4,013 matches
-
bolovan și-l lasă din înălțime că cadă pe obrazul turcului. Într-un minut nu se văzu pe iarbă decât uă plăcintă compusă de creieri și sânge în locul capului. Luă binișor corpul și creierii și le asvîrli într-un puț, picând sânge pe margine, ca să nu ia apă cineva, fără să știe să se spurce. Alergă acasă, duse oaia fetii și spuse lui tată-său tot, care într-un transport de spaimă, îi dete una în noada curului cu ciocanul cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plec și aș fi făcut chiar așa- dar a venit profesoara mea și a spus doar: „Stai jos, poți s-o faci, citește subiectul, nu e greu”. Chiar m-a încurajat. N-am luat notă bună, dar nici n-am picat. și eram gata să plec! Am luat toate examenele, n-a fost nevoie să repet nici unul, dar n-am luat note bune. I: Da. S: Una peste alta, era o atmosferă propice învățatului. Majoritatea copiilor luau foarte în serios învățatul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică și se schimbă pe cît trec din cer: Capete de angeli, de demoni picioare, Aripă cerească una se mai vede, Alta infernală la vale-nnegrește, Monstru la alți capul În abis precede Talpele, lumină În cer mai lucește. Neagră, fumegîndă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu să murmure, sugerând astfel că nu poartă pică nimănui. Mirosul înțepător de urină arăta că nu fusese singura întrebare ce nu i se pusese la vreme. Când telefonul sună asurzitor, nu tresări, semn că nimic nu mai putea să-l atingă. Rada, în schimb, resimți sunetul drept în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Pomponescu, unde dispare Ioanide? - Cine știe?! se hazardă Gulimănescu. L-am zărit odatăcu o domnișoară. - Lucrează, domnule, îi luă apărarea Gaittany, merge prin provincie, unde construiește. - Cum era fata? chestionă madam Valsamaky. - Înaltă, subțire, cu ochii foarte albaștri. - E Pica, fata lui, identifică madam Valsamaky. - Eu l-am văzut, vorbi Hagienuș tremurîndu-și fălcile deplăcerea delațiunii, cu alta brună, cu ochii de migdală și buze foarte groase, roșii. Spunând aceasta, privirile lui Hagienuș căzură asupra unuia din tablourile de pe pereți. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
niște cetăți lacustre mai somptuoase decât Veneția și Petersburgul, într-un stil baroc mirific, cu temple în onoarea vulcanului Popocatepetl. Acești oameni aveau imaginație, nu erau burghezi care comandă cu bucata. Natural, nimic nu e sigur pe lume. Spaniolii au picat peste ei ca din lună și totul a fost ras. Ce știi dacă din planeta Marte ori Sirius nu cad niște jigănii inedite, pentru care scrierea noastră e mai hierografică decât nodurile mexicane? N-are de-a face, vreau să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
odaia lui, nu dispare, indiciu al unei surse străine. Totdeodată, câinele mârâi în somn. Apoi pata albă fu înghițită de beznă, dar Ioanide, care avea urechea foarte fină, simți zgâlțâitura reținută a ferestrei de sus, ce se deschidea. Acolo dormea Pica. Aruncând o ochire înspre stradă, distinse o umbră bărbătească, aplecată cu mâinile asupra grilajului, în așteptare. Ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat, indiferent, se îndreptă spre pat și se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Deși căuta să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndreptă spre pat și se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Deși căuta să se abstragă cu totul accidentului, sensibilitatea lui nu putea, prin obișnuință, să respingă intuiția exact cronologică a faptului ce se petrecea în jurul său. Ghici că Pica, după ce privise pe fereastră, ieșise din camera ei cu picioarele goale, ca să nu fie auzită, și cobora jos în curte pe scara de serviciu. Ioanide G. Călinescu crezu chiar a determina momentul când părul Pichii trecu hoțește pe sub cerceveaua odăii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recunoscu în sinea lui că madam Ioanide avea dreptate, deoarece și el nutrea de mult același sentiment de incompatibilitate între el și copii. Nu voi să recunoască fățiș acest adevăr. "Știi tu ce face acum, zise el indignat, progenitura ta, Pica, a cărei odaie e alături de a ta? A coborât cu picioarele goale scara de dindos și, în camizol, sărută furunculele lui Gavrilcea!" "Fi donc!1 se scandaliză madam Ioanide de limbajul soțului ei. Ai o fantezie!..." "La urma urmelor, e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că pe mine m-ai luat din motive artistice, glumi galant