3,087 matches
-
felul în care Maxim descrie ceea ce s-a petrecut cu Adam atunci când a consimțit la a mușca din fructul oprit. Filosoful bizantin ne oferă o foarte plastică imagine, atunci când spune că Adam „nerezemându-și ochiul sufletului” în lumina dumnezeiască , ci „pipăind și mângâind ca un orb în întunericul neștiinței cu amândouă mâinile amestecătura materiei, s-a aplecat întreg spre simțire, predându-se ei”. Un simbolism ce am văzut că străbate spiritualitatea bizantină, cel al cuplului lumină-ochi, care își are începutul în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
5). Modificarea este inițial nedureroasă, nefiind percepută ca atare de pacient. Manifestările clinice includ: senzația de înțepenire a mâinii, pierderea dexterității pentru mișcările fine și senzație de slăbire a mâinilor (căderea obiectelor din mână). Diminuarea simțului discriminator tactil (recunoașterea obiectelor pipăite fără a le vedea) indică un grad de afectare nervoasă fie datorată neuropatiei asociate, fie datorată îngroșării pielii, aceasta având un aspect ceros. În zonele interesate „semnul ciupitului” este pozitiv (imposibilitatea plierii pielii). „Semnul rugăciunii” (încercarea de lipire a podului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
etaj al Catedralei, de la balcon, ceea ce mi-a asigurat o vizibilitate aproape perfectă a întregii scene. Interiorul clădirii s-a umplut imediat, ca la comandă, de mulțimea dornică de a se plasa cât mai aproape de raclă, dornică să atingă, să pipăie, să devină un electron agitat în mulțimea avidă de sacru. Racla cu capacul închis este urcată pe umerii a șase preoți înconjurați de alți preoți și călu gări. Se formează un cordon de jandarmi în centrul Catedralei, după un scenariu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care pare a fi șeful lor și care cred că a dat ordinul de a fi reținut nu vrea să recunoască eșecul logicii sale de „identificare” în fața celorlalți, așa că ia încă o dată rucsacul meu în mâini și începe să-i pipăie fiecare cusătură, mai să-l descoasă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi avut cu mine binoclul sau briceagul meu elvețian multifuncțional marca Victorinox, bănuiesc că ar fi jubilat și m-ar fi acuzat de port de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de cele Întâmplate cu femeia aia, biata de ea, a căzut, s-a lovit și și-a revenit greu, s-a ridicat și s-a apropiat de călău pentru a fi controlată. Jandarmul la care am ajuns eu m-a pipăit - purtam un batic de lână bine legat peste cozi. Jandarmul a Întors capul strigând: „Domnule locotenent, are cozi, ce să fac?”. Și acum mă Înfior când Îmi amintesc aceste cuvinte. O forță divină, un Înger păzitor mi-a dat curaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
situația și situarea omului în context universal, fie el social, fizic sau spiritual, constituie motivația unei aplecări profunde posibil ca acest conducător al tuturor simțurilor în procesele treziei și somnului să dea plenitudinea adâncimii sau superficialității formelor. Simțim, iubim, urâm pipăim și suntem pipăiți, prin intermediul pielii ne cunoaștem și cunoaștem. Dermografia, percepția dermo-optică, simțămintele transcedentale ale suprafețelor acoperite de haine, pătrunderea luminii și a muzicii, dansul, toate sunt fenomene a căror cunoaștere elucidează unitatea lumilor. Neputința noastră, ca și la Blaga
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
omului în context universal, fie el social, fizic sau spiritual, constituie motivația unei aplecări profunde posibil ca acest conducător al tuturor simțurilor în procesele treziei și somnului să dea plenitudinea adâncimii sau superficialității formelor. Simțim, iubim, urâm pipăim și suntem pipăiți, prin intermediul pielii ne cunoaștem și cunoaștem. Dermografia, percepția dermo-optică, simțămintele transcedentale ale suprafețelor acoperite de haine, pătrunderea luminii și a muzicii, dansul, toate sunt fenomene a căror cunoaștere elucidează unitatea lumilor. Neputința noastră, ca și la Blaga, rezidă din imposibilitatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trebuie să o percepem așa cum apare simțurilor noastre fizice, deoarece numai plecând de la această percepție putem hotărî ce trebuie să facem în viața noastră cotidiană. Oricine care se sustrage integrării în lumea înconjurătoare nefiind capabil să vadă, să audă, să pipăie, să miroase și să guste, nu ar putea în nici într-un caz să evolueze în contact cu lumea materială. Universul conștient al unei astfel de persoane ar fi infinit mai redus, atât în plan emoțional, cât și în cel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interpretată. De aceea trebuie avută în perspectivă educația, începând cu cei șapte ani de acasă și continuând cu învățământul. Copiii învață să suprapună culori, sunete, forme, gusturi, mirosuri și nume peste lucrurile pe care aceștia le văd, le aud, le pipăie, le gustă și le miros. O asemenea învățătură este indispensabilă deoarece se dau bazele generale care permit, în mod precis, ca oamenii să numească un câine câine și o pisică pisică. Acestea fiind spuse, greșeala celor mai multe sisteme de educație este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
