9,829 matches
-
hoț, minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. Nu ți-e rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ți-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei. Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș nu se mai auzi de nicio
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
PATRU MII ȘAPTE SUTE UNSPREZECE Martie. De ziua mea îmi dăruiai mereu același parfum răcoritor, care-mi plăcea. Apoi nu ne-am mai vazut și mi-ați lipsit, si parfumul, și tu. Acel parfum de fapt lipsea demult pe la noi. Ultimele picături din flaconul de pe urma mi s-au impregnat în piele... Acum, tu nu mai ești aici. Și iată că-ntr-o seară ,într-un magazin, privirea mi-a căzut pe-un raft și inima mi-a tresărit. Era un curent ce
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
Citește mai mult PATRU MII ȘAPTE SUTE UNSPREZECEMartie. De ziua mea îmi dăruiai mereu același parfum răcoritor, care-miplăcea.Apoi nu ne-am mai vazut și mi-ați lipsit, si parfumul, si tu.Acel parfum de fapt lipsea demult pe la noi.Ultimele picături din flaconul de pe urma mi s-au impregnat în piele...Acum, tu nu mai ești aici.Și iată că-ntr-o seară ,într-un magazin, privirea mi-a căzut pe-un raft și inima mi-a tresărit.Era un curent ce
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VINO! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino să alergi cu mine desculță prin ploaia din sufletul meu. Voi strânge picături în căușul palmelor și îți voi ruga setea să le soarbă cu patimă pentru a-ți răcori inima înfierbântată de arșița mistuitoare a dorului-dor. Aud prăvălindu-se în gândurile mele cascadele râsului tău fericit și pe cerul senin al privirii
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri [...]. În ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
respir,că nu mă am decât pe mine și o bucată din ELașezat pe o pânză,asemeni unui talisman.... VIII. FÂNTÂNA NEMURIRII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Vrei ca fântânile să nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
nu mă am decât pe mine și o bucată din ELașezat pe o pânză,asemeni unui talisman.... VIII. FÂNTÂNA NEMURIRII, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Vrei ca fântânile să nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate, din pâinea ce ne naște, și vin din trupul nostru, ... Citește mai mult Vrei ca fântânile să nu plângă,picătură cu picătură, să nu sece.Vrei fiecare zi să nască din polen,fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră,În umbra gândului-întuneric,căci apa, va inunda trupurile noastre,lumina ca lumânarea lăsând umbre,va plânge
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate, din pâinea ce ne naște, și vin din trupul nostru, ... Citește mai mult Vrei ca fântânile să nu plângă,picătură cu picătură, să nu sece.Vrei fiecare zi să nască din polen,fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră,În umbra gândului-întuneric,căci apa, va inunda trupurile noastre,lumina ca lumânarea lăsând umbre,va plânge în adâncul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
și inculte ori cu aberații pronunțate ca axiome ce nu trebuie demonstrate și care afirmă toate prostiile de pe lume ca fiind teoremele lui Dumnezeu. Multe inepții, iar și iar se rulează pe micul ecran, în fiecare zi, găuresc ochiul, ca picătura chinezească! O piesă de teatru naiv, ridicol și ieftin...! Personajele promiscue nu pot avea explicații rezonabile pentru ceea ce spun sau fac! De pe micul ecran, înspre o țară întreagă, ele lansează pledoarii fictive, mascate, caraghioase, trâmbițează propriile vanități într-o bălăcăreală
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
mea vrea să simtă fiecare bucată dulce din corpul tău/ te voi mușca adânc, până la ultima fărâmă,/ îți voi adulmeca cu nesaț pielea, pe toată suprafața ei/ Voi mânca buzele tale roșii,/ voi suge sângele din venele tale, până la ultima picătură/ și tot ce va rămâne din tine/ voi acoperi cu crini magici”. Nu este magnific? Așa scrie ea în versuri! Ce romantic! Și ce talent are! exclamă visător Eugen. - Eugen! Dar eu nu văd niciun romantism, nicio iubire în versurile
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
