3,204 matches
-
timp, „Pijama” este găsit mort în groapa de gunoi a orașului, fiind ucis pentru a nu-i dezvălui lui Rică numele cerșetorului olog care-l turnase Piticului. Copiii fură corpul micului lustragiu de la morgă și-l înmormântează. Moldovan îi telefonează Piticului și îl somează să îi spună unde-l găsește pe cerșetorul Gogu Ologu (Ion Nuni Anestin), martor al jafului și ucigașul lui „Pijama”, altfel îi va distruge toată rețeaua de cerșetori. Piticu îi spune că îl va găsi în trei
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
Stahl), care a fugit dintr-o bandă și este urmărit pentru crimă, este găsit și luat de un carnaval pelegrin condus de un impresar misterios și necunoscut, numit „Managementul”, fiind înconjurat de monștri și proscriși. Însăși componența trupei este mistică — piticul, doamna cu barbă, gemenele siameze și femeia care a fost ani de zile în comă, toți aceștia sunt printre membrii ei. Hawkins începe să-și descopere încet-încet propriile puteri supranaturale — puteri care au urmări neprevăzute și poate chiar mortale. Se
Carnivàle () [Corola-website/Science/312036_a_313365]
-
săgeata bine țintită a lui Murtagh, deoarece o umbră nu poate fi ucisă decât străpungând-o în inimă. Grupul se odihnește în sfârșit, deși nu pentru mult timp, pentru că se anunță o invazie a Urgalilor. Când bătălia începe, vardenii și piticii sunt puși în fața unei armate numeroase de urgali, condusă de Durza și de Galbatorix. În timpul luptei, Eragon întâlnește din nou Umbra, care îl rănește grav la spate. În ultima clipă, Saphira și Arya reușesc să îi distragă atenția Umbrei îndeajuns
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
adăpost, animalele găsesc oxigenul eliminat de plante in procesul lor de fotosinteză. Plantele, la rândul lor, folosesc în același proces dioxidul de carbon provenit prin respirația animalelor. Dintre peștii de acvariu, unii de o frumusețe rară, amintim Scalarul, Xifoforul, Bibanul Pitic și Soare, etc. Unele specii tropicale foarte rare și scumpe au nevoie de un biotop special, adecvat climatului cald, și de anumite plante care le asigura existența fără probleme. Acvariul este un univers în sine, iar cei care au unul
Acvariu () [Corola-website/Science/311246_a_312575]
-
pornirea reacțiilor de fuziune. Rămășițele norului formează discul protoplanetar al protostelei, locul unde se pot forma planetele. Recent, observațiile făcute în infraroșu au arătat că particulele de praf din aceste discuri protoplanetare cresc, trecând la următoarea fază, cea de planetă pitică. Odată formate, stelele din nebuloasă emit un curent de particule încărcate, curent cunoscut și sub numele de vânt stelar. Stelele masive și cele tinere propagă un vânt stelar mult mai intens decât Soarele. Vântul stelar formează unde de șoc la
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
presupunea că le străbăteau urmându-l pe Harris aveau anumite caracteristici: "„apa și pietrele erau inexistente, copacii la fel; abundența scaieților în timpul anotimpului ploilor, scaieți care se transformau în arbuști și formau adevărate hățișuri de netrecut, apoi, de asemenea arbori pitici, arbuști cu spini - toate acestea oferind acelor câmpii un aspect arid și pustiu. Or, nimic din toate acestea nu era astfel”". Explicația lui Harris este aceea că zona străbătută de ei este un ținut care îl uimește și pe el
Căpitan la cincisprezece ani () [Corola-website/Science/311321_a_312650]
-
martius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), viespar ("Pernis apivorus"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus") și huhurezul mare (Strix uralensis) care viețuiesc alături de acvila mică ("Hieratus penatus"), ciuful pitic ("Otus scops"), bufniță ("Bubo bubo"), cucuveaua ("Athene noctua"), barză albă ("Ciconia ciconia"), stârcul cenușiu ("Ardea cinerea"), corbul ("Corvus corax"), cocoșul de mesteacăn ("Lyrurus tetrix"). Șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), năpârcă ("Natrix tessellata"), șarpele de alun ("Coronella austriaca
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
poezie și la voluptate; amator de danț și muzica, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlâcuri, el iubea mecanică, ceasornicăria și actele de reprezentație; el trăia încunjurat de tălmăcitori de vise, astrologi, șeici, poeți și femei, dănțuitori, de pitici și nebuni, lăsând domnia în mână femeilor saraiului" Murad al lll-lea urmând exemplul tatălui său Selim al II-lea de a nu lua parte la campaniile militare, ceea ce dovedește faptul că acesta nu era interesat de mărirea Imperiului Otoman, Murad
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
