4,896 matches
-
Mañana me voy! Mâine plec! Para siempre! De-fi-ni-tiv! Mi-am pregătit cu grijă bagajele. Iau cu mine Rio de la Plata, cu care mă salutam în fiecare dimineață de pe terasa casei și în fiecare seară de pe faleză, valurile Atlanticului, pădurile de pini și eucalipți, palmierii imperiali și leii de mare de la Punta del Este, balenele de la Cabo Polonio, bărcile pescarilor de la Punta del Diablo, livezile de potocali, câmpurile nesfârșite veșnic verzi, Crucea Sudului cu cele patru stele ce mi-au străjuit somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un cimitir islamic. Marea Poart) de Aur, care se va deschide la venirea Mântuitorului, este ferecat). Exact dedesubt, Gr)dina Ghetsimani. Așa cum sugereaz) și numele, a fost un crâng de m)slini. Acum, În preajma cl)dirilor bisericii ortodoxe ruse cresc pini, chiparoși și eucalipți. De partea cealalt), mai sunt niște m)slini, ale c)ror fructe arabii le culeg cu ajutorul unor pr)jini - lovesc crengile, bat frunzele cu betele și fructele cad din pomi. Urcând pe Via Dolorosa, auzim un sunet
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
portocali. Prin tufișurile din jurul conductei de petrol tr)iesc niște nev)stuici mari. Vedem dou) la o oarecare distant), pe drum. Ar putea fi ușor prinse de Mississippi. Din fericire, c)țeaua e prea departe. Ne așez)m sub un pin de pe vârful dealului și privim marea - un cargobot se Îndreapt) Încet spre Ashkelon. Mai aproape de mal, un trauler puf)ie din greu. Membrii kibbutzului pescuiesc puțin În prezent. În largul coastei egiptene, s-a tras asupra lui John și, nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
colecției, efectuate aproape În fiecare vară, timp de douăzeci de ani, prin majoritatea statelor țării mele adoptive. În Jackson Hole și În Marele Canion, pe versanții munților ce se Înalță În Telluride, Colorado și pe un celebru teren arid cu pini de lângă Albany, New York, sălășluiesc și vor sălășlui, În generații mai numeroase decât edițiile lucrărilor mele, fluturii pe care i-am descris ca pe niște noi descoperiri. De câteva din descoperirile mele s-au ocupat alți cercetători; unele poartă numele meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de râul Oredej. După ce am mers de-a lungul râului vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi fost purtătorul imaterial al amintirilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
călcat În picioare și pe bălegarul de vacă prin care mi-am târât tălpile, s-a ridicat deodată În văzduh ca un norișor de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a zburat de la Calais la Dover (făcând și o buclă suplimentară când și-a pierdut direcția). Era sfârșit de august. Brazii și mlaștinile din nord-vestul Rusiei au gonit prin fața ochilor mei și În ziua următoare au cedat locul pădurilor de pin și pârloagelor germane. Mama și cu mine jucam un joc de cărți numit duraciki, pe o masă rabatabilă. Deși era ziua-n amiaza mare, cărțile noastre de joc, un pahar și, pe un alt plan, Încuietoarea unui geamantan se reflectau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și am păstrat de atunci informația Într-o celulă de sticlă a memoriei mele, că În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nici un joc cu mingea, nu era În stare să arunce o piatră ca lumea, nu știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto mă urmăreau În lumina crepusculară. Când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-mi lase În fiecare seară câteva fructe pe veranda luminată. Mi-am dus fata adorată În toate locurile tainice din pădure, unde o Întâlnisem și o creasem cu patimă, În visurile mele cu ochii deschiși. Într-un anumit crâng de pini, totul s-a petrecut firesc, acolo am sfâșiat țesătura imaginației și am gustat realitatea. Întrucât unchiul meu lipsea de acasă În acel an, am putut rătăci În voie și prin parcul lui imens, des, bisecular, cu lespezi clasice de piatră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul preot al lui Ptah. În Muzeul Rus al Împăratului Alexandru III, două săli (numerele 30 și 31, În colțul dinspre nord) care găzduiau tablourile respingător de academice ale lui Șișkin (Luminiș Într-o pădure de pini și ale lui Harlamov (Cap de tânără țigancă) ne-au oferit un pic de intimitate prin prezența unor șevalete cu desene - până când un veteran al campaniei turcești, cu gură spurcată, ne-a amenințat că o să cheme poliția. De la aceste mari
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un drum de călăreți calcaros lângă albia calcaroasă a unui râu, În care peste pietrele ovale șerpuiau niște firișoare de apă - iată-mă acolo, ținând În mână o scrisoare de la Tamara. Priveam abrupții munți Iaila, acoperiți până la culmile stâncoase cu pini taurini Întunecați ca o blană de karakul; priveam fâșia de vegetație perenă, de maquis, dintre munte și mare; priveam cerul roz translucid, pe care strălucea un sfios crai nou, alături de care era o singură stea jilavă; și toată această scenă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În viața mea pe atâtea bănci și scaune de grădină, pe lespezi de piatră și trepte de piatră, pe parapete de terase și pe margini de bazine cu jeturi de apă, ca În zilele acelea. Vizitam rareori popularele pâlcuri de pini din jurul lacului din Grünewald-ul berlinez. Tu te Îndoiai că locul acela Își justifică denumirea de pădure, de vreme ce acolo se aruncau tot felul de vechituri și era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în plină câmpie, unde nu cresc decât salcâmul, plopul, răchita și cătina, în fața casei noastre erau doi pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un miros plăcut pe ceardacul, prispa din fața casei, unde mă jucam cu fratele Vasile (decedat la vârsta de patru ani), unde am avut o pățanie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în plină câmpie, unde nu cresc decât salcâmul, plopul, răchita și cătina, în fața casei noastre erau doi pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un miros plăcut pe ceardacul, prispa din fața casei, unde mă jucam cu fratele Vasile (decedat la vârsta de patru ani), unde am avut o pățanie cu un șarpele, despre care voi aminti. NECULAI BULGARUL
