82,518 matches
-
altfel Ciccio se arătă nu o dată impresionat de înfățișarea lui: "L-am privit cu nesfîrșită îndoială, admirîndu-l din cap pînă-n picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la cravată, încheietura fină a mîinii drepte, robustețea agila a genunchilor picior peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea intensitatea gratiei legănîndu-i-o cu o lîncezeala austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
se arătă nu o dată impresionat de înfățișarea lui: "L-am privit cu nesfîrșită îndoială, admirîndu-l din cap pînă-n picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la cravată, încheietura fină a mîinii drepte, robustețea agila a genunchilor picior peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea intensitatea gratiei legănîndu-i-o cu o lîncezeala austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația neobișnuită în
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
Rumänische Frau , text datînd din perioada 1868-1869, "damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăți", nu poate fi nicicînd "o soție așa cum o concepem noi, germanii". Îi reproșează lipsa de curățenie și de ordine, dar mai ales ușurătatea cu care ar "călca în picioare sfînta căsnicie". Pe de altă parte, tot el își mărturisește empatia pentru un popor "natural", cum i se par a fi românii - aceasta în spiritul admirației romantice, pe linia Herder-Rousseau, pentru "sălbaticul cel nobil", inclusiv pentru năzuința lui spre libertate
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
chiar dacă ironic, în Scrisoarea VIII (Pentru ce țiganii nu sunt români): "Nu știi că în mine sunt doi oameni deosebiți, românul vechi și românul nou?" "Vechiul român" Negruzzi nu ezita să ia, în Au mai pățit-o și alții, peste picior noua estetică "burgheză" a grădinii englezești, cu pretenții de naturalețe, introdusă în gustul ieșenilor odată cu lecturile din Rousseau și din romanticii germani. Iată cum descrie firava preschimbare a peisajului ieșean: "Cu toate acestea, bunul oraș începu a-și schimba toaleta
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada scrâșnea sub picior: * ...Era iarnă uscată cu zăpada scârțâind sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50 de ani, era drept, părea solid și osos, dar nu gras(...) Fața era contractată prin lăsarea mușchilor în jos, într-o morgă solemnă(...) Purta pe cap un melon
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada scrâșnea sub picior: * ...Era iarnă uscată cu zăpada scârțâind sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50 de ani, era drept, părea solid și osos, dar nu gras(...) Fața era contractată prin lăsarea mușchilor în jos, într-o morgă solemnă(...) Purta pe cap un melon așezat rigid ca un semi-țilindru (...) Ghetele subțiri, corecte
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
ea, și nu e bine să te uite lumea, să spună că te-ai dus pe lumea ailaltă și nu te mai vede nimeni, deși pe lumea ailaltă acum păreau să fie duși cu toții. Femeile purtau numai basmale și în picioare pantofi fără toc, și nu se mai machiau și nu-și mai dădeau cu parfum... Iar regizorul, cînd ea, în dimineața aia, se dusese la teatru,... regizorul, care o știa elegantă, văzînd-o cu basmaua în cap și cu pantofi fără
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
miracole (altele decît cele științifico-tehnice), în împlinirea oricărei dorințe, prinți salvatori și animale cuvîntătoare. Succesul uluitor al romanelor din seria Harry Potter nu demonstrează decît aparent contrariul, căci puștiul cu ochelari trăiește, într-adevăr, cu capul în nori, dar cu picioarele e pe pămînt, alături de o mătușă haină și un verișor nesuferit, de ale căror răutăți nu-l poate scuti nici un întreg alai de vrăjitori. Spre deosebire de Rowling, o prozatoare excepțională, cu un talent uriaș de povestitor, Antoine de Saint-Exupery scrie o
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