primesc 300-400 mm precipitații anual, ca, de exemplu, Meseta marocana sau fâșia substepică de la sud de Tell) este frecvență gigifa ("Zizyphus lotus"), în asociații asemănătoare scrubului australian, mai mult sau mai putin amestecat cu fistic ("Pistacia atlantică") și cu palmierul pitic ("Chamaerops humilis"); singur, palmierul pitic formează asociația vegetală pălmițo. Stepele din Algeria și Tunisia au o [[vegetație]] sărăcăcioasa, alctuită din ierburi xerofile ("graminee vivace") și mai puțin din arbuști. Ierburile cresc în [[tufe]] rare, iar [[arbust|arbuștii] în hătișuri (Zizyphus
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
ca, de exemplu, Meseta marocana sau fâșia substepică de la sud de Tell) este frecvență gigifa ("Zizyphus lotus"), în asociații asemănătoare scrubului australian, mai mult sau mai putin amestecat cu fistic ("Pistacia atlantică") și cu palmierul pitic ("Chamaerops humilis"); singur, palmierul pitic formează asociația vegetală pălmițo. Stepele din Algeria și Tunisia au o [[vegetație]] sărăcăcioasa, alctuită din ierburi xerofile ("graminee vivace") și mai puțin din arbuști. Ierburile cresc în [[tufe]] rare, iar [[arbust|arbuștii] în hătișuri (Zizyphus lotus, specii de acacii) sau
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
de opereta clasică, "Voievodul țiganilor" de Johann Strauss, "Țara surâsului" de Franz Lehar, "Victoria și al ei husar" de Paul Abraham, "Silvia" de Emmerich Kalman și spectacolelor de copii "Micuța Dorothy" de Silvia Kerim și Marius Țeicu, "Gulliver în țară piticilor" de Silvia Kerim și Marius Țeicu, "Frumoasă din pădurea adormita" de Silvia Kerim și Marius Țeicu, "Cocoșelul neascultător" de Ion Lucian și Constantin Ungureanu li s-au adăugat noi premiere. Câteva dintre spectacolele TNO au fost jucate și în alte
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
lor în jocul în stil medieval în lumea virtuală. Oamenii, Elfii și Elfii întunecați încep în Regatul Aden în timp ce Pitici și Orci încep în Regatul Elmore. Jucătorii pot alege fie din luptător sau profesii mistice de la început, cu excepție pentru pitici și Kamael, care au doar posibilitatea de a selecta profesia de luptător; această alegere acționează ca un arhetip pentru opțiuni de profesie mai tarziu. Fiecare rasă are propriul set de clase, chiar dacă oameni, elfi și elfi întunecați au o mulțime
Lineage II () [Corola-website/Science/309684_a_311013]
-
talie mică, ca teckelii, deși majoritatea oameniilor cred că această rasă a fost descoperită pentru prima dată de cercetători germani. Teckelii se prezintă sub trei forme: cu părul lung, scurt sau sârmos și a câte trei tipuri: standard, mediu, și pitic. Este scund, cu trupul lung și picioarele scurte, cu mușchi bine dezvoltați; pielea este elastică, flexibilă dar nu se rideaza în mod excesiv. Nu pare infirm, ciudat sau să aibă dificultați de mișcare. Teckelul are un aspect echilibrat, o ținută
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
avantaj asupra altor rase, ceea ce-l face potrivit pentru urmărire. Având în vedere că este un câine de vânătoare, cicatricile rămase în urma unor răni onorabile nu trebuie considerate defecte. Rudele teckelului cu păr sârmos sunt teckelul cu păr scurt, shnauzer pitic și Dandie Dinmont Terrier. Blană scurtă, netedă și lucioasă. Părul nu trebuie să fie nici prea lung, nici prea des. Urechile nu sunt lipsite de păr. Coada se îngustează treptat spre vârf, dar nu este acoperită cu prea mult păr
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
(oficial: (243) Ida I ) este satelitul asteroidului 243 Ida; are un diametru de 1,4 km. Numele său vine din mitologia greacă, unde "dactylii" erau o rasă de umanoizi pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în 1,54 zile, la o distanță de 108 km de Ida. Suprafața sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului
Dactyl () [Corola-website/Science/310121_a_311450]
-
pentru a cumpăra haine costisitoare. În câțiva ani în jurul reginei s-a format o curte engleză stabilă. Favoritul său era vice-șambelanul Henry Jermyn și contesa de Denbigh era confidenta sa și șefa garderobei. Henrietta la curtea sa avea și numeroși pitici, cel mai faimos fiind Jeffrey Hudson pictat de Van Dyck și o menajerie formată din căței, păsări exotice, maimuțe. În 1630 printre rezidențele sale se numărau: Somerset, Greenwich, Oatlands, Nonsuch, Richmond. Iar în 1639 Carol i-a dăruit Wimbledon House
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
Maerchenstrasse"), care leagă unele zone și localități menționate în poveștile Fraților Grimm sau cel puțin atribuite ulterior sferei acestor basme. De exemplu în povestea "Albă ca zăpada" împărăteasa trebuie să treacă peste "șapte munți" ca să ajună la căsuța celor șapte pitici ("über die sieben Berge zu den sieben Zwergen"), un lanț muntos care după interpretarea administrației locale din Alfeld coincide cu regiunea Sieben Berge.