legate de funcțiunile noastre pur obiective, deoarece datorită acestuia putem interpreta senzațiile ce ne parvin din lumea materială. Dar... facultățile noastre subiective, sau mai precis unele dintre ele, sunt acelea care ne permit a avea cunoștință despre ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm în fiecare zi. Fără aceste facultăți, nu vom putea distinge albul de negru, muzica de zgomot, durul de moale, parfumul în comparație cu un miros urât, dulcele de sărat etc. În același timp, așa cum vă vom arăta în cadrul acestui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu are altă realitate decât aceea pe care i-o dai în conștiența ta, ca să ți-l poți imagina, ai fost obligat să te gândești la culori pe care le-ai văzut și la forme pe care deja le-ai pipăit. Deci imaginația trebuie să apeleze la memorie pentru a combina elementele ce fac parte din ceea ce ți-am sugerat să-ți imaginezi. Neputând fi despărțite de viață, cugetul, rostirea, rațiunea formează în mintea omului un tot, o entitate a conștienței
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vorbi despre ele înseamnă că ne îndreptăm cu pași mici în spirala apropierii de iubire, metafora unei nunți alchimice. De aceea vorbim aici, doar de percepția creierului nostru în fața a tot ce creează în noi vibrație. Vedem, auzim, gustăm, mirosim, pipăim și primim printr-un simț nedefinit dar conștientizat de toți o informație. Toate cresc în noi sămânța. În noi liniștea devine neliniște, în noi percepția se decantează, picură în alambicul din athanorul cerebral o nouă stare. Creierul răspândește noul în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și vid în același timp. Chiar Sfântul Paul desemnează bine pasiunea dragostei când afirmă că duhul se roagă în suspine negrăite. Religie, magie și știință. Magia și știința țin de obiectele fizice, vizibile, care se aud, miros și le putem pipăi. Există tehnologie și știință în magie. Iar toate cuceririle științifice par a fi miracole. Religia respectă suveranitatea lui Dumnezeu, adresându-se unei lumi virtuale. Dar care din aceste două lumi ne poate conferi poesia? Jocul secund ne aparține nouă. Dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doua. Atunci când spunem că mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Marele Arhitect al Universului care l-a conceput și creat. La nivelul nostru, nu este rațional să gândim că tot ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm nu ar exista. În absolut, acest lucru poate fi posibil, dar în viața curentă, trebuie să recunoaștem că diversele senzații ce ne parvin din exterior nu sunt fictive. Când ascultăm muzică, putem pretinde că este o iluzie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
contactul cu pământul, gustul fructelor sălbatice, sunt tot atâtea elemente care ne trezesc simțurile și ființa pentru frumusețea și armonia universului. Viața cotidiană ne obligă destul de des să vedem scene dezagreabile, să auzim zgomote discordante, să simțim mirosuri grețoase, să pipăim lucruri neplăcute și chiar să gustăm alimente ce și-au pierdut savoarea reală. În consecință, să ne găsim timpul pentru a ne savura din plin natura, pentru a scufunda eul nostru obiectiv într-un mediu pe care îl iubim și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
infuzii de emoții efemere. Aflați în preajma flacoanelor de adevăr, poeții se îmbată cu destin. E starea naturală de încântare a creatorului. Lumină, sunet, parfum, iată ce vine din univers prin noos pentru a elabora Cuvântul, în dulcea limbă omenească. A pipăi, a gusta sunt metode active de înțelegere a naturii. Văzul, auzul, mirosul sunt pasive și implică receptarea în meditație și divinație. Și totuși ele se pot intrica, pasivul cu activul schimbându-și între ele mesajul în cadrul lucrărilor încadrate în arta