afirmate de personalități de prim ordin. Viața Românească are bărbăția de a anunța, prin condeiul autorizat al lui Ibrăileanu, sfîrșitul poporanismului, datorită împlinirii marilor reforme postbelice, dar arată că din toate cîte a afirmat din 1906 încoace a rămas în picioare doar conceptul specificului național, pe care continuă să-l apere. M. Ralea își asumă misiunea de a defini, în numele revistei, un punct de vedere înnoitor în această chestiune. În 1927 publică, în Viața Românească, două studii esențiale: Etic și estetic
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Palestina. Drept care Marea Britanie interzice și debarcarea (teoretică) în Palestina (aflată, din 1922, sub mandatul său, încredințat de Societatea Națiunilor). În plus, pasagerii Strumei aparțin unei țări cu care Marea Britanie era în război. Drept care, sintetizează comentariul, "interesele politice majore calcă în picioare interesele individuale ale oamenilor care vor să se salveze"... Vasul intra în carantină și e blocat în port. Negocierile sterile dintre Ankara, Londra și Ierusalim prelungesc staționarea Strumei în Bosfor, vreme de nouă săptămîni. În seara de 23 februarie, autoritățile
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
nu s-ar zice, intelectualii care s-au însoțit cu liderul extremist știu foarte bine în ce s-au băgat. Justificarea de pe vremea lui Ceaușescu, pentru intrarea în PCR, că nu carnetul contează, ci facerea de bine, nu stă în picioare de această dată. Mi-au ajuns la urechi explicații ale unor persoane care pretind că au intrat în PRM în numele unui naționalism luminat și pentru a marginaliza xenofobia și antisemitismul cu care defilează acest partid. Persoane care cred sau mai
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
șoptisem să cumpere trei pachete de țigări Kent de la shop, și o sticlă de șampanie italiană pe care să le pună frumos într-o pungă și să se ducă la Titus Popovici și să i le pună sub masă, la picioare; să nu observe ceilalți, și să-i spună încet, eventual la ureche, dacă își permite, că vin din partea mea, strict personal... Cu inteligența lui atît de vie și de spontană, Titus înțelesese pe loc că era o revanșă. Se bucurase
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
judecata ORDINATORULUI SUPREM, încă nepus la punct în raport cu ecuația stelară și cu expansiunea spiritului omenesc. Eroare, corectată. Suntem ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în conștiința noastră. Mai întîi tîrîndu-ne anevoie pînă ce izbutirăm să ne ridicăm pe două picioare. Să aprindem focul nostru, cu mijloacele noastre, alături de înspăimîntătoarea risipă de energie a naturii. Pe urmă, un antropoid de seamă apucă să sape un semn pe stîncă, în peșteră, să nu uite... Pe urmă, un altul apucă un băț și
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul gol energic întins înainte și cu părul negru căzut drept peste fruntea trufașă ca al fecioarelor de dinainte de nașterea lui Cristos. Nu, însă. Asta se petrecuse dimineața. În aceeași zi, după amiază, găsisem adăpost temporar în căsuța unei familii sărace
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
femeia casei, oameni de vreo patruzeci de ani, fără copii, cu ei așezați în alte locuri, probabil, se luptau îndîrjiți pe patul de lemn avînd în loc de cearceaf o rogojină, - văzusem bine, foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
avînd în loc de cearceaf o rogojină, - văzusem bine, foarte nouă. El, în nădragii dați jos, cu labele picioarelor în tîrlici, cu cureaua cazonă desfăcută atingînd rogojina. Femeia, ceva mai tînără, avea și ea niște tîrlici, de altă culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase pe neprevăzute, sub impulsul nervos al furtunii ce se dezlănțuise cu tunete și fulgere de primăvară
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
ale eseului, cărora le urmărește metamorfoza în fiecare studiu analizat: dimensiunea prioritar sintagmatică ("demersul eseistic este în primul rînd desfășurare a unei căutări, parcurgere a unui proces"), dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de procesul de reflecție, care impune o limită cvasi-autonomiei părților