madam Ioanide. Spune și tu ce să fac, nu e în firea mea să ies afară să fac scandal." Din păcate, nici în a mea! Mâine să vorbești cu Pica, să-i atragi atenția asupra primejdiilor..." "Ioanide, înțelege odată că mi-e imposibil..." "Ești de o rea-voință înspăimîntătoare. Obstinația ta întrece toate marginile. Vrei să-ți comunic o ispravă nouă? Nasturele de la cămașă s-a rupt, și eu, eu personal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii bibliofilului, care avea aerul a refuza să reclame piesa dintr-un sentiment de decență, socotind că și el ar proceda la fel. Însă cum, se gândi Ioanide, să las moneda pe masă, s-o arunc numai fiindcă mi-a picat jos fără martor? Dar acesta e un snobism neînchipuit." Ioanide întinse deci mâna spre monedă și o repuse în buzunar. Curios! Deși moneda era cu siguranță a lui, avu sentimentul a fi sustras-o celuilalt. Fu foarte nemulțumit de situație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Calea Victoriei, un altul de covoare orientale pe aceeași stradă și unul mai modest, de reparații de covoare și obiecte de Orient, într-un pasaj. Prin trei prăvălii de grade felurite, Saferian lua contact cu toate zonele publicului. Uneori la reparații pica o piesă așa de interesantă, încît clientul era convins s-o vândă prin demoralizarea asupra trăiniciei ei. Covorul trecea apoi în magazinul de artă. Manigomian mai finanța din când în când expoziții plastice, retrospective, de maeștri, contribuind la scumpirea operelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele nume aristocratice, vorba vine,fanariote! zise arhitectul cu aerul de a prinde un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și al lui Ioanide, care erau mai apropiate. Întors acasă, Ioanide desfăcu pachetul cu oase și cărnuri și-l puse înaintea lui Ștolț chiar pe pat, și-n vreme ce câinele, plin de recunoștință, mânca, scoase o foaie de trandafir picată de la Ioana, pe care o răsucise ca pe o foiță de țigară și o vârâse mașinal în buzunar, și trecîndu-și-o pe la nas, rămase multă vreme pe marginea patului, absorbit de gânduri. VI În zilele următoare, zvonul că ar fi murit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lăsată pe frunte, după ora nouă. Cartierul lui era ca de obicei pustiu. La colțul străzii zări o umbră zveltă feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu toate astea, cred că spiritele fine vor remarca distincția mea nativă. G. Călinescu Ioanide luă masa cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-a dreptul în chestiune, de ce pândesc agenții secreți în fața casei? O paloare subită înfrumuseță fața brună a Pichii. - Care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-a dreptul în chestiune, de ce pândesc agenții secreți în fața casei? O paloare subită înfrumuseță fața brună a Pichii. - Care agenți? Îngăimă ea. - Dragă Pica, eu îți vorbesc ca un prieten, nu cred că tu șistimabilul tău frate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii, ci pealtcineva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar în fine, asta nu mă autorizează acum să vă torturez. Totuși, dă-mi voie să-ți pun o întrebare: ești tu convinsă că prietenia ta cu acest domn va contribui la fericirea ta? - Asta nu pot să știu, șopti Pica, însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu mai multă greutate pe umăr, în semn de confirmare. Ioanide, indignat în sinea lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici un caz nu punea vreun gând erotic în admirația lui, mai degrabă încerca o simpatie paternă. Însă gustul lui pentru anatomia tinerelor fete constituia o senzualitate sublimată de artist. Dacă Tudorel s-ar fi căsătorit cu o astfel de fată, Pica și cu această tânără noră i-ar fi plăcut. Fata cu sandale citea o carte englezească și Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe cotor: Stevenson, Travels with a Donkey (Călătorii cu un măgar). Fata era distinsă. Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliu. Ioanide mai observă că de la o vreme indivizii care patrulau pe stradă dispăruseră. Ce mă privește pe mine? decise altă dată Ioanide, după o lungă meditație. Și eu mi-am croit viața singur!" Când însă își aduse aminte de Pica, se încruntă și-și schimbă filozofia. Ioanide avu ideea de a examina odaia lui Tudorel, de la etaj. Aceasta era mică, asemenea unei celule, cu un pat îngust, o masă simplă și un dulap de haine. O fereastră lată permitea luminii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]