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
-i îmbrăcăm pe cei goi" de Luigi Pirandello etc. A jucat și în piese de teatru radiofonic, îndragite din vremea copilăriei: "Troilus și Cressida", "Scorpia îmblânzită", "Romeo și Julieta" de William Shakespeare, "Anonimul venețian" de Giuseppe Berto, "Gulliver în Țara piticilor" de Jonathan Swift, "Manechinul sentimental" de Ion Minulescu și altele. La televiziune a jucat in spectacolele: "Egmont" de Johann Wolfgang von Goethe, "Moartea unui comis-voiajor" de Arthur Miller, "Prizonier la Auschwitz" de Alain Bosquet. Primul rol într-un film de
Dan Condurache () [Corola-website/Science/309228_a_310557]
-
pe Valea Vaserului a apărut ca o necesitate. Așezarea de pe Vaser reprezintă cea mai strânsă legătură cu istoria și cu tradiția actualilor țipțeri. În acest spațiu al Văii Vaserului își au originea povestirile țipțerilor, personaje fantastice - fata pădurii, omul alb, piticul pădurii. Poveștile acestei etnii și amintirile bătrânilor, ca și documentele stau mărturie despre o viață grea, primitivă a acestor oameni în trecut. După anul 1868 maghiarizarea forțată i-a afectat mult pe țipțeri, unii fiind nevoiți la acea vreme să
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Române au avut în dotare un total de nouă submarine, opt au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial, cele mai cunoscute fiind "Delfinul", "Marsuinul" și "Rechinul". În afara acestor trei submarine, marina română a mai avut încă cinci submarine pitice clasa CB. Dintre acestea numai două au devenit operaționale și au efectuat misiuni de recunoștere. După 23 August 1944, au fost luate și folosite de Uniunea Sovietică până în 1945 când au fost demontate pentru piese. În anul 1985 la șantierul
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Deși mărimea mangustelor variază de la mangusta pitică, cu o lungime a capului și a corpului nu mai mare de 24 cm, până la mangusta cu coadă albă, aproape de două ori ca mărime, toate au aspectul exterior similar. Au corpul lung și zvelt, picioare scurte și coada lungă, adesea
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
este nocturnă. Mangustele au teritoriul lor, dar sunt excesiv teritoriale și tolerează alte animale, chiar și alte manguste. Marimea teritoriilor variază, adesea, în funcție de disponibilitatea hranei dar sunt de obicei marcate în punctele cheie cu ajutorul secreților glandelor anale. Mangustele sociale - mangusta pitică, galbenă, dungată și suricată trăiesc în grupuri bine organizate. Nu este neobișnuit ca toate cele trei tipuri de animale să fie întâlnite trăind în armonie pe același teritoriu întins, chiar dacă nu prea se bagă în seamă reciproc. Mangusta pitică și
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
mangusta pitică, galbenă, dungată și suricată trăiesc în grupuri bine organizate. Nu este neobișnuit ca toate cele trei tipuri de animale să fie întâlnite trăind în armonie pe același teritoriu întins, chiar dacă nu prea se bagă în seamă reciproc. Mangusta pitică și cea dungată preiau frecvent mușuroaie părăsite de termite, săpând găuri de intrare și de ieșire și formând o camera centrală mare pentru dormit. Când grupurile pleacă în căutarea hranei, de obicei aproape unii de altii, unul sau doi adulți
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual, neangajându-se în tehnici de vânare în grup, dar uneori mangustele pitice cooperează pentru a răpune o pradă mai mare. Culoarea blănii mangustelor se contopește în general cu mediul înconjurător, indicând faptul că principala lor apărare este camuflajul. În general ele scapă de pericole luând-o la goană. Ele sunt totuși curajoase
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]