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
în ce privește personajele odioase din tabăra neocomunistă, extremistă și xenofobă, echipa Costin Georgescu face pe niznaiul! Ca în mai toate activitățile de după 1989, și în această chestiune s-a pornit împleticit, ca la un concurs de ologi, care mai au și picioarele în saci. Mă lasă rece că nu știu ce extremist de pe o poziție neeligibilă a fost un simplu informator, când capi de listă ai P.N.L.-ului au făcut poliție politică! Adică, au luat bani pentru turnătorii. Dar mi-e greu să cred
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
Luceafărul" și "Săptămâna", sunt curați ca lacrima. Pentru un neinițiat, concluzia ar fi una și limpede: în România, convingeri democratice au mai ales foștii colaboratori ai Securității! în realitate, genitorii monstrului legislativ care i-a legat de mâini și de picioare pe colegii lui H.-R. Patapievici și Andrei Pleșu vizau cu totul altceva: să dovedească lumii că în România ei sunt adevăratele conștiințe curate, și nu oportuniștii care după ce au turnat ani în șir la Securitate, ba chiar au luat
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
de a te instala în propria identitate, decât cel cerut de partidul comunist. Ca limbaj polisemic și codificat ontologic, literatura a preluat foarte multe funcții ale dialogului civil, devenind un fel de unghie de spart burți, "o unghie uriașă de la piciorul lui Dumnezeu", vorba lui Iona. Apare, în cele câteva studii consacrate acestui deceniu, o eroare foarte gravă de interpretare. Chiar dacă au fost constrângeri mai puține, libertatea nu li s-a oferit tinerilor scriitori, drept cadou politic. Ei sunt cei care
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între un mesaj și altul, navigatorul își lăsă în jos
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
de trupurile atîtor tineri secerați de gloanțe și unde un decret sever interzicea - în Piața faimoasă - orice oprire. Pe jos, nu era voie. Iar dacă treceai cu bicicleta, grav ar fi fost să te dezechilibrezi din pedalat și să pui piciorul pe pămînt, o secundă. Mașina noastră era Mercedes de opt locuri. Îl întrebasem pe tălmaciul cu studii la București cum se spune în chineză da, ca să facem conversație; iar el spusese scurt și, exact conjuncția românească. Tot drumul am făcut
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
foame. Nu e nici o rușine să ți-o spun. Virgil Micu avea o slujbă și mă invita la masă. Era important. Pînă la Viena trebuia trecută frontiera. Sunt adesea furios împotriva celor care nu realizează ce înseamnă să treci cu piciorul peste graniță. E drept că încă nu erau prea multe miradoare pe frontiera româno-ungară, nici pe cea ungaro-austriacă. Dar, spre deosebire, să zic, de iugoslavi, care n-aveau de trecut decît o singură frontieră, ca să ajungă în Italia, sau de
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
prezidiu Bobu Emil, lăcrimînd de iubire, cu fața ca o lună roză despicată de surîsul larg, unsuros, bate cu brațele scurte ca și cum ar vrea să-și ia zborul și nu poate; Gogu Rădulescu, cu pleoapele de plumb, vinete, doarme pe picioare; Dumitru Popescu, ca de obicei, arborează o expresie de greață universală. ("Nu-ți dai seama că o să fim spînzurați cu toții", l-am întrebat nu de mult în parcul fost "de cultură și odihnă I.V.Stalin" și el, privind spre însoțitorul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de tancuri "Ferdinand" la Cotul Donului... Culmea e că, din profil, iuncheru' seamănă simultan cu domnul Prim-ministru Tăriceanu și cu domnul general Stănculescu pe când avea piciorul în ghips... Doamne, ferește-ne de zidurile Târgoviștei!... -Ca să vezi! Și soacră-ta, ce zice de toate astea ? Că o știu mare tălmăcitoare de visuri? -Da' ce ? Mai vorbește cu mine ? De când cu cele trei liste de medicamente, compensate
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]