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o adevărată suspendare a realității. Dacă mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Inteligența divină care l-a conceput și creat. La nivelul nostru, nu este rațional să gândim că tot ceea ce vedem, auzim, pipăim, mirosim și gustăm nu ar exista. În absolut, acest lucru este exact, dar în viața curentă, trebuie să recunoaștem clar că diversele senzații ce ne parvin din exterior nu sunt pur fictive. Atunci, când de exemplu, ascultăm muzică, putem pretinde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trezesc simțurile și ființa pentru frumusețea și armonia cosmice. Reflectarea lor în poesie este de fapt argumentul primordial al discursului meu. Viața cotidiană ne obligă destul de des să vedem scene dezagreabile, să auzim zgomote discordante, să simțim mirosuri grețoase, să pipăim lucruri neplăcute și chiar să gustăm alimente ce nu au o savoare adevărată. În consecință, trebuie găsit timp pentru o plimbare în plină natură, pentru o scufundare a Eului nostru obiectiv într-un mediu pe care îl iubim și de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
indispensabil ca noi să o putem percepe așa cum ea apare simțurilor noastre fizice, deoarece numai plecând de la această percepție putem hotărî ce trebuie să facem în viața noastră cotidiană. Orice persoană ce ar fi incapabilă să vadă, să audă, să pipăie, să miroase și să guste, în nici într-un caz nu ar putea să evolueze în contact cu lumea materială. Desigur, ar fi posibil ca aceasta persoană să se mențină sau să fie menținută într-o stare vegetativă, dar ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
obiect nu are altă realitate decât aceea pe care i-o dăm în conștiința noastră pentru a-l imagina suntem obligați să ne raportăm la culori pe care deja le-am văzut și la forme pe care deja le-am pipăit. În acest sens, imaginația, în expresia sa curentă, trebuie să facă apel la memorie pentru a combina toate elementele ce fac parte din ceea ce am imaginat. Privește cum un șarpe trasează un cerc în jurul celui care visează. El stă, precum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în apartament. Uitam: sunt cu câinele meu Ben, un coker spaniol atașat și tandru... jucăria mea dragă! Așa cum știi, vineri urma să plec; dar spre seară, primind cheile camerelor care s au eliberat, în fine, în casă597... am pășit pragul, pipăit pereții și evocat o lume trecută... Mi-a venit în gând să rămân noaptea acolo... în picioare, sprijinită de fereastră cu ochii la brazi... la gard (gard care pe vremuri era mai înalt și Horia 598 pentru a mă epata
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ambițioasă, cumpără și un doctorat și iată, cum devine cazul, că avem specialiști în tăiat frunze la câini. Și, puteți fi siguri că un tinichigiu sau ospătar, propus școlii de domnul președinte, nu este mai valoros decât un doctor în pipăit silicoane? Cine are dreptate? Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. Sigur, s-a spus despre școală (despre slujitorii ei) că trebuie să se reformeze și, de douăzeci de ani, tot de reformă se vorbește, ba, unii, ca să dea greutate spuselor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
când am intrat, am răspuns noi. Cum ați zis? Bună ziua! Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a țipat a treia oară directorul. Bă, a zis primul, aici se strigă cât poți de tare: Să trăiți! Tăceam, ștergându-ne fețele însângerate și pipăindu-ne cucuiele. Ziceți mă: să trăiți! Să trăiți, am zis, puțin convinși că vor fi nemuritori asemenea ticăloși. Încă o dată, mai tare, se răsti primul. Am zis mai tare, înecându-ne năduful. Încă o dată și mai tare! Ca și cum ne-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tablă. Apoi tineta, vasul pentru necesități; făceam cunoștință pentru prima dată cu aceasta, indispensabila condiție de detenție. După o percheziție amănunțită în care ni s-au rupt mânecile la haine și mantale, ni s-au sfâșiat pantalonii și gulerele cămășilor, pipăindu-ni-se toate cusăturile, și ni s au luat șireturile, primul, rânjind satisfăcut, ne-a indicat locul de dormit, pe baloturi: „Pe sofale, ca boierii”. Ușa s-a închis și în cameră s-a făcut aproape întuneric căci fereastra, deși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-se unii de alții, să nu sufere unul din pricina celuilalt. Unii privind spre pământul care-i așteaptă, alții spre cer, în nădejdea întâlnirii, la trâmbița Arhanghelului. Câtă taină mioritică în acest picior de plai; gura de rai, vie, simțită și pipăită cu simțurile barbare ale trupului și cu simțirea minții, deșertată pentru o clipă în această stare firească de manifestare în rânduiala firii, încredințată mai presus de toate argumentele raționale. Plângând iarăși, îngenuncheat între morminte, m-am simțit mai fericit între
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]