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să tragi patru săgeți, dar dacă nici una dintre săgeți nu mă atinge, atunci ne vom schimba locurile și voi avea dreptul să trag eu săgețile în tine». «Bine, spuse Dragonul, să începem!» Dragonul luă arcul, care era făcut dintr-un pin mare, apoi patru săgeți măsurând șase metri. El ținti bine, dar în momentul în care săgeata zbură, băiatul scoase un sunet special, țâșnind în aer. Imediat săgeata explodă într-o mie de bucăți, se putea vedea băiatul ținându-se pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amour. Ignoranța mea e mare. Voința mea de ignoranță e și mai mare. Azi mi-am dat seama că arborii, la fel ca și oamenii, sângerează când li se taie o ramură. După cum știi, locuiesc într-o „pinette” (lemn de pin). Azi-dimineață m-a trezit zgomotul unui ferăstrău. Era grădinarul clubului, care tăia ramurile de jos ale unui pin magnific. Spre marea mea stupoare, am remarcat că pinul sângera cu o sevă albă. L-am întrebat pe grădinarul iugoslav, care vorbea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că arborii, la fel ca și oamenii, sângerează când li se taie o ramură. După cum știi, locuiesc într-o „pinette” (lemn de pin). Azi-dimineață m-a trezit zgomotul unui ferăstrău. Era grădinarul clubului, care tăia ramurile de jos ale unui pin magnific. Spre marea mea stupoare, am remarcat că pinul sângera cu o sevă albă. L-am întrebat pe grădinarul iugoslav, care vorbea puțin italiana, dacă asta era normal. Bineînțeles că era normal, a răspuns el începând să-mi facă o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
li se taie o ramură. După cum știi, locuiesc într-o „pinette” (lemn de pin). Azi-dimineață m-a trezit zgomotul unui ferăstrău. Era grădinarul clubului, care tăia ramurile de jos ale unui pin magnific. Spre marea mea stupoare, am remarcat că pinul sângera cu o sevă albă. L-am întrebat pe grădinarul iugoslav, care vorbea puțin italiana, dacă asta era normal. Bineînțeles că era normal, a răspuns el începând să-mi facă o întreagă teorie despre relația dintre oameni și arbori - că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi sancționate în comunitatea politologilor, tocmai fiindcă aceasta, la fel ca multe alte comunități profesionale din România, nu se coagulează normativ și nu face încă din etică un reper vital al practicării profesiei. Text publicat în 22, 15-21 ianuarie 2007 PIN: trufandaua politicii românești Multor politicieni români le-ar veni greu să spună de unde vin, dar mai ales încotro se îndreaptă. Cu ale cuvinte, ei nu știu ce și pe cine reprezintă, în afară de proprii șefi și nici ce agendă politică au, în afara celor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și istoric”. Cine sunt cei care se opun? Evident, ei doi, căci alții nu apar în spațiul public, nici măcar pe website (vezi HYPERLINK "http://www.initiativanationala.ro" http://www.initiativanationala.ro). Cui i se adresează? Firește, unui electorat „specific”, citez: „PIN se adresează întregii populații a țării”. Ce vrea nou?: „Democrația, statul de drept, economia de piață și integrarea României în structurile euro-atlantice”. Cum toți PIN sunt tineri (adică amândoi), neepuizați moral și istoric, ei vor „schimbarea radicală a clasei politice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
initiativanationala.ro" http://www.initiativanationala.ro). Cui i se adresează? Firește, unui electorat „specific”, citez: „PIN se adresează întregii populații a țării”. Ce vrea nou?: „Democrația, statul de drept, economia de piață și integrarea României în structurile euro-atlantice”. Cum toți PIN sunt tineri (adică amândoi), neepuizați moral și istoric, ei vor „schimbarea radicală a clasei politice” (presupun că după modelul PIN), refacerea coeziunii instituțiilor (cărora le oferă propriul model de specializare și coerență), o justiție, firește „nouă”, o clasă țărănească puternică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a țării”. Ce vrea nou?: „Democrația, statul de drept, economia de piață și integrarea României în structurile euro-atlantice”. Cum toți PIN sunt tineri (adică amândoi), neepuizați moral și istoric, ei vor „schimbarea radicală a clasei politice” (presupun că după modelul PIN), refacerea coeziunii instituțiilor (cărora le oferă propriul model de specializare și coerență), o justiție, firește „nouă”, o clasă țărănească puternică (într-adevăr, aceasta este o orientare „nouă” în „modernizarea” României), solidarizare națională: adică partidele, sindicatele, ONG-urile să gândească la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]