romantism, nicio iubire în versurile acestea! spuse băiatul. N-oi fi eu prea deștept, dar de asta sigur îmi dau seama. Femeia îți spune clar: ”te voi mușca adânc până la ultima fărâmă, voi suge sângele din venele tale până la ultima picătură”. Ce, asta este dragoste? Mie, unul, nu mi se pare! Nu-s eu prea deștept, dar atâta lucru văd și eu! Eu cred că este numai o psihopată... doar o ucigașă poate scrie așa ceva...ce altă semnificație pot avea aceste
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
semnele tale, strigă înfuriat. Ultima dorință a preaiubitei mele Marina a fost să nu mă mai războiesc cu nimeni, iar eu am să i-o respect. Am să o găsesc pe Anemona, chiar dacă trebuie să răscolesc toate apele de pe pământ, picătură de picătură! Uraganul stârnit de mânia lui Algus ridică un val de nisip și de scoici de pe fundul oceanului. Speriată, Coral părăsi palatul regelui mării, fără să își dea seama că, puțin în urma ei, se strecurau Perluță și Steluța. Căluții
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
strigă înfuriat. Ultima dorință a preaiubitei mele Marina a fost să nu mă mai războiesc cu nimeni, iar eu am să i-o respect. Am să o găsesc pe Anemona, chiar dacă trebuie să răscolesc toate apele de pe pământ, picătură de picătură! Uraganul stârnit de mânia lui Algus ridică un val de nisip și de scoici de pe fundul oceanului. Speriată, Coral părăsi palatul regelui mării, fără să își dea seama că, puțin în urma ei, se strecurau Perluță și Steluța. Căluții de mare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de iarbă cu perle Și se îmbăiază în miresme florale când eram doar picătura de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-au trecut și anii ce vin, cu inima universului eram vers de iubire în cântecul infinitului în șoaptele valurilor în lacrimile frunzelor și petalelor sărutate de
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
luni de căsnicie am găsit-o în pat cu vărul meu, Mihai Botgros. Am înaintat cererea de divorț în ciuda piedicilor ce-mi stăteau înainte și în două luni am fost eliberat de o făptură ce sorbea din mine și ultima picătură de energie. - E mult mai bine pentru tine. Poți lua viața de la început. - E foarte greu acest lucru. - Dar nu imposibil. - Ai dreptate. - Dacă ascultam de învățătura din bătrâni și mă uitam la familia ei, la neamul ei, nu aș
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
fiecăruia, plată sau mineralizată - carbogazoasă. Aici, cel puțin în familia soțului nu prea se consumă alcool, doar vin, vin spumant si multe lichioruri, dar la lichioruri se bea un gocino. - Ha, ha, ha, iar mai băgat în ceață. Adică? - O picătură de gustat, nu ca la noi cu suta de mililitri. Sunt tot feluri de lichioruri, cu gust de lămâie, anason, portocale, sau afine. - Fără scotch whisky, coniac, palincă, votca, ca la noi? - Fără. Obișnuiesc să consume mai mult carne albă
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
să-i spun Doamne? Și parcă vântul, printre ramuri aduce un ecou coborât de dincolo de nori: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..." Am privit adânc în ochii plini de semne de întrebare și i-am spus atât: IUBEȘTE! Fiecare picătură de dragoste poate schimba lumea...Fii tu picătura pe care a ales-o Dumnezeu! Referință Bibliografică: De ce??? / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca : Toate Drepturile
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
ramuri aduce un ecou coborât de dincolo de nori: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..." Am privit adânc în ochii plini de semne de întrebare și i-am spus atât: IUBEȘTE! Fiecare picătură de dragoste poate schimba lumea...Fii tu picătura pe care a ales-o Dumnezeu! Referință Bibliografică: De ce??? / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
iar fluturi! Cine oare-o fi de vină când un fluture de noapte A adormit pe-o margine de vis acoperit cu moarte O fi Luna care-i o floare uscată-ntr-un vechi ierbar A cerului ce-și trimite picăturile iar.. da nu-n zadar! Referință Bibliografică: CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Am pus un semn de carte între clipe pe care-aș vrea să le citesc din nou, atunci când voi dori să se-nfiripe din picături de vreme, un tablou. A fost ce am avut la îndemână, ceva pe care timpul a presat din toamna care-a devenit stăpână și frunzelor culoarea a schimbat. E-o frunză, da, o amintire caldă a lumilor prin care am
SEMNUL DINTRE CLIPE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380422_a_381751]