustiu. ― Oare mai trecem pe la Aizic, să lăsăm din bagaje, sau o luăm la pas spre casă? - a întrebat Todiriță. „Asta înseamnă că omul îi grăbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-ai țâniri di minti? Ai! Așă cî nu ti privești pi tini ci-o zâs el. Mai ghini sî ascultăm difuzoru’ ceala, cî ni tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
blocului. Aproape-mi pare rău că luasem biletele de întoarcere, dar pe Ilie l-am lăsat gata să meargă la teatru. Dacă i-o prezentasem pe Zina, dintr-odată devenise ca fata lui. Las’ că are tata grijă! rânjește de pe peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini. Vânătoarea a fost scurtă. Prada: doi bărbați tineri, cu mâinile legate, strașnic păziți, îmbrânciți brutal și demonstrativ cu patul puștii. Încercaseră probabil să treacă ilegal frontiera ascunzându-se într-unul dintre vagoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
doctoranzii în drept. Peste câteva zile am primit două mandate: unul era din partea mamei. În ziua plecării, toți excursioniștii trebuia să ne întîlnim la șase dimineața în Gara de Nord. Eu venisem încă de la ora cinci și mă plimbam de-a lungul peroanelor trăgând în piept aerul rece al dimineții. Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma ei. M-am mirat văzînd-o singură: ― Nu te-a condus Alexa? ― Nu, Dor, e de serviciu. Am luat-o de mână, ca pe un copil, și ne-am plimbat pe peroane, privind cum se îmbarcau călătorii în trenurile gata de ducă. ― E așa de dimineață și uite câtă mișcare e pe-aici. O viață pe care n-aș fi bănuit-o vreodată, viața Gării de Nord... Mihaela părea de neînțeles. Neastâmpărată ca o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și am alergat la casa de bilete. Ah, casierul se mișca așa de greoi, ca-într-un film au ralenti. Mi se părea că nu mai ajung să apuc biletele. În sfârșit le aveam în mână. Într-o clipă eram înapoi pe peron. Am găsit-o pe Mihaela tot acolo unde o lăsasem. Nu se clintise din loc. Abia acum o apucase îndoiala: să meargă? Să nu meargă? ― Uite biletele! Hai, urcă în tren! Repede, că pleacă! ― Dar ce facem cu excursia? făcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
țintă. Vremea prânzului trecuse de mult. Nu-mi era foame. Uitasem și de prânz și de foame. Ajungând pe Lipscani, în dreptul cinematografului Maxim, cineva din spate mă trase de mânecă. Era Walewska, poloneza! Volubilă, suplă, strălucitoare, așa cum fusese Mihaela pe peronul gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă roșie de sânge în care spală frânghiile lungi. Dincolo de fereastră, o văd pe Adél pe peron. A fost într-adevăr de prisos s-o întreb pe femeia aceea străină, iată că ea e aici, mi-am spus eu, și, dacă mă apropii, cu siguranță o să mă vadă. Mă urc pe schele, mai ușor decât aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så plece altådatå vreodatå și alte mâini vor mângâia aerul peronului dirijori indicând un pasaj ritardando cåtre ultimul act Un cântec pentru sfârșitul zilei
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
Ioana obosea repede: și știam că dragostea nu ține tot timpul, ci, dimpotrivă, are nevoie de unele recreeri. La ora fixată am venit la gară să o întîmpin, însă tocmai în clipa sosirii trenului un băiețaș cu ziare alerga pe peron țipînd: "Asasinarea președintelui Republicii franceze!" A trebuit să mă opresc, să cumpăr ziarul, să-l desfac și să citesc repede telegrama, îndreptîn-du-mă înspre trenul care se oprise de două minute. Ioana se dase jos, probabil că fusese tocmai lângă ușa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai plănuit! Desigur că-mi va aduce o noutate. Ajungem (controlorul cere biletele pentru Brașov). Nu ajungem încă. Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întîrzii... să stau drept lângă ușă... gara... peronul... unde este el?... trebuie să vie neapărat într-o minută... o secundă... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l, vine citind un ziar!" Poate că a fost astfel, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la un capăt la altul al peronului. M-am reîntors tot cu o trăsură la hotel și, negăsind-o, m-am dus din nou la gară. După alte două ceasuri, când noaptea domnea peste tot orașul, m-am întors iarăși și am găsit pe Ioana pe o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată. Exista însă chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de tinichea, orizontal, ancorat cu un cablu de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ancorat cu un cablu de vârful turnului, de două ori mai gros decât un burlan de la streașină și la fel de vechi și de turtit, se ridica